Sunt recunoascatoare pentru parintii mei, pentru ca acum inteleg motivele pentru care au jucat mereu rolul de adulti mult prea protectori si duri. Atunci, recunosc, au fost momente cand credeam ca nu exista "copil" mai nedreptatit decat mine. Acum le multumesc sincer ca mi-au dat o educatie sanatoasa, ca m-au certat ingrozitor atunci cand am gresit, ca m-au tinut departe de lucrurile si oamenii care ma puteau dezamagi. Stiu ca nu sunt cea mai buna fiica din lume (o, nici macar de pe strada mea, poate nici chiar din scara de bloc), stiu ca va doare atunci cand promit ca o sa va vizitez curand, dar o fac mereu cu mare, mare intarziere. Voi ma asteptati mereu, iar eu va dezamagesc de fiecare data.. Sunteti oameni buni - acum inteleg si va sunt recunoscatoare, in primul rand, voua.
Sunt recunoascatoare pentru ca am un frate ca Ciprian. Chiar daca acum esti inalt, ai un par negru superb (cret si lung), chiar daca vocea ta nu mai e aceeasi, chiar daca esti cu trei capete peste sor-ta mai mare la ani, chiar daca ai plecat de langa mine si ai pornit pe propriul tau drum, eu te vad inca mic, te vad inca un blond frumos si finut ca o fetita, imbracat in rochitele mele de balet, un copil vesel si dulce, pe care l-am iubit si l-am protejat ca pe propriul meu bebe. Un copil pe care l-am adorat.. tot. Sunt recunoscatoare pentru faptul ca inca iti este dor de mine, ca alergi sa ma vezi, atunci cand ajungi acasa, ca ma strangi in brate pana ma lasi fara aer, ca ai incredere in mine, ca esti sincer cand imi spui ca ma iubesti si ca imi doresti tot binele din lume. Esti un frate bun si drag!
Sunt recunoscatoare pentru familia mare si frumoasa de la Cover Club. Aici am descoperit oameni exceptionali, care imi sunt dragi foarte. Si care imi vor lipsi in fiecare zi, in fiecare seara. Imi doresc sa mai am inca o data sansa de a aduna in jurul meu prieteni asa cum sunteti voi. E greu, stiu, dar voi continua sa sper, pentru ca dorul de voi este iminent si voi avea un gol mare.. Va voi "invidia" pentru fiecare seara de karaoke, pentru fiecare seara de concert, pentru fiecare sarbatoare, aniversare si sfarsituri de saptamana peste care veti trece fara noi. Iar de copii.. ce sa mai zic? Mai are rost? :)
Sunt recunoascatoare pentru prietenii care, fizic, nu sunt aproape de mine (respectiv Sibiu, Botosani si Bucuresti), dar sufleteste.. sunt acolo, intotdeauna. Sunt recunoascatoare pentru Lioara mea, cea mai finuta, delicata si cuminte persoana din lume. Care de mai bine de sapte ani mari si lati nu numai ca ma suporta si ma accepta cu toate fitele si prostiile ce le fac, nu ma judeca (asta nu inseamna ca nu ma "trage de urechi" atunci cand este cazul), dar ma iubeste in continuare. Iresponsabila mica ce esti tu :))
Sunt recunoascatoare pentru Alinu meu. Stiu ce spun - are niste nervi de otel si o rabdare fantastica, mai ales atunci cand este vorba de mine. Macar si pentru astea doua calitati (pentru ca ele sunt muuuult mai multe, de fapt) pot spune ca sunt o femeie fericita. Multumesc din suflet, U, ca esti tu si ca esti asa.. :)
De ce m-au apucat nostalgiile astea la inceput de an? Pentru ca am avut parte de cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Pot sa jur pe negru :)
I-am avut aproape pe mai toti de sus. A fost chiar primul an in care Lioara si Aurelian au venit la Faga pentru noaptea de Rev si inca doua zile. Am fost la Cover cu totii, inclusiv cu picii familiei (meaning Filip, David si Stefan). Am fost dansata de sot (din ce in ce mai pasionat si pasional dansator), de Vio, de vecinu' Marius (te-am pacalit, na! si aici nu ma refer la cartea de identitate, pe care chiar ti-o voi arata cat de curand), de Aurelian, Lioara, Adina si de inca un domn pe care nu il cunosc (???), am fost pupata, felicitata, sunata etc. Am primit o multime de cadouri frumoase, care imi plac mult de tot. Deja sunt cadouri de femeie in toata firea.. probabil mesaje discrete cum ca "acum ai 27 de ani.. gata, s-a cam terminat cu copilariile" :))
Aoleu, da! Am dansat chiar si pe muzica populara! Eu, Raluca! Nu mai stiu cum se numeste dansul respectiv, dar stiu ca dureaza de ai impresia ca nu se mai termina anu' asta. Si l-am jucat nu o data :)
A fost o super noapte de aniversare si pentru ca nu am mai fost eu singura sarbatorita. Cine oare, dintre toti oamenii astia speciali din viata mea, putea sa se nasca in aceeasi zi de 1 ianuarie? Vio Morarescu, normal! Un capricorn tare asemanator mie si eu lui, in multe privinte. Noi doi ne intelegem fara prea multe cuvinte. Vorba cantecului - "vibratii, vibratii". E, cam asa este si in cazul nostru. Vio, pentru a 57-a oara - muuulti ani.. cu folos, nu orisicum :) Si da, stiu.. mai vorbim noi peste un an, doi! :))
Mi-am dat seama ca dorinta de la miezul noptii am uitat s-o rostesc cu voce tare. DAR! A zis-o Alinu in locul meu, ghicindu-mi gandurile :)
La 26 de ani mi-am dorit sa fiu ocrotita si ferita de necazuri mari (ca o presimtire pentru ce urma sa vina..) si chiar am fost. Mereu pe ultima suta de metri.. Tot atunci mi-am propus doua lucruri. Sa fiu: 1. mai calma si 2. mai buna cu oamenii din jur. Well.. m-am straduit, pe cuvant c-asa facui! Nu prea mi-a iesit, stiu, recunosc, imi pare rau..
La 27 ma voi stradui sa tin pasul cu toate ce vor veni. Imi doresc de la mine sa fiu pregatita pentru schimbari majore. O sa am nevoie in continuare de protectia aceea, dar putin altfel de data asta :) Dar sunt convinsa ca va fi un an nebun, foarte interesant si plin de evenimente frumoase. Stiu eu asta :)
Multumesc tuturor pentru gandurile bune si imbratisarile calde pe care le impartiti cu mine. Ma simt iubita si binecuvantata si sunt fericita ca am inceput inca un an inconjurata (la propriu si la figurat) de oameni deosebiti pe care ii - va iubesc!
Al meu, cavalerul noptii :)
De la stanga la dreapta - Filip, Stefan si David :)
Ralu si Vio, sarbatoritii gemeni :)
Let's twist again
:))
Jam-ul de la 6 dimineata..
Mike
Aurelian
Alin
