Se afișează postările cu eticheta Viorel Morarescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viorel Morarescu. Afișați toate postările

luni, 3 ianuarie 2011

My perfect 27 :)

Fata asta pe care o aveti in fata si pe care o mai vizitati din cand in cand, atunci cand treceti pe aici (indiferent daca imi lasati vreun mesaj sau nu), fata asta care va tine companie chiar si 3 minute din cele multe ore dintr-o zi, fata asta pe care voi, prietenii, o alintati "Ralux" si tu, Buji, o adori pentru tot ce este, face si simte ea, ei bine, ea.. este o tipa al naibii de norocoasa. Si totusi destul de inceata la minte ca sa nu realizeze asta in fiecare zi "banala" din an. Sunt norocoasa ca va am pe voi, cei care sunteti, fiecare in parte, o mica parte din puzzle-lul povestii mele de acum.

Sunt recunoascatoare pentru parintii mei, pentru ca acum inteleg motivele pentru care au jucat mereu rolul de adulti mult prea protectori si duri. Atunci, recunosc, au fost momente cand credeam ca nu exista "copil" mai nedreptatit decat mine. Acum le multumesc sincer ca mi-au dat o educatie sanatoasa, ca m-au certat ingrozitor atunci cand am gresit, ca m-au tinut departe de lucrurile si oamenii care ma puteau dezamagi. Stiu ca nu sunt cea mai buna fiica din lume (o, nici macar de pe strada mea, poate nici chiar din scara de bloc), stiu ca va doare atunci cand promit ca o sa va vizitez curand, dar o fac mereu cu mare, mare intarziere. Voi ma asteptati mereu, iar eu va dezamagesc de fiecare data.. Sunteti oameni buni - acum inteleg si va sunt recunoscatoare, in primul rand, voua.

Sunt recunoascatoare pentru ca am un frate ca Ciprian. Chiar daca acum esti inalt, ai un par negru superb (cret si lung), chiar daca vocea ta nu mai e aceeasi, chiar daca esti cu trei capete peste sor-ta mai mare la ani, chiar daca ai plecat de langa mine si ai pornit pe propriul tau drum, eu te vad inca mic, te vad inca un blond frumos si finut ca o fetita, imbracat in rochitele mele de balet, un copil vesel si dulce, pe care l-am iubit si l-am protejat ca pe propriul meu bebe. Un copil pe care l-am adorat.. tot. Sunt recunoscatoare pentru faptul ca inca iti este dor de mine, ca alergi sa ma vezi, atunci cand ajungi acasa, ca ma strangi in brate pana ma lasi fara aer, ca ai incredere in mine, ca esti sincer cand imi spui ca ma iubesti si ca imi doresti tot binele din lume. Esti un frate bun si drag!


Sunt recunoscatoare pentru familia mare si frumoasa de la Cover Club. Aici am descoperit oameni exceptionali, care imi sunt dragi foarte. Si care imi vor lipsi in fiecare zi, in fiecare seara. Imi doresc sa mai am inca o data sansa de a aduna in jurul meu prieteni asa cum sunteti voi. E greu, stiu, dar voi continua sa sper, pentru ca dorul de voi este iminent si voi avea un gol mare.. Va voi "invidia" pentru fiecare seara de karaoke, pentru fiecare seara de concert, pentru fiecare sarbatoare, aniversare si sfarsituri de saptamana peste care veti trece fara noi. Iar de copii.. ce sa mai zic? Mai are rost? :)

Sunt recunoascatoare pentru prietenii care, fizic, nu sunt aproape de mine (respectiv Sibiu, Botosani si Bucuresti), dar sufleteste.. sunt acolo, intotdeauna. Sunt recunoascatoare pentru Lioara mea, cea mai finuta, delicata si cuminte persoana din lume. Care de mai bine de sapte ani mari si lati nu numai ca ma suporta si ma accepta cu toate fitele si prostiile ce le fac, nu ma judeca (asta nu inseamna ca nu ma "trage de urechi" atunci cand este cazul), dar ma iubeste in continuare. Iresponsabila mica ce esti tu :))

Sunt recunoascatoare pentru Alinu meu. Stiu ce spun - are niste nervi de otel si o rabdare fantastica, mai ales atunci cand este vorba de mine. Macar si pentru astea doua calitati (pentru ca ele sunt muuuult mai multe, de fapt) pot spune ca sunt o femeie fericita. Multumesc din suflet, U, ca esti tu si ca esti asa.. :)

De ce m-au apucat nostalgiile astea la inceput de an? Pentru ca am avut parte de cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Pot sa jur pe negru :)
I-am avut aproape pe mai toti de sus. A fost chiar primul an in care Lioara si Aurelian au venit la Faga pentru noaptea de Rev si inca doua zile. Am fost la Cover cu totii, inclusiv cu picii familiei (meaning Filip, David si Stefan). Am fost dansata de sot (din ce in ce mai pasionat si pasional dansator), de Vio, de vecinu' Marius (te-am pacalit, na! si aici nu ma refer la cartea de identitate, pe care chiar ti-o voi arata cat de curand), de Aurelian, Lioara, Adina si de inca un domn pe care nu il cunosc (???), am fost pupata, felicitata, sunata etc. Am primit o multime de cadouri frumoase, care imi plac mult de tot. Deja sunt cadouri de femeie in toata firea.. probabil mesaje discrete cum ca "acum ai 27 de ani.. gata, s-a cam terminat cu copilariile" :))
Aoleu, da! Am dansat chiar si pe muzica populara! Eu, Raluca! Nu mai stiu cum se numeste dansul respectiv, dar stiu ca dureaza de ai impresia ca nu se mai termina anu' asta. Si l-am jucat nu o data :)

A fost o super noapte de aniversare si pentru ca nu am mai fost eu singura sarbatorita. Cine oare, dintre toti oamenii astia speciali din viata mea, putea sa se nasca in aceeasi zi de 1 ianuarie? Vio Morarescu, normal! Un capricorn tare asemanator mie si eu lui, in multe privinte. Noi doi ne intelegem fara prea multe cuvinte. Vorba cantecului - "vibratii, vibratii". E, cam asa este si in cazul nostru. Vio, pentru a 57-a oara - muuulti ani.. cu folos, nu orisicum :) Si da, stiu.. mai vorbim noi peste un an, doi! :))

Mi-am dat seama ca dorinta de la miezul noptii am uitat s-o rostesc cu voce tare. DAR! A zis-o Alinu in locul meu, ghicindu-mi gandurile :)

La 26 de ani mi-am dorit sa fiu ocrotita si ferita de necazuri mari (ca o presimtire pentru ce urma sa vina..) si chiar am fost. Mereu pe ultima suta de metri.. Tot atunci mi-am propus doua lucruri. Sa fiu: 1. mai calma si 2. mai buna cu oamenii din jur. Well.. m-am straduit, pe cuvant c-asa facui! Nu prea mi-a iesit, stiu, recunosc, imi pare rau..

La 27 ma voi stradui sa tin pasul cu toate ce vor veni. Imi doresc de la mine sa fiu pregatita pentru schimbari majore. O sa am nevoie in continuare de protectia aceea, dar putin altfel de data asta :) Dar sunt convinsa ca va fi un an nebun, foarte interesant si plin de evenimente frumoase. Stiu eu asta :)

Multumesc tuturor pentru gandurile bune si imbratisarile calde pe care le impartiti cu mine. Ma simt iubita si binecuvantata si sunt fericita ca am inceput inca un an inconjurata (la propriu si la figurat) de oameni deosebiti pe care ii - va iubesc!

Al meu, cavalerul noptii :)

De la stanga la dreapta - Filip, Stefan si David :)


















Ralu si Vio, sarbatoritii gemeni :)

Let's twist again










:))







Jam-ul de la 6 dimineata..


Mike

Aurelian

Alin


marți, 16 noiembrie 2010

Cover Club Făgăraș

Pentru că tot mai mulți dintre voi căutați informații despre Cover Club Făgăraș.. acum le aveți aici.

Cover Club, patronat de fraţii Mihai și Gheorghe Ninu, a fost dotat pentru a sta în faţa oricărui club din România şi a devenit un loc drag artiştilor din ţară şi o destinaţie pentru toţi iubitori de muzică bună.

Viorel Morărescu, Mihai Ninu, Gheorghe Ninu și Alin Bujor sunt făgărăşeni care merg pe principiul american nu întreba ce face ţara pentru tine, întreaba ce poţi face tu pentru ţară. În cazul lor, nu s-au lamentat că nu există viaţă culturală în Făgăraş şi au încercat să creeze ei una. Într-un oraş mic, departe de rutele normale ale artiştilor de valoare, au ales să nu capituleze şi să refuze să accepte că muzica bună se ascultă doar în oraşele mari. Viorel Morărescu, un fin şi apreciat cunoscător al peisajului muzical de valoare, membru de onoare al clubului de jazz din Sibiu, şi-a dedicat toată energia, benevol, pentru a se bucura împreună cu restul făgărăşenilor de muzică de calitate. A reuşit să aducă la Făgăraş nume ca A.G. Winberger, Ada Milea, Marcian Petrescu, Imperium Jazz Band, Harry Tavitian, Fragmentarium și extraordinarele talente de la Flalexmi (FAM). Anul acesta ne-au trecut pragul Trooper, True Mind, Rareș Totu, Blues Experience, George Baicea Electric & Blues Band, Marius Pop & M Theory. Iar șirul concertelor de calitate nu se oprește aici.

Pentru orice fel de informații despre Cover Club Făgăraș.. Strada Mihai Eminescu, nr. 16, telefon 0766 534 537 și 0721 547 225.

marți, 9 noiembrie 2010

Hai să ne-ntâlnim vineri seara

.. la Cover. Pentru că vinerea asta, între două seri de karaoke (karaoke ce sună din ce în ce mai bine!), avem concert. Zi-le, Vio :)


Salut pe toată lumea !

CoverClub Făgăraș are onoarea să găzduiască vineri. 12 noiembrie, ora 21.00, pe unul dintre cei mai talentați chitariști din România: Marius Pop! Puțin cunoscut încă, Marius este un tehnician "monstru" al instrumentului, foarte apreciat de specialiștii genului.
Pentru iubitorii de Joe Satriani, Steve Vai, etc., Marius va fi mai mult decât o surpriză plăcută! Alături de el vor fi și alți instrumentiști de calitate. Trupa se numește Marius Pop & M Theory și acesta este turneul de promovare al primului lor album.

Prin prezența unor astfel de muzicieni, CoverClub menține înaltul nivel artistic calitativ cu care cred ca v-ați obișnuit. Și vă promitem că nu o să facem niciodată rabat de la calitate! Dupa numai un an și jumătate de organizări de concerte suntem bucuroși să vă spunem că acest club a devenit cunoscut majorității muzicienilor de la noi. În ultimul timp am primit mai multe oferte de a concerta aici dar din motive obiective trebuie să ne limitam la o medie de un concert / lună.

joi, 17 iunie 2010

DA! pentru prieteni

Nu cred să mai fi așteptat cu atâta nerăbdare (de la începutul primăverii, până acum) un uichend. Anul ăsta am tot așteptat primăvara și vara, imaginându-mi cum vom sta noi zile în șir pe terasă, cu familia de la Cover. Și cum ne vom povesti, șicana, aminti, imagina, face planuri și tot așa. Că vom pleca cu corturile, așa cum făceam anii trecuți. Să simțim vara asta. Numai că.. nu știu ce s-a întâmplat cu noi. Ne vedem mai rar decât o făceam în timpul iernii, când era atât de greu să mai ieși din casă, seara.

Mi-e dor de gălăgie, de poveștile și glumele răutăcioase ale băieților. Vreau să mă amuz împreună cu Csilla de nebuniile "fiilor" David și Filipache, să alergăm după ei, să ne obosim reciproc. Eu chiar îi iubesc pe oamenii ăstia! Chiar și pe cei care se adună în jurul nostru și rămân câteva minute la povești.

Mike se face tot mai frumos. Ghiță - e același Ghiță :). Alin - e cu pofta de evadare cât blocu'. Csilla - cred că ea este cea mai nerăbdătoare să scape de casă și oraș. Vio - apropos, unde te-ai ascuns, că nu te mai vede lumea cu săptămânile? Mai avem una bucată Rareș Totu, care a prins drag de locurile și oamenii noștri frumoși. Un Mihai Comanici, foarte prins cu treburi și secretos, în ultima perioadă. O pereche de verișori, dintre care Cristina proaspăt ieșită din spitalul tulbure (unde medicii nu știu care este diferența între apendicită și infecție la rinichi!). Un Țache, mereu agitat și în căutare de noi concerte prin țară. Și mai avem o Ralux, care își dorește toți oamenii ăștia dragi aproape, albastru, verde, galben.

Și acum ne adunăm iar, în sfârșit! Vineri mergem la Sibiule. Avem un spectacol de teatru care trebuie experimentat. Iar duminică ne luăm liber de la oraș, serviciuri, telefoane, angajamente și mergem la cabană, cu toții. Și cu copiii, că măcar acolo au loc de alergat, trântit, consumat energie. Ne vom întoarce în oraș abia la mijlocul săptămânii viitoare.

Eu sunt recunoscătoare pentru oamenii ăstia buni din jurul meu. Nu suntem "bot în bot" toată ziua, poate nu ne întâlnim decât o dată pe săptămână. Dar ne simțim imediat. Și simțim nevoia să ne adunăm. Nu vorbim vorbe mari, dar câteodată ne spunem cuvinte care hrănesc și repară. Suntem o altfel de familie. Nouă ne plac chitările și cântecele șoptite..

Mike


Țache

Și Simona

Vio


Vio și fetele de la bar


Adică Lili și Mădălina, amabile și drăguțe cu clienții

Mădă este acum studentă și ne vizitează mai rar

Adina și Lili

Adina a fost desemnată, în 2009, drept cea mai bună dansatoare de street-dance din Românica. Sau cel mai bun coregraf de street-dance. Ceva de genul..

Rareș

Buji



Ghiță și Buji

Doi mari îmbârligăcioși!

Csilla Ninu! Mamă de băieți, tânără, frumoasă. Go, girl!

Așa arătăm noi când suntem obosiți și foarte obosiți

David, când era mai mic și îi plăceau tobele.. Acum îi place de Adina!

Așa face când ne întâlnim. Trage de mine în toate direcțiile ca să-l iau în brațe

Pe Filipache îl păstrez doar pentru mine. Aici este Ștefan, cel mai mare dintre băieții familiei Ninu. Viitorul glorios..



Ne vedem curând!