Se cam spune tot aici, așa că mie nu-mi mai rămâne decât să duc MESAJUL mai departe. aș striga asta fiecărui om pe care-l întâlnesc în drumul meu zilnic, cu toată vocea și puterea mea de furnică, dar aș fi considerată o nebună și catalogată, încă o dată, o inadaptată. dar știu că suntem destul de mulți inadaptați. sou, ai sălut iu ol!
1% azi reprezentăm doar temelia
100% mâine, vom fi în toata România
GRUPUL DE REZISTENȚĂ - 1 LA SUTĂ (de fapt 0,1%)
Regie si montaj: Alex Ceausu
Produs de: Double L
Scratches: DJ Dox // DJ Undoo
Text: K-Gula // Brugner // Naighba // Stoe Toxxic
La 99% din romani le plac manelele
Si cu restul de 1% cum ramane ?
Vreau sa aud yo,yo,yo,yo…
Yo, Grupul de Rezistenta … si …
Secat de secaturi, secat de atata sex si shet-uri
Impresionat de oameni ce inca lupta pentru drepturi
Reprezint 1% ce-s pe burta de ras
Cand inc’o data la tv apare alta mutra-n plus
Pe noi nu ne impresionezi cu de-astea
D’asta ramanem toti aici sa-ti rupem teasta
Intre timp pregatim noi pusti teribilisti
Sa-ti amintesti ca de aicia nu ne misti
Ne minti, ne tradezi apoi ne vinzi
Mici ne crezi cum tu zici 99% manelisti…
Tu esti seful nostru
Zi-ne cum ne zici, oricat ai incerca
Intr-un final oricum ai da-o Tot cu noi te identifici…
Refren(x2):
1% azi reprezentam doar temelia
100% maine, vom fi in toata Romania
Nu sta prea mult legat de-aceasta existenta
Baga-ti pula in sistem si misca-te in rezistenta …
reprezentam cu mandrie acel 1%
Nu agreem soldatii cu simbrie
Suntem 1 la 100
Continental ne aratam coltii letali
In scopuri academice pe care ei doar le sar
Orice cimpanzeu e la tv-u, cam umflat
Si orice baiat greu prefera sa o arda camuflat
Taranul e-n fata mereu ca la porno
C`am un shot, ziarul se agata la greu
De un trend mutilat
Pe multii in lat ii prinde
Si pe multii in lat ii cuprinde
Un popor de 99 procente manelisti
Ar trebui sa te impusti in cap
Sa te intreb: Mane, misti ?
Refren(x2):
1% azi reprezentam doar temelia
100% maine,vom fi in toata Romania
Nu sta prea mult legat de-aceasta existenta
Baga-ti pula in sistem si misca-te in rezistenta…
Nu bag capu` in pamant umil
Cand ma jignesti
Nu pun botu la povesti
Nu ma astept sa ma iubesti
Reprezint procentu` care sta mereu de veghe
Abia astept sa vad momentu`
In care-mi vei zambi din zeghe
Cum sa cersesti un vot ca sa-ti transformi familia-n stat
Mui`escu eu n`o sa fac vreodata brad
De ce nu vezi c-ai rupt o tara din cuvinte
Ai sters istoria de pe cruci, se-ntorc eroii in morminte …
1%,de pe reduta
Sa nu te-astepti la nesfarsit
Sa fim multimea muta.
1% reprezentam doar temelia
100% maine vom fi in toata Romania.
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
joi, 15 iulie 2010
joi, 1 iulie 2010
De 84 de ani, Octavian Paler
.jpg)
Mâine se vor împlini 84 de ani de când s-a născut la Lisa, județul Făgăraș (așa era atunci). Acum trei ani am mers acolo și am vorbit cu bătrânii de acum, care l-au cunoscut pe copilul Octavian, apoi adolescentul, tânărul și omul adult Octavian Paler.
Prima dată, mătușa lui ne-a deschis poarta și ușa casei lui Octavian Paler. M-au încercat ceva emoții, realizând că de fapt intru în univerul intim și de suflet al scriitorului - casa părintească. Am pășit cu teamă ca nu cumva să ating lucrurile, să nu stric nimic din ordinea autentică lăsată de scriitor. Am încercat să memorez tot ce vedeam. Mai întâi niște icoane. Am coborât privirea mai jos, spre bibliotecă. Moment în care în casă a intrat o echipă de la Antena1 Brașov. Iar domnișoara reporter s-a dus glonț la o vitrină și a început să cotrobăie afectat prin niște sertare. Ca la tine acasă, atunci când trebuie să găsești repede telefonul, că trebuie să pleci, ești în întârziere. (M-am gândit că sigur nu este ardeleancă și nu m-am înșelat. Am aflat mai târziu.)Mi s-a strâns inima, m-au luat toate căldurile și am ieșit în curte. Colegul meu a continuat să filmeze, iar eu.. să-mi astâmpăr pornirea de-a mă înfige în părul ei. "Hoo, fată. Mai ușor, că nu arde. Unde ți-e bunul simț, cu ce drept faci asta? O Doamne, parc-ar fi la piață! Domnule Paler, mi-e rușine!". După ce rechinii și-au făcut treaba, au ieșit în fața casei, au încropit un stand-up și au fugit cu mașina, ca niște vandali care și-au făcut plinu' și.. pa și pusi.
Dacă m-ar fi interesat cursurile de fotografie din facultate (ignorantă studentă am mai fost!) și aș fi avut un aparat profi la mine, mi-ar fi fost mai ușor acum să-mi amintesc totul. Pentru că acela a fost momentul în care mi-am dorit să fotografiez absolut toată încăperea, centimetru cu centimetru. Până nu vin rudele să facă curat, să strângă totul și să aranjeze în sertare ultimele probe ale existenței scriitorului, aici. Pentru că toate obiectele personale erau împrăștiate. Eu zic împrăștiate, dar probabil erau puse într-o ordine gândită. Mi-am notat atunci lucruri și gânduri, care să mă ajute să leg ultima poveste despre Octavian Paler. Am reținut doar că pe o masă rotundă am găsit o carte veche, deschisă, la care lăsase un semn. Nu am reținut ce carte era, dar mi-am notat atunci. Două fotolii vechi, din lemn. Masive. Ochelari bătrânești, cu lentile mari, cu rame groase și colorate. Niște poze.. Îmi mai amintesc vag de o pereche de papuci de grădină, cu pământ pe ei. Lăsată la intrarea în cameră. O singură imagine mi-a rămas clară în memorie. Pe coridorul în care dădeai atunci când ieșeai din camera scriitorului, era un dulăpior alb, pe care rămăsese amorțit un acordeon. Am întrebat ce e cu el. Îl primise de la cineva și îi plăcea să îl mai încerce din când în când. Cică acolo fixase el locul acordeonului..
Am mers la cimitirul din sat, la mormântul soților Paler. Spuneau rudele scriitorului că venea aici și stătea ore întregi, rugându-se. Spuneau că îl auzeau cum vorbea cu părinții lui. Scriitorul spunea că aici își dorește să fie înmormântat, când îi va veni vremea. Că vrea să fie lângă ei. Nu s-a întâmplat așa..
Mai târziu am aflat și niște povești amuzante, despre el și soție, despre o iubită de-a lui, mă rog.. chestii spumoase și lumești, până la urmă.
În ziua aia tristă, sătenii vorbeau despre "bradul de la Lisa", cu lacrimi în ochi. Nu era nicidecum un gest fals. Oamenii simpli nu știu să mintă, să joace teatru, pentru camerele de filmat. Erau triști că Octavian nu va mai veni în sat cu "domnul Hurezeanu, prietenul lui bun, căruia îi plăcea mult la noi". Mi-am adus atunci aminte și de Mihai Gâdea, care a copilărit tot aici (dar nu am mai întrebat despre legătura dintre el și Octavian Paler, care cu siguranță s-a produs chiar la Lisa).
Și acum, sătenii vorbesc atât de frumos despre acest om, încât atunci când îi rostesc numele, au o emoție în glas. Ceva aparte. Am cunoscut de câteva luni o doamnă de peste 85 de ani, sprintenă, sănătoasă și vie ca apa de râu. Maica - așa o alintă familia și cunoscuții - e ca spirtul. Toată ziua, cât e de lungă. Am surprins-o de câțteva ori, când am reușit s-o opresc în loc. Când am rugat-o să-mi povestească despre Octavian Paler. Se oprește, se așează pe scaun și se schimbă la față. I se umezesc ochii. Iar vocea aia aspră și ageră se domolește, ca atunci când te pregătești să rostești unui copil povești de nopți liniștite. Și povestește. Retrăiește momente care îi sunt foarte dragi. Despre un om care a putut să vadă și să comunice cu un Dumnezeu.
Domnule Paler, probabil că nu ați fi rezistat să trăiți acești ani cumpliți. De comedie grotească. Astăzi vă transmit că nici eu nu mai cred în aproape nimic.
Scârboșii din București
Producțiile media de duzină, emisiunile-divertisment (?), textele-pamflet au ajuns la un așa nivel de bătaie de joc de orice și oricine, încât stau și mă întreb de multe ori dacă ălora care iau bani pentru a se căca în public (a se citi reporteri, prezentatori, producători de emisiuni) nu le este rușine să-și scoată muianu afară, în lume. Mie mi-ar fi o rușine de ceea ce fac și promovez, încât fără șapcă și ochelari de soare nu aș ieși din casă. Și aș merge de la serviciu până acasă doar cu taxiul, ca nu cumva să mă recunoască cineva pe drum.
Nu sunt de acord cu lumea în care m-am născut și trăiesc, în momentul de față. Nu pot să cred că românii s-au degradat atât de mult. Cum poți aprecia "vedetele" (futu-le mama lor de vedete de scară de bloc) care tot ce fac ei, toată menirea lor în viață este de a bârfi alte personaje asemănătoare? Gen Cristi Brancu, Mihai Morar , Măruță (la fel ca Morar, un libidinos care trage invitații de limbă într-un mod hidos, e ca o lipitoare disperată să mai sugă ceva și ea), pitzi Oana Viziru (emisiunile în direct o derutează fantastic, nu îți găsește cuvintele orice ar vrea să zică. Doar atunci când mai prinde o bârfă de la invitați se bucură ca proasta-n p..lă și zice "vai, ce-mi place!"), și bineînțeles frații în prostie Cabral și Mircea. Toți oamenii ăștia înoată în aceeași apă împuțită și jegoasă. Dau disperați din mâini, numai să atragă atenția cuiva. Din nefericire, sunt mulți oameni care chiar nu au altceva mai bun de făcut și le dau credit ăstora, sorbind orice vomă scot respectivii pe gură.
Nu pot să cred că în momentul de față bărbații de mai sus au ajuns mai rău ca babele care stau în fața porții și întorc satul pe dos. E grețos să vezi cum un bărbat sau doi bârfesc. Despre pantofi, îmbrăcăminte, cine cu cine și-o mai trage. Și trag de limbă invitații ca să bârfească în rând cu ei. Aceeași invitați care au fost bârfiți cu o seară înainte, de alții. Sunt convinsă că nu asta înseamnă divertisment. Bine, televiziunile noastre sunt începătoare, nu pot fi comparate cu producțiile asemănătoare ale televiziunilor din Europa. Acolo și dacă vrei să spui o bârfulită despre cineva, o faci la modul profesionist, finuț. Nu manelar, aruncând vorbe veninoase și fără perdea, voit răutăcioase.
Apoi, mi se pare fascinant cum poți face jegurile astea de emisiuni și să mai și primești bani. Adică ăștia mănâncă o pâine de pe urma prostituției în public? E jenant. Și mai revoltător este că au atitudinea aia, gen "Noi vrem dor să vă arătăm cât de penibile sunt personajele despre care citiți în ziare. Noi arătăm nivelul prostiei din România". NU, voi încurajați și promovați toate astea! Spuneți că jucați rolul de justițiari, dar vă put mâinile la fel, la toți.
Seara, schimb canalele repede. Până ajung la emisiunile mele, ajung să trec peste toate posturile românești. Ajung la Acasă, la Poveștiri de groază. (Acolo unde reporterii iau interviuri în cadă. Și tot ce vor să știe este cine și-a pus silicoane, cine e de acord cu chirurgia plastică, cine cu cine e combinat, ce haine are omul prin dulap. Și își spun REPORTERI de monden. Cu asta au ei impresia că s-au scos. Adică e o titulatură care le conferă imaginea de profesioniști, la bază - pentru că sunt totuși niște reporteri, deci se presupune că au făcut o școală de jurnalism. Iar "reporter monden" - îți permite să îți testezi limitele de reporter jegos).
Și ce văzui aseară? Un titlu de știre - ceva cu un botez. M-am gândit că iar e vreo vedetă care vrea să ne spună câte sute de mii de euro a băgat în petrecerea pentru odraslă, ce meniuri de merdă a comandat pentru invitați, la ce casă de modă a făcut costumația copilului etc. De fapt era botezul copilului-cântăreț, Babi Minune și al surorii lui. Zic.. "ia uite ceva interesant". Eram curioasă cum sunt copiii mari botezați la ortodicși. (Pe Czilla, înainte de căsătorie au botezat-o într-un mod ciudat. Au pus-o să facă niște chestii care nu au nicio treabă cu botezul. Și chiar eram curioasă să văd dacă procedează la fel și cu copiii.)
Și am văzut. Cretin obicei! Adică i-au dezbrăcat de haine, aproape complet. Fata este în perioada de dezvoltare, i-au crescut puțin sânii. Dar nu a contat. Bine că nu i-au cerut să-și dea și chiloții jos. Cum poate o fată de 13 ani, sau 12, sau 11, sau 10, nu contează, să se simtă în momentul în care 30 de oameni sau chiar mai mulți o văd dezbrăcată? Și măi rău.. era înconjurată de camere de filmat, televizuni, reporteri. Tremura copila aia într-un fel.. Ea a zis că de emoții. Hai să fim serioși. Preotul a băgat mâna în apa sfințită din găleată (că nu pot să zic altfel) și și-a plimbat mâinile pe trupurile copiilor. Dacă o și mângâia pe sâni, pe copilă, cred că luam televizorul și l-aruncam pe geam. A fost pe aproape. Nu are rost să mai zic cât de cretine mi se par practicile bisericii ortodoxe! Zic așa. Regizorul de montaj, sau mă rog, ăla care a montat știrea.. nu putea să pună blur sau să acopere cumva sânii fetei? Felicitări, domnișoară. Te-a văzut o țară-ntreagă goală, la doar 10 ani. Cât de libidinoși pot fi niște oameni.. (nu de televiziune), oameni care lucrează în televiziune, încât să dai pe post chiar și o copilă în sânii goi? De parcă nu ar fi de-ajuns zecile de kilograme de țâțe goale și mature care ne sar în ochi în fiecare zi!
Aseară am zis că ăsta este momentul în care Acasă Tv.. nu că a atins ultimul nivel, dar a alunecat sub el, câțiva kilometri. Poate că prevederile CNA-ului le dau voie să facă chestia asta (deși mă îndoiesc sincer), nu cunosc. Dar nu este totuși cam mult, măi profesioniștilor de televiziune ce sunteți? Faceți cu adulții ce vreți voi, dar aveți puțină decență când vine vorba de copii. Sta-v-ar în gât râsu' ăla libidinos și circar!!!
Și m-am convins încă o dată. La cununia religioasă am semnat un act prin care îmi dădeam acordul ca, dacă vom avea un băiat, să îl botezăm la romano-catolici. Nici nu era nevoie să semnez așa ceva. Eram hotărâți de dinainte că, indiferent dacă vom avea un băiat sau o fată, îi voi ține departe de biserica ortodoxă. Și de televizor, în cazul în care nu ieșim la timp din cotețu' ăsta, numit România, azi.
Pies - iaca ce zice o fătucă reporter, de 23 de ani, de la acasă tv, pe saitul lor. Absolventă de comunicare și relații publice. "Rezist conditiilor de efort intelectual si fizic si reusesc mereu sa ma concentrez asupra responsabilitatilor pe care mi le asum. Sunt spontana si creativa.”. Într-adevăr, drăguță. Depui zilnic un efort intelectual desăvârșit. Flori, covor roșu, ceva? Un premiu Pulitzer pentru a patra putere în stat?
Nu sunt de acord cu lumea în care m-am născut și trăiesc, în momentul de față. Nu pot să cred că românii s-au degradat atât de mult. Cum poți aprecia "vedetele" (futu-le mama lor de vedete de scară de bloc) care tot ce fac ei, toată menirea lor în viață este de a bârfi alte personaje asemănătoare? Gen Cristi Brancu, Mihai Morar , Măruță (la fel ca Morar, un libidinos care trage invitații de limbă într-un mod hidos, e ca o lipitoare disperată să mai sugă ceva și ea), pitzi Oana Viziru (emisiunile în direct o derutează fantastic, nu îți găsește cuvintele orice ar vrea să zică. Doar atunci când mai prinde o bârfă de la invitați se bucură ca proasta-n p..lă și zice "vai, ce-mi place!"), și bineînțeles frații în prostie Cabral și Mircea. Toți oamenii ăștia înoată în aceeași apă împuțită și jegoasă. Dau disperați din mâini, numai să atragă atenția cuiva. Din nefericire, sunt mulți oameni care chiar nu au altceva mai bun de făcut și le dau credit ăstora, sorbind orice vomă scot respectivii pe gură.
Nu pot să cred că în momentul de față bărbații de mai sus au ajuns mai rău ca babele care stau în fața porții și întorc satul pe dos. E grețos să vezi cum un bărbat sau doi bârfesc. Despre pantofi, îmbrăcăminte, cine cu cine și-o mai trage. Și trag de limbă invitații ca să bârfească în rând cu ei. Aceeași invitați care au fost bârfiți cu o seară înainte, de alții. Sunt convinsă că nu asta înseamnă divertisment. Bine, televiziunile noastre sunt începătoare, nu pot fi comparate cu producțiile asemănătoare ale televiziunilor din Europa. Acolo și dacă vrei să spui o bârfulită despre cineva, o faci la modul profesionist, finuț. Nu manelar, aruncând vorbe veninoase și fără perdea, voit răutăcioase.
Apoi, mi se pare fascinant cum poți face jegurile astea de emisiuni și să mai și primești bani. Adică ăștia mănâncă o pâine de pe urma prostituției în public? E jenant. Și mai revoltător este că au atitudinea aia, gen "Noi vrem dor să vă arătăm cât de penibile sunt personajele despre care citiți în ziare. Noi arătăm nivelul prostiei din România". NU, voi încurajați și promovați toate astea! Spuneți că jucați rolul de justițiari, dar vă put mâinile la fel, la toți.
Seara, schimb canalele repede. Până ajung la emisiunile mele, ajung să trec peste toate posturile românești. Ajung la Acasă, la Poveștiri de groază. (Acolo unde reporterii iau interviuri în cadă. Și tot ce vor să știe este cine și-a pus silicoane, cine e de acord cu chirurgia plastică, cine cu cine e combinat, ce haine are omul prin dulap. Și își spun REPORTERI de monden. Cu asta au ei impresia că s-au scos. Adică e o titulatură care le conferă imaginea de profesioniști, la bază - pentru că sunt totuși niște reporteri, deci se presupune că au făcut o școală de jurnalism. Iar "reporter monden" - îți permite să îți testezi limitele de reporter jegos).
Și ce văzui aseară? Un titlu de știre - ceva cu un botez. M-am gândit că iar e vreo vedetă care vrea să ne spună câte sute de mii de euro a băgat în petrecerea pentru odraslă, ce meniuri de merdă a comandat pentru invitați, la ce casă de modă a făcut costumația copilului etc. De fapt era botezul copilului-cântăreț, Babi Minune și al surorii lui. Zic.. "ia uite ceva interesant". Eram curioasă cum sunt copiii mari botezați la ortodicși. (Pe Czilla, înainte de căsătorie au botezat-o într-un mod ciudat. Au pus-o să facă niște chestii care nu au nicio treabă cu botezul. Și chiar eram curioasă să văd dacă procedează la fel și cu copiii.)
Și am văzut. Cretin obicei! Adică i-au dezbrăcat de haine, aproape complet. Fata este în perioada de dezvoltare, i-au crescut puțin sânii. Dar nu a contat. Bine că nu i-au cerut să-și dea și chiloții jos. Cum poate o fată de 13 ani, sau 12, sau 11, sau 10, nu contează, să se simtă în momentul în care 30 de oameni sau chiar mai mulți o văd dezbrăcată? Și măi rău.. era înconjurată de camere de filmat, televizuni, reporteri. Tremura copila aia într-un fel.. Ea a zis că de emoții. Hai să fim serioși. Preotul a băgat mâna în apa sfințită din găleată (că nu pot să zic altfel) și și-a plimbat mâinile pe trupurile copiilor. Dacă o și mângâia pe sâni, pe copilă, cred că luam televizorul și l-aruncam pe geam. A fost pe aproape. Nu are rost să mai zic cât de cretine mi se par practicile bisericii ortodoxe! Zic așa. Regizorul de montaj, sau mă rog, ăla care a montat știrea.. nu putea să pună blur sau să acopere cumva sânii fetei? Felicitări, domnișoară. Te-a văzut o țară-ntreagă goală, la doar 10 ani. Cât de libidinoși pot fi niște oameni.. (nu de televiziune), oameni care lucrează în televiziune, încât să dai pe post chiar și o copilă în sânii goi? De parcă nu ar fi de-ajuns zecile de kilograme de țâțe goale și mature care ne sar în ochi în fiecare zi!
Aseară am zis că ăsta este momentul în care Acasă Tv.. nu că a atins ultimul nivel, dar a alunecat sub el, câțiva kilometri. Poate că prevederile CNA-ului le dau voie să facă chestia asta (deși mă îndoiesc sincer), nu cunosc. Dar nu este totuși cam mult, măi profesioniștilor de televiziune ce sunteți? Faceți cu adulții ce vreți voi, dar aveți puțină decență când vine vorba de copii. Sta-v-ar în gât râsu' ăla libidinos și circar!!!
Și m-am convins încă o dată. La cununia religioasă am semnat un act prin care îmi dădeam acordul ca, dacă vom avea un băiat, să îl botezăm la romano-catolici. Nici nu era nevoie să semnez așa ceva. Eram hotărâți de dinainte că, indiferent dacă vom avea un băiat sau o fată, îi voi ține departe de biserica ortodoxă. Și de televizor, în cazul în care nu ieșim la timp din cotețu' ăsta, numit România, azi.
Pies - iaca ce zice o fătucă reporter, de 23 de ani, de la acasă tv, pe saitul lor. Absolventă de comunicare și relații publice. "Rezist conditiilor de efort intelectual si fizic si reusesc mereu sa ma concentrez asupra responsabilitatilor pe care mi le asum. Sunt spontana si creativa.”. Într-adevăr, drăguță. Depui zilnic un efort intelectual desăvârșit. Flori, covor roșu, ceva? Un premiu Pulitzer pentru a patra putere în stat?
vineri, 28 mai 2010
Post pentru fani. Eurovision!!!!!!
Doamne, ce emoții am avut! Am mai spus - sunt fană Eurovision din '90. Nu am pierdut nicio ediție, iar anul trecut, când țară organizatoare a fost Rusia, am avut o săptămână fierbinte. Pentru că, așa cum m-am așteptat, a fost o ediție superbă. Absolut fabuloasă.
Și anul acesta mi-am făcut temele din timp. Am ascultat toate piesele, am citit despre artiști, trupe etc. Mi-am făcut lista cu preferații mei. Numai că de data asta lista mea s-a pupat cu preferințele celorlalți fani Eurovision. Nu mi-a venit să cred când, aseară, melodiile care îmi sunau mie cumva.. s-au calificat în finală. Este primul an. Vai și ce emoții am avut! Pentru ai noștri. Mai ales că abia din plicul cu numărul 8 a ieșit steagul nostru. Mă așteptam să ne calificăm, însă mi-a fost puțin teamă. Pentru că melodiile din semifinala de ieri au fost bune. Deci.. am scăpat de emoții. Presimt că sâmbătă seara va fi bine.
Mi-a plăcut că ai noștri au fost foarte fresh. Paula cântă de-ți stă mintea-n loc, Ovi este simpatic caută să flirteze cu camera, cu publicul, melodia noastră stă-n picioare. Mi-a plăcut faptul că i-am văzut pe ai noștri de vreo 6 ori, în timpul în care se anunțau melodiile din finală. Mi-a plăcut că la sfârșitul show-lui au venit cu steagul lângă prezentatori. Că s-au văzut, că erau bucuroși, că a fost o seară intensă. A da, mi-a plăcut că melodia noastră a picat între două cântece de ringhișpir, respectiv ale Olandei și Sloveniei. A fost o poziție bună.
Acum melodiile care sper eu să primească punctaje mari și foarte mari. Niciodată nu s-a întâmplat în anii trecuți ca preferințele mele să corespundă clasamentului final. Poate, cine știe, anul acesta va fi și cum vreau eu.
Astea-s melodiile, în funcție de ordinea în care au intrat în finală. Din prima semifinală mie mi-a plăcut Rusia, normal. Aici s-ar putea să fiu subiectivă. Pentru că-mi place tot ce ține de Rusia.. Mi-a plăcut și melodia de anul trecut a Rusiei.. Deci s-ar putea să fiu doar subiectivă. Tot din prima semifinală mi-a mai plăcut puțin și melodia Belgiei. Dar parcă nu se prea pupă cu stilul Eurovision. Oricum, nu se știe niciodată.. Nici Lordi nu era "chiar" pe stilul concursului :))
Din a doua semifinală mi-au plăcut mai multe. Georgia. Foarte mult îmi place melodia asta. Mi-a plăcut de când am auzit-o prima dată. O tot ascult de prin martie.
Mi-a plăcut foarte mult urcainianca. Melodia este foarte buna, dar nu cred că are șanse mari, din păcate. Europenii vor show.. Dar vocea.. foarte, foarte bună. Sper să mai aud de Alyosha!
Turcia. Cred că îmi place. Este un rock puțin metal, puțin hip-hop, o amestecăreală care sună cumva.. ușor de digerat. Am o singură problemă cu melodia asta. Sună a manea, pe alocuri. Dar față de melodiile cu care veneau turcii anii trecuti la concurs.. asta este foarte tare. Coregrafia lor.. aiurea de tot. Dar în sfârșit au venit cu o melodie fără pupături a la Tarkan și ritmuri de buriceală, atât de evidente.
Melodia Ciprului. O baladă foarte frumoasă. Și potrivită pentru Eurovision. Îmi place foarte mult!
Azerbaijan. Melodia asta și cea a Giorgiei le ascult de câteva luni și tot îmi sună bine. Drip-drop. drip-drop. Este foarte hitoasă. O asculți o dată și îți rămâne în cap. Din păcate domnișoara Safura cântă.. nu foarte corect, live.
Clipul este atât de feminim.. încât îmi place doar 30% din el. Prea multe diamante și rubine, pozat sexi pentru cameră etc. Regizor celebru, idei mărețe.. mă rog. Păcat de melodie, zic eu. Iar gagica (care era să se înece în timpul filmărilor) este cam "pisi" și nu diger stilul ăsta..
Și Românica, normal. Deci eu voi ține pumnii strânși pentru 4 sau chiar 5 melodii mari și late.
Mâine, Drip-Drop, Drip-Drop va fi prima melodie din concurs. Melodia Ciprului va intra a 5-a, Giorgia a 13-a, Turcia a 14-a, România a 19-a, iar Rusia imediat după noi.
Vă spun de pe acum. Sâmbătă seara îmi voi închide telefonul. Nu primesc musafiri. Nu răspund la provocări. Este seara pe care o aștept din februarie încoace.
Și anul acesta mi-am făcut temele din timp. Am ascultat toate piesele, am citit despre artiști, trupe etc. Mi-am făcut lista cu preferații mei. Numai că de data asta lista mea s-a pupat cu preferințele celorlalți fani Eurovision. Nu mi-a venit să cred când, aseară, melodiile care îmi sunau mie cumva.. s-au calificat în finală. Este primul an. Vai și ce emoții am avut! Pentru ai noștri. Mai ales că abia din plicul cu numărul 8 a ieșit steagul nostru. Mă așteptam să ne calificăm, însă mi-a fost puțin teamă. Pentru că melodiile din semifinala de ieri au fost bune. Deci.. am scăpat de emoții. Presimt că sâmbătă seara va fi bine.
Mi-a plăcut că ai noștri au fost foarte fresh. Paula cântă de-ți stă mintea-n loc, Ovi este simpatic caută să flirteze cu camera, cu publicul, melodia noastră stă-n picioare. Mi-a plăcut faptul că i-am văzut pe ai noștri de vreo 6 ori, în timpul în care se anunțau melodiile din finală. Mi-a plăcut că la sfârșitul show-lui au venit cu steagul lângă prezentatori. Că s-au văzut, că erau bucuroși, că a fost o seară intensă. A da, mi-a plăcut că melodia noastră a picat între două cântece de ringhișpir, respectiv ale Olandei și Sloveniei. A fost o poziție bună.
Acum melodiile care sper eu să primească punctaje mari și foarte mari. Niciodată nu s-a întâmplat în anii trecuți ca preferințele mele să corespundă clasamentului final. Poate, cine știe, anul acesta va fi și cum vreau eu.
Astea-s melodiile, în funcție de ordinea în care au intrat în finală. Din prima semifinală mie mi-a plăcut Rusia, normal. Aici s-ar putea să fiu subiectivă. Pentru că-mi place tot ce ține de Rusia.. Mi-a plăcut și melodia de anul trecut a Rusiei.. Deci s-ar putea să fiu doar subiectivă. Tot din prima semifinală mi-a mai plăcut puțin și melodia Belgiei. Dar parcă nu se prea pupă cu stilul Eurovision. Oricum, nu se știe niciodată.. Nici Lordi nu era "chiar" pe stilul concursului :))
Din a doua semifinală mi-au plăcut mai multe. Georgia. Foarte mult îmi place melodia asta. Mi-a plăcut de când am auzit-o prima dată. O tot ascult de prin martie.
Mi-a plăcut foarte mult urcainianca. Melodia este foarte buna, dar nu cred că are șanse mari, din păcate. Europenii vor show.. Dar vocea.. foarte, foarte bună. Sper să mai aud de Alyosha!
Turcia. Cred că îmi place. Este un rock puțin metal, puțin hip-hop, o amestecăreală care sună cumva.. ușor de digerat. Am o singură problemă cu melodia asta. Sună a manea, pe alocuri. Dar față de melodiile cu care veneau turcii anii trecuti la concurs.. asta este foarte tare. Coregrafia lor.. aiurea de tot. Dar în sfârșit au venit cu o melodie fără pupături a la Tarkan și ritmuri de buriceală, atât de evidente.
Melodia Ciprului. O baladă foarte frumoasă. Și potrivită pentru Eurovision. Îmi place foarte mult!
Azerbaijan. Melodia asta și cea a Giorgiei le ascult de câteva luni și tot îmi sună bine. Drip-drop. drip-drop. Este foarte hitoasă. O asculți o dată și îți rămâne în cap. Din păcate domnișoara Safura cântă.. nu foarte corect, live.
Clipul este atât de feminim.. încât îmi place doar 30% din el. Prea multe diamante și rubine, pozat sexi pentru cameră etc. Regizor celebru, idei mărețe.. mă rog. Păcat de melodie, zic eu. Iar gagica (care era să se înece în timpul filmărilor) este cam "pisi" și nu diger stilul ăsta..
Și Românica, normal. Deci eu voi ține pumnii strânși pentru 4 sau chiar 5 melodii mari și late.
Mâine, Drip-Drop, Drip-Drop va fi prima melodie din concurs. Melodia Ciprului va intra a 5-a, Giorgia a 13-a, Turcia a 14-a, România a 19-a, iar Rusia imediat după noi.
Vă spun de pe acum. Sâmbătă seara îmi voi închide telefonul. Nu primesc musafiri. Nu răspund la provocări. Este seara pe care o aștept din februarie încoace.
joi, 13 mai 2010
Lumânări pentru bătrâni !
Țărișoara asta bolnavă se mai zbate puțin, înainte de a-și da sfârșitul obștesc. Bătrâni, mame disperate, profesori, medici, militari în rezervă își permit să-și strige în gura mare drepturile. Adică "fac gura mare", oameni ai puterii, ca să mă exprim în limbajul vostru.. Eu m-am gândit mai bine și am realizat că de fapt sunt de partea voastră. Și vin cu o propunere. Un nou pachet de măsuri anticriză, că de.. sună bine și poate bătrânii pun botul, mai știi?
Prăpădiții de bătrâni ai nimănui trebuie jumuliți cât se poate de mult. Că oricum nu mai au vlagă să protesteze. Ei acceptă orice, că oricum s-au obișnuit să ducă o viață de umilințe. Așa că: în cuantumul pensiei pe care o merită după zeci de ani de muncă pe plantație, nenorocițiilor să li se trimită într-un pachețel lumânări care emană parfum de hamburger. Americanii le-au inventat, deci tot de acolo ne vine salvarea. Bine, lumănârile-hamburger să le primească doar cei cu pensii mai mari, restul doar lumânări cu miros de ceai și unt. În felul ăsta bătrânii vor bifa trei chestii.. la care țin ei foarte mult, deși eu chiar nu-i înțeleg. Hrană, lumină, căldură. Corect? Buun. A, credeți că nu m-am gândit la apă? Păi dacă le trebuie la moși apă, să facă bine să-și miște oasele alea bolnave afară. Există fântâni artezeiene și cișmele, nu?
Vor și medicamente te pomeni! Ei, lasăți, că înainte când nu erau doctorii pe toate gardurile, cum trăiau și supraviețuiau? Cu ceaiuri din plante și te mai miri ce. Ar putea să învețe și ei ce a aia aromoterapie. "Aromoterapia poate fi folosită cu succes în boli de natură cardiovasculară, respiratorie, digestivă, endocrină." Păi ce vor mai mult?
Mai sunt și bătrâni fițoși, care sigur vor ridica pretenții. De socializare.. Aici trebuie, totuși, o mică investiție din partea dumneavostră. Cumpărați-l pe yoghinul ăla care a rezistat fără mâncare și băutură timp de 70 de ani. În felul acesta, dacă în zilele în care bătrânii noștri vor vrea să se adune la Centrele de Zi Pentru Vârstnici, le puteți oferi și un program artistic-educativ, în care indianul le va deschide și lor ochii spre adevărata viața curată și pașnică.
Ca să nu simtă în vreun moment lipsa vremurilor trecute, acordați-le doar lor dreptul de a merge la înmormântări. Lăsați-i pe ei să adune coliva, colacii și vinul care se dau la astfel de adunări. La câți oameni vor muri de foame, boală și mizerie.. vor avea cel puțin o dată la două zile, motiv de sărbătoare câmpenească. Păi ce viață vor duce.. vor fi de invidiat, vă spun!
Mai rămâne o problemă.. Dacă tot s-au rezolvat aspectele legate de lumină și căldură, atunci la ce le mai trebuie un apartament întreg sau garsoniera? Doar pentru patul în care dorm? Eu zic așa: să-și ia fiecare moș câte o saltea sub braț și să se mute în subsolurile de bloc. Că măcar acolo nu vor fi singuri. Pot împărți între ei mirosurile de mâncare emanate de lumânări, pot face schimb de colivă și colaci, pot bea un șpriț împreună. Și cu cât vor fi mai mulți bătrâni la un loc, cu atât își vor ține mai bine de cald pe tiomp de iarnă. Vor uita foarte repede de anii grei în care trebuiau să tragă de amărâții ăia de bani pentru a-și plăti întreținerea și toate cele..
Stimabililor, cercetați propunerea mea. Sunt sigură că vorbim același limbaj. Veți realiza că măsurile de mai sus reprezintă singura cale de a transforma traiul bătrânilor dintr-o corvoadă în iluzia unei vieți îndestulate. Poate așa vor putea închide și ei ochii, crezând, amărâții, că măcar nu au murit în mizerie. Cât de simplu este planul de salvare. Și cinic - o lumânare pentru fiecare bătrân!
Prăpădiții de bătrâni ai nimănui trebuie jumuliți cât se poate de mult. Că oricum nu mai au vlagă să protesteze. Ei acceptă orice, că oricum s-au obișnuit să ducă o viață de umilințe. Așa că: în cuantumul pensiei pe care o merită după zeci de ani de muncă pe plantație, nenorocițiilor să li se trimită într-un pachețel lumânări care emană parfum de hamburger. Americanii le-au inventat, deci tot de acolo ne vine salvarea. Bine, lumănârile-hamburger să le primească doar cei cu pensii mai mari, restul doar lumânări cu miros de ceai și unt. În felul ăsta bătrânii vor bifa trei chestii.. la care țin ei foarte mult, deși eu chiar nu-i înțeleg. Hrană, lumină, căldură. Corect? Buun. A, credeți că nu m-am gândit la apă? Păi dacă le trebuie la moși apă, să facă bine să-și miște oasele alea bolnave afară. Există fântâni artezeiene și cișmele, nu?
Vor și medicamente te pomeni! Ei, lasăți, că înainte când nu erau doctorii pe toate gardurile, cum trăiau și supraviețuiau? Cu ceaiuri din plante și te mai miri ce. Ar putea să învețe și ei ce a aia aromoterapie. "Aromoterapia poate fi folosită cu succes în boli de natură cardiovasculară, respiratorie, digestivă, endocrină." Păi ce vor mai mult?
Mai sunt și bătrâni fițoși, care sigur vor ridica pretenții. De socializare.. Aici trebuie, totuși, o mică investiție din partea dumneavostră. Cumpărați-l pe yoghinul ăla care a rezistat fără mâncare și băutură timp de 70 de ani. În felul acesta, dacă în zilele în care bătrânii noștri vor vrea să se adune la Centrele de Zi Pentru Vârstnici, le puteți oferi și un program artistic-educativ, în care indianul le va deschide și lor ochii spre adevărata viața curată și pașnică.
Ca să nu simtă în vreun moment lipsa vremurilor trecute, acordați-le doar lor dreptul de a merge la înmormântări. Lăsați-i pe ei să adune coliva, colacii și vinul care se dau la astfel de adunări. La câți oameni vor muri de foame, boală și mizerie.. vor avea cel puțin o dată la două zile, motiv de sărbătoare câmpenească. Păi ce viață vor duce.. vor fi de invidiat, vă spun!
Mai rămâne o problemă.. Dacă tot s-au rezolvat aspectele legate de lumină și căldură, atunci la ce le mai trebuie un apartament întreg sau garsoniera? Doar pentru patul în care dorm? Eu zic așa: să-și ia fiecare moș câte o saltea sub braț și să se mute în subsolurile de bloc. Că măcar acolo nu vor fi singuri. Pot împărți între ei mirosurile de mâncare emanate de lumânări, pot face schimb de colivă și colaci, pot bea un șpriț împreună. Și cu cât vor fi mai mulți bătrâni la un loc, cu atât își vor ține mai bine de cald pe tiomp de iarnă. Vor uita foarte repede de anii grei în care trebuiau să tragă de amărâții ăia de bani pentru a-și plăti întreținerea și toate cele..
Stimabililor, cercetați propunerea mea. Sunt sigură că vorbim același limbaj. Veți realiza că măsurile de mai sus reprezintă singura cale de a transforma traiul bătrânilor dintr-o corvoadă în iluzia unei vieți îndestulate. Poate așa vor putea închide și ei ochii, crezând, amărâții, că măcar nu au murit în mizerie. Cât de simplu este planul de salvare. Și cinic - o lumânare pentru fiecare bătrân!
luni, 7 decembrie 2009
Avem presedinte..
Tot ala! Nu ne-am invatat minte.. Dar la noi - The Land of Manele, Guta, Cocalari si Pitipoance.. asta se potriveste. Asa popor.. asa presedinte! Nu m-a mirat cand, timp de cateva ore, am fost singura tara cu doi presedinti. Nu m-a mirat foarte tare rasturnarea de situatie, nici aroganta si strigatul de triumf al marinarului, caracteristic de altfel. Nu m-a mirat nici faptul ca Ardealul, implicit Fagarasul a votat Basescu. Nu m-ar mira daca, zilele acestea, lumea ar iesi din nou in strada, ca acum 20 de ani. M-as mira insa daca la urmatoarele alegeri prezidentiale, tineretul care a mers ieri si in primul tur la vot, ar mai fi inca in tara. Oricum, tura asta a fost pentru prima data cand chiar s-a simtit ca fiecare, dar absolut fiecare vot conteaza. Unul singur poate decide.. La ora la care scriu, rezultatele finale nu mai tin de Romania, tin de romanii de afara si de ce isi doresc ei pentru noi, astia ramasi acasa. Ei ne pot scufunda si mai tare in acelasi rahat! Si cred ca asa va fi. E interesant! A fost interesant si sa urmarim, aseara, B1Tv si pe Nasul. Ooo, de mult nu ne-am mai amuzat asa copios! Dar la un moment dat devenise insuportabil. S-a injosit, s-a cacat pe toata munca lui de ani, pe 'valoarea' lui de jurnalist. A fost penibil! Si el si emisiunea lui de rahat. La fel si primarii PDL din satele uitate de lume si femeile agitate (din cauza menopauzei probabil..) care au intrat in direct, prin telefon, pentru a-l slavi pe marinar. Si parca tot a iesit ceva bun din alegerile astea. Klaus Johannis nu mai pleaca de la Sibiu si asta e bine. Zic! Si sper sa se mai intample ceva.. ca o consecinta!
A, si am invatat care este culmea somnului - sa te culci președinte si sa te trezesti un prostanac.
Paul spune: Geoană nu s-a mai trezit în miros parfumat de Crin, ci intr-unul de Base. La Cotroceni, domnul T, cunoscut sub numele de scena „Basescu” s-a trezit s-a dat jos din Pat lovi cu piciorul cainele sau Riciu si a sarit in papucii de presedinte. In bucatarie il asteptau cateva felii de graham, care-i mai ramasesera de la ultima reprezentatie cu paine si circ. Lua o felie de paine, desfăcu un borcan, baga cutitul in el si incepu sa intinda pe paine niste maGeoana.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Romania regresului mental
,,În România se trăieşte greu“ a devenit aproape un imn naţional. Economia şi administraţia sunt la pămînt, iar societatea disfuncţională ne abrutizeză continuu. Este tot mai greu să trăim cu adevărat, să ne rupem din statutul de semianimale sociale pentru care rutina zilnică presupune mersul la servici (sau depresia pentru cei care au rămas şomeri), grijile privind hrana şi îndobitocirea în faţa televizorului. A dispărut din majoritatea dintre noi dorinţa de a evolua spiritual, de a trăi cu adevărat, de a citi, de a se bucura, de a da hrană adevărată sufletului şi minţii. Dealtfel, nici mijloace nu mai avem pentru aşa ceva. Cel mai ieftin refugiu din grijile cotidiene este de departe televizorul. Însă este şi cel de cea mai slabă calitate, cu emisiuni de prost gust, care parcă au ca unic scop abrutizare culturală. Pe de o parte se promovează emisiuni senzaţionaliste, unde dramele umane sînt exploatate şi tîrîte în derizoriu, iar pe de altă parte emisiuni parcă născocite de celebrele ,,ţaţe“ care locuiesc la bloc şi nu lasă nici musca să treacă fără să o ia în vizor. Ni se bagă pe gît bucăţi din ,,inimitatea“ unor aşa zise vedete şi sîntem obligaţi să vedem cum manîncă, cum se întreţin şi cum se bronzeză la solar. ,,Scandalurile“ au ingrediente de telenovelă, cu un senzaţional forţat, căutat cu lumînarea de realizatori. Mahalagismul e la loc de frunte în toate mediile şi asistăm la o adevărată campanie de promovare a inculturii, a unui reinventat ,,om nou“ avid după manele şi scandal. Nici emisiunile politice nu fac excepţie. Se vorbesc miliarde de cuvinte fără încărcătură, toate despre un viitor iluzoriu, cu mulţi ,,vom face“ şi puţini ,,am făcut“. Cultura adevărată este greu accesibilă şi scumpă, departe de cei care vor într-adevăr să iasă din mocirla cotidiană. Manifestările culturale sînt politizate la maxim, fiind de fapt un compromis. Cu o generaţie pentru care valorile constau în tipul telefonului mobil, a maşinii pe care o conduc şi a ,,jmekeriei“ România se va trezi în cîteva zeci de ani că nici măcar ,,creiere“ nu mai poate exporta. Că va fi condusă de oameni care se vor revendica în ,,Vanghelie“, că va avea o elită a artiştilor cu blazonul ,,de la Ştefăneşti“ şi că se va urmări exclusiv OTV.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)