Porția mea de Transfăgărășan pe 2010

Prefer marea în locul muntelui. Poate pentru că muntele îl am aici, la o aruncare de băț. În fiecare dimineață văd munții pe fereastră, îi văd vara, toamna, îi văd plini de zăpadă, în anotimpul rece. Apoi, sunt foarte friguroasă și destul de sensibilă la temperaturi mici, la lichide reci etc. Astfel că iarna la Făgă o suport mai greu. Nu mă prea atrage muntele și mă cam feresc de drumeții aventuroase. Muntele are propria personalitate, așa că stau departe de el. Poate faptul că în fiecare an își găsesc sfârșitul în munți destui turiști, experimentați chiar, mă face să privesc cu oarecare teamă în direcția lui. A, asta nu înseamnă că în apa de mare mă arunc fără teamă. Am trecut cu bine de câteva ori de înec.. Spre deosebire de munte, la mare te poate vedea cineva la timp și poate înota după tine. Iar frumusețea nopților în care când stau pe nisip, ascultând valurile și propriile gânduri.. Ce să mai zic? Acolo îmi place.

Dar.. cea mai recentă plimbare pe munte mi-a plăcut. Și culmea: am ajuns sus, unde erau 6 grade Celsius, în teniși, jeans, tricou și hanorac (jos, în oraș erau 16 grade). Dacă verișorii nu și-ar fi dorit să meargă sus, atunci cu siguranță eu nu aș fi ajuns anul ăsta pe meleagurile alea. Brrr!

Chiar dacă la prima vedere aici dau impresia că aș avea burtică de gravidă, nu e așa. De fapt țineam în buzunarele hanoracului vreo 3 telefoane mobile și atârnau cumva ciudat.. Atâta tot ;)



Mie cel mai mult mi-au plăcut plimbările înghesuite din telecabină :))

Sus am dat peste bucureșteni, îmbrăcați ca pentru schi, adică până-n dinți. Echipamente sofisticate, schiuri, clăpari, plăci de snowboard, salopete, geci, mănuși, alea alea. Se uitau la noi ca la patru extratereștri. "Vai, așa ați venit îmbrăcați?", ne-a luat la întrebări un tânăr îngrijorat pentru sănătatea noastră. Da, nene, așa am venit, că suntem de-ai locului, suntem obișnuiți cu gradele puține, iar 6.. sunt așa, parfum..



Oameni foarte serioși - verișorii Cristina și Iulian


Și perechea neserioasă - Dede și Buji






Celebra cascadă..















Băieții la pești, iar fetele la leagăn. (Albota)


Dar tot la noi se întorc. Așa se spune, parcă.. Urâtă vorbă!




Eu una știu că mi-am făcut norma de munte pe anul ăsta.. Și am avut surpriza ca după mica aventură nesăbuită.. să nu răcesc. Au răcit alții, sănătoși tun și pe deasupra și cu antrenament de munte.

(9 mai 2010)

Un curcubeu pentru Mangi și altu' pentru mine. Împărțite frățește!

Ne-am făcut planu'. Ieșim, ca fetele, la plimbare. Ne mai dezmorțim gândurile după o săptămână grea, cât trei bolovani. Aer curat, copaci verzi, povești, mici și nevinovate bârfulițe.. Mangi, ca tot omu' sănătos la cap, se gândește ca poate ar fi mai bine să ne alegem o terasă. Eu, ca tot omu' anormal cu creierii minții, am zis că e mai bine să ne plimbăm. Ne urcăm pe un zid de Cetate (ăla care-mi place mie) și ne uităm în jos, la lume. Zic.. Între timp s-au dunat ceva nori gri deasupra noastră. Mangi se uită în sus.. "N-ar fi totuși mai bine să intrăm undeva?". Eu - "Nuuuu, Mangi. Fii serioasă. Și dacă plouă.. Va ploua cinci minute repede și gata. Hai măcar pe promenadă. Stai liniștită!".

4 minute. Atât au durat poveștile. Și a-nceput apa. Drip-drop, drip-drop. Mai încet, așa. Mangi: "Ralu, hai măcar să fugim până la farmacie". Eu: "Mangi, stai liniștită. LI-NIȘ-TI-TĂ! În cinci minute trece". Fulgere, tunete. Noi două și un pom. Și plouă tot mai tare, tot mai furios. Între timp alte tunete, din toate părțile.

După 15 minute: "Oare nu se gândesc ai noștri bărbați să vină după noi?". Peste alte cinci minute. Mangi: "I HATE YOU!!! Numai din cauza ta. Tu și ideile tale..". Copacul nu a mai avut putere să ne protejeze de apă. Eram ca sub duș. Degeaba am mai încercam eu să dreg busuiocul.. cum că e romantic să stam amândouă în ploaie, că ne mai spălăm gândurile, că mergem acasă cu mintea fresh, că urmează o baie lungă și caldă (și ceai fierbinte cu lămâie, completa Mangi). Nu a mai mers. Ne-a luat frigu', ne-a plouat până la piele. Iar pentru că rinichii noștri sunt niște sensibili.. numai de asta nu aveam nevoie acum!

Alina a început să-și cânte repertoriul. Rain - Madonna și melodia aia de Crăciun. Eu am pus ochii pe un melc.. Ce să și faci pe vremea aia?

Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când ne hotărâm să facem plimbări, doar amândouă, iese ceva.. ceva de neuitat. Cea mai tare peripeție s-a întâmplat acum mulți ani. Mangi pe bicicletă și eu pe role. Am ieșit din oras și eram în drum spre Mândra. Ne-am văzut moartea cu ochii. Nu pot să spun motivul :) Alina nu-și mai simțea grisinele, iar eu râdeam ca toanta. Acum când ne aducem aminte, râdem amândouă :)

Mangi, nu îți pot promite că întânirile noastre viitoare (dar DOAR ale noastre), vor fi mai cumpănite. Avem o baftă împreună.. ceva de toată frumusețea. De-acum înainte trebuie să ne luăm măsuri de precauție. Speed dial pentru Salvare, Urgențe, Pompieri, Poliție, Taxi.

Am ajuns acasă și am văzut amândouă ceva frumos. Un curcubeu mare si colorat. Și apoi încă altu'. Câte un curcubeu pentru fiecare. Alina, mie-mi plac culorile tale ;)

Later Edit:
Mi s-au trezit rinichii din amorțeală.. Mangi, sper că măcar tu ești ok!

Iubitei mele, L.

Ce zi superbă de mai! Mai ales pentru faptul că tot Universul va gravita, astăzi, în jurul existenței tale. Adică așa aș vrea eu să se-ntâmple.. Ai merita, să știi!

Astăzi sunt pe jumătate fericită. Pentru că este ziua ta de naștere, iar dacă te-aș avea lângă mine, te-aș înnebuni cu drăgălășenii. Dar mi te-a înghițit Bucureștiul ăla nesătul, așa că sunt nevoită să aștept până când job-ul ăla al tău fermecat îți va îngădui măcar două zile libere. Să mergem la cabana aia care până la urmă nu a mai ars..

Lioara, îmi doresc multe pentru tine. Vreau să ți se întâmple numai lucruri pozitive. Vreau să faci alegerile bune pentru tine, nu pentru alții. Să ai curaj să dai la o parte oamenii lacomi, care te sufocă și să te înconjori de oameni noi, frumoși, calzi, pozitivi. Vreau să te știu așa cum ai fost în uichendul trecut. Să mă suni de departe și să-mi spui că ești relaxată, te distrezi și că te simți liberă. Vreau să o descoperi pe Lioara cea plină de viață și aventurieră (nu la modul acela neortodox..). Și vrei să știi ceva? Nici nu va fi greu să realizezi lucrurile astea, pentru că eu te cunosc bine și știu că ești la fel ca și mine :)). Nu, am glumit. Tu ești mult mai cu picioarele pe pământ, dar nu strică nici să te inspiri câteodată de la alții :)

TE și astăzi mi-aș fi dorit să fim la Sibiule. Să te serbăm, în lumea noastră veche.. În situația dată.. te rog să ai grijă de tine. Universul te pândește la fiecare pas. Te pup de nu te vezi! Și odată cu mine și restul prietenilor tăi din Făgă - Alin, familiile noastre, Mangi, băieții de la club, în special Mike, apoi Vio, Țache, fetele etc. Probabil că și Pepe, dar nu bag mâna-n foc..

Îți aduci aminte de asta? A fost tot de ziua ta, acum ceva mai mulți ani :))

Iar astea.. în anii ce au urmat






Ți-ai pus vreo dorință astăzi?

Lioară, lioară, flori de primăvară!

Sărbătoarea de Florii de anul acesta nu a prins chiar cea mai frumoasă zi, încât să ieși din casă și să te bucuri de primăvară. Dar chiar și așa.. este o zi frumoasă doar pentru faptul că astăzi este ziua Lioarei mele. O floare de fată :)
Lioara mea este un om bun. Delicată, gingășă, sfioasă. Câteodată prea tristă..


Nici anul acesta nu suntem împreună în ziua de Florii, dar o vom sărbători peste câteva săptămâni, când vom fi destul de aproape și de ziua ei de naștere, 4 mai.

Lioara, astăzi ți-aș dărui Lioare

și Lioare

Floarea Lioara nu se găsește oriunde și oricând, iar boamboanele Lioara sunt preparate de o singură doamnă - Dana din București. Deloc întâmplător, doamna a spus că a ales acest nume pentru bomboane, pentru că i-a inspirat "delicatețe, drăgălășenie, dulceață și parfum de dragoste..". O fi cunoscut-o pe Lioara mea :). Doamnă, chiar nu bateți câmpii!

Lioara este și numele unui ansamblu folcloric al Casei Tineretului din Oradea. Dacă ai vreodată drum pe acolo.. Mai este și un cântec care-ți poartă numele. Iar "Tulnic și Lioara" (Gorge Coșbuc).. deja e clasică..

Lioara este și numele unui obicei bihorean, realizat în Duminica Tomii sau Paștele cel Mic, adică în a opta zi de la invierea Domnului. Ceremonialul începe în cimitir, pe morminte, motiv pentru care este numit și "Jocul pe morminte", după care este continuat pe ulițele satului și peste câmpuri. Obiceiul în sine este un dialog între membrele cetei de fete, împărtite inegal. Ele reprezintă "lumea de aici" și "lumea de dincolo". Tinerele fac schimb de ștergare și de colaci. În acest fel devin surate până la moarte.

Iubita, te îmbrățișăm, ne este tare dor de tine și te așteptăm să vii. Te!

Oi fi eu dereglată..

Mă ard degetele încă din februarie.. Am trecut peste zilele grețoase de 14 și 24.
Pe 24 februarie chiar am re-stabilit ziua de naștere a Mădălinei și am și serbat-o. Din greșeală, normal :) Dar ea s-a bucurat, săraca..

Acum însă urmează cea mai dezgustătoare dintre așa zisele sărbători - Ziua Femeii. Automat îmi fuge gândul la localurile pline de tinere încinse. De ce? Nu "de ce încinse", pentru că asta.. numai ele știu! Întrebarea completă era "De ce îmi fuge gândul la imaginea asta?". Pentru că asta e MODA, faaata mia! Umilitor!

Săptămâna trecută cineva m-a întrebat dacă nu vreau să merg și eu cu fetele sâmbătă (adică mâine) la Borcoman. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că "avem și streaptease".. Mi-a venit să sparg parbrizul mașinii! Măi, dar eu chiar am față de disperată? Ce să fac?! Să mă adun în haită și să salivez după niște uleioși libidinoși?! Nu mă atrag mușchii la un bărbat. Și nu apreciez dansul lasciv. Am alte preferințe la ambele capitole.

Dar vreau să cred că aș putea accepta o motivație bună. Dar să fie chiar bună. De exemplu.. eu știu.. "Îmi place să merg la streaptease de 8 martie pentru că vreau să râd de prietenele mele, alea momâi, în momentul în care vin flăcăii peste ele", sau.. "Am 55 de ani și oricum.. nu mai văd așa ceva acasă și mi-e dor să văd un corp tânăr". Nu știu, caut o explicație bună. Timp de 630 și ceva de zile stai cuminte acasă și încă din dimineața "zilei tale", nu știi cum să te destrăbălezi mai tare. "Waw, ne îmbrăcăm fain, le luăm pe fete, mergem să mâncăm bine, bem bine și seara ne rupem în figuri"!

Ne simțim libere dacă fugim o zi de iubiții sau soții noștri? Suntem mai fericite dacă lăsăm niște necunoscuți grețoși să ne atingă? Ne simțim mai femei dacă le și îndesăm niște bani? DE CE?

Pentru mine toate zilele de 8 Martie au fost zile ca toate celelalte. Alin (ce a fost înainte nu se socotește) nu m-a cadorisit cu lucruri, doar pentru că sunt femeie și este "ziua mea", sau este ziua dragostei. Lucru pe care expres i l-am cerut chiar eu. Nu scriu vorbe mari.. nu are rost. În sinea mea știu că lucrurile sunt mult mai simple decât atât și mai umane. Știi ce contează cel mai mult pentru mine? Ce mă liniștește, mă ajută și mă face fericită? Îmbrățișarea cuiva drag! Să fiu îmbrățișată o zi întreagă, dacă se poate! Dar din nou.. poate oi fi eu dereglată!

Așa da primăvară!

Chiar se simte că a venit primăvara. Începe lumea să mai miște câte ceva.

Alin își "chilărește" prietenii la Airsoft - Brașov. Așa cum ar zice fetele "o joacă de-a războiul". Însă pentru băieți chiar nu e o joacă. E pe bune. Doare și lasă urme. Se va organiza în curând și la Făgăraș. www.airsoftbrasov.ro

Apoi, Cover-ul nu se lasă și aduce pe bandă rulantă TRUPE. Ieri, duminică a concertat PROMETEU, din Vâlcea. Iar în ziua în care vom împlini 6 luni de căsnicie, adică sâmbătă, 6 martie avem un sooper concert. Sandu, iubitul lui Eni, domnișorul nostru de onoare și prieten destoinic vine cu trupa lui din Sibiule. Trupa de rock este betoancă! Se numește FRAGMENTARIUM, iar cine nu vine în Cover sâmbătă.. apăi e degeaba! Un mic cubuleț de zahăr: băieții sunt fani Anathema și Haggard, ale căror melodii le și cântă în concerte. Frumos de tot! Iar Sandu îmi este foarte drag, pentru că m-a încurajat și m-a liniștit atunci când eram pierdută. Și pentru că este un om blând. Apăi Eniko.. ohooo, poveste luungă!

El este Sandu Grădinaru :)












Primăvara noastră este mai frumoasă după ce am aflat că Dănuței i-au priit citostaticele și acum se poate întoarce acasă la fetița ei de câteva săptămâni.

Ceva emoții la început de primăvară mi-a dat Mangi! De ce? Pentru că nu mi-a răspuns la niciunul din telefoane. Și am sunat-o vreo 20 de minute continuu. Iar când Alina nu răspunde la telefon, știu că ceva nu e în regulă. Intuiția mea a fost corectă. Alinutza a fost internată de urgență în Spital (vineri, 26 februarie), din cauza apendicelui care o încovoia de durere. A scăpat cu bine și sper că azi ajunge acasă. Va sărbători 6 luni de căsnicie și Ziua Memeii (oribilă zi!!!).. cel mai probabil acasă, bând compot, ceai, supă de găină.






Iar eu.. trag de mine. Ar putea fi ultima primăvară în care pot să copilăresc. Deci în perioada următoare voi ajunge la București, la Lioara mea. Teatru, film, plimbări lungi. Fără metrou sper! Ultima dată am pupat-o din mers pe Lioara vineri, 19 februarie, la Făgăraș. Eram tare mâhnită din cauza lui Stephan Lambiel, dar o gură de aer proaspăt mi-a făcut foarte bine! :)


Apoi încep concertele! În mai, la București, avem AC/DC. În iunie, tot la capitală, avem Bob Dylan, Eric Clapton, Aerosmith, METALLICA din nou, Slayer, Megadeth. În iunie - Cranberries. Și Festivalul de Jazz de la Gărâna. Anul trecut nu am putut merge, dar de data asta chiar vrem să facem tot posibilul. Împreună cu Mike și Vio Morărescu, desigur. Iar în august ne relaxăm puțin la Bistrița, la concertul HAGGARD. Pentru că în septembrie vine partea cea mai tare. Încă nu spun nimic!

Deci.. sănătoși să fim, că în rest avem noi idei despre cum să ne facem primăvara și vara superbe. Am zis!