My sweet September! (primul an oficial)

De vreo două zile sunt numai un zâmbet. "U, ce făceam acum un an pe vremea asta?" și el îmi răspunde, zâmbind complice gândurilor mele.

Ziua noastră a fost atât de frumoasă și de emoționantă, încât am plâns de fericire, cred, mai mult de un sfert din nuntă. Orice urare spusă din suflet de prietenii noștri, orice îmbrățișare și zâmbet sincer venite din partea celor dragi și foarte puțini, mi-a dat aripi. Am și râs mult în ziua de 6 septembrie 2009. Ca dovadă stau pozele și filmările. Ne-am ținut de mână toată ziua, ne-am zâmbit și ne-am sărutat mai tot timpul. La câtă adrenalină pompa în noi, eu una nu am mai simțit nici frigul, nici durerea de picioare, nici aia de burtă, nici oboseala. Eram slăbită, nedormită și nemâncată de zeci de ore. Dar nu a mai contat nimic. Odată intrați în ziua noastră, ne-am lăsat duși de val și a fost minunat.

Nu-l mai văzusem pe Alin atât de emoționat niciodată. Mereu sigur pe el, foarte greu de impresionat și cântărind la rece tot ce se-ntâmplă în jurul lui, acum un an a fost altcineva - era tot numai o emoție.

Dimineața am început-o cu o ceartă. M-am certat în mașină cu Cipri și l-am amenințat că dacă-mi va strica ziua, îl strâng de gât. Toată lumea era agitată, asta e. Aia a fost ultima ceartă dintre noi. Dar frățiorul meu mă iubește, știu eu, foarte mult. Și invers!

Apoi, câteva ore le-am petrecut cu fetele mele, Lioara și Eniko. La coafor. Cât am mai râs și acolo! Eni a făcut șou, ca de fiecare dată. Mi-aș fi dorit să nu se strice aparatul foto și să am niște amintiri de-atunci. Când am terminat cu spoiala, am așteptat mașina care trebuia să ne ia.. vreo 15 minute în stradă. Eram o rocăriță cu voal de mireasă, ținută-n brațe de Eni, pentru că tremuram și de frig și de emoții. Lioara mea era creață :) și frumoasă!

Abia când l-am văzut pe Alin m-am mai liniștit. Pentru că până să ajungă acasă la mine, eu am fost un pachet de nervi. Apoi au început alte peripeții, care s-au ținut lanț până la terminarea oficierii căsătoriei, la Sala Dietei din Cetate. Iar chitara lui Sandu a cântat foarte duios :)

Când mă gândesc la căsătoria noastră, prima dată îmi amintesc de cununia religioasă. Nu suntem noi cei mai evlavioși dintre pământeni, dar a fost un moment aparte. O emoție plăcută, o promisiune și speranța că Divinitatea ne va proteja uniunea. La un moment dat mi-am văzut mama lăcrimând. A fost mai mult decât aveam nevoie.
Iar petrecerea.. ca la petrecere - dans mult, agitație mare, poze peste poze. Nu am valsat. Primul nostru dans a fost mai mult o strângere luungă în brațe, invitând lumea să își aducă aminte cât de frumoasă este viața. What A Wonderful World, Louis Armstrong.

Apoi, nici nu am avut timp să ciugulim ceva din mâncare. Eu am apucat să înghit câteva boabe de struguri, o lingură de supă și o felie din tortul nostru foooarte gustos, dar nu prea arătos. Am preferat să fie așa și nu invers.. Pepe a vorbit mult, Țache (și băieții de la Icar) a distrat lumea și amândoi mi-au respectat dorința de a nu cânta sub nicio formă următoarele: Ești mireasa vieții mele - Ovidiu Komornic, Frumoasa mea - Marcel Pavel, Fii cu tupeu nevastă și să n-aud vreo influență de manea în nicio melodie. Buni băieți! Și ascultători :)
Am fost furată de fratele lui Alin, Luci. Ceea ce nu se face de obicei. Dar furatul ăsta a fost premeditat.Trebuia cumva să ajungem în Cover, să ne tragem sufletul, cu toții. Eu, Alin, Lioara, domnișorii, nașii.

Pentru că nunta noastră a fost în prima duminică a lunii septembrie, invitații nu s-au mai lungit atât de mult, astfel că pe la 3 dimineața, am mai rămas vreo 20 de oameni. Gașca de la Monitorul de Făgăraș și prietenii apropiați. Nu pot să uit un dans anume, pe care l-am dansat cu toții, ținându-ne de mâini. A fost un moment foarte intim și frumos. Ei se încălziseră bine și tot mai vroiau distracție. Pe care au continuat-o la Cover Club, până dimineața, devreme.

Pe la ora 6.00 am vrut s-o sun pe Alinutza "sora mea geamănă", care s-a căsătorit, în aceeași duminică, cu verișorul lui Alin, Cosminache. Cu o jumătate de oră mai devreme decât noi :)) M-am gândit la ea mult în ziua nunții mele. Ne-am dorit amândouă să ne întâlnim și plănuisem asta. Dar este inutil să-ți faci prea multe planuri pentru ziua nunții. Este aproape imposibil ca toate să fie duse la sfârșit. Dar cât de frumos este ca două prietene foarte bune și foaaarte vechi să își sărbătorească aniversarea căsătoriei în același timp! Urările ți le spun în particular, iubita!





Astăzi aș vrea să le mulțumesc prietenilor foarte, foarte dragi care au fost alături de noi, acum un an. Prezența lor a contat mai mult decât orice cadou primit. Familiei de la Cover Club, familiei din presă, Lioarei mele, lui Eniko și Sandu, Vio, Țache cu trupa, Pepe. De fapt prietenilor noștri de suflet. Nu mulți. Dar cei mai importanți! Care ne-au făcut ziua de neuitat.

A trecut un an și nu-mi vine să cred c-a trecut atât de repede. În tot timpul ăsta, am alergat ca doi nebuni după ceva. Câteodată am mai și obosit.. Dar pentru că alergăm împreună și ne ținem de mână strâns, nu ne abandonăm atunci când unul dintre noi obosește, este cel mai important. O să ajungem acolo unde ne dorim, la un moment dat. Iar aventura asta îmi place. Iar nunta.. nunta mi-a plăcut foarte mult, dar cel mai mult îmi place de Alin, pentru că este atât de perfect pentru mine, încât m-aș căsători cu el în fiecare an. Și nu aș schimba nimic - nici măcar greșelile și peripețiile prin care am trecut, nici frigul și ploaia măruntă din ziua aia, nici durerea de tălpi, cu care am alergat desculță prin iarba udă. A fost ziua noastră perfectă de septembrie :)

They may not know how much you ment to me..

Sunt home alone în seara asta, pentru că Țake și prietenii și-au dat iar întânire la Cover, pentru un nou concert marca Icar. Iar eu nu m-am simțit în stare de a mă îmbrăca. Musai cu o haină mai groasă, trasă peste ceva lejer. Pentru că afară este mult prea frig, iar în club mult prea cald. Și m-am săturat de câte ori am răcit iarna asta, din cauză că m-am înfofolit exagerat. Astăzi mi-a fost greu și să port discuții. Nu aș fi fost în stare să stau câteva ore în gălăgie, fum și să și fiu activă. Mă păstrez pentru nopțile de primăvară. Până atunci hibernez în continuare.

Week-end-ul acesta am reușit să fac totuși un lucru bun. M-am înarmat cu răbdare și am văzut The Imaginarium of Doctor Parnassus. "Nimic nu este permanent. Nici măcar moartea!".



Am vrut tare mult să văd filmul ăsta pentru ultimele secvențe ale lui Heath Ledger, pentru românul Emil Hoștină, Johnny Depp și pentru Lily Cole, o actriță-model hidos de frumoasă. Un chip ciudat, de păpușă de porțelan, care mie îmi dă fiori reci. Fata asta parcă cere numai roluri creepy și pictoriale de Halloween. In the end.. actori buni, universuri fantastice, costume și decoruri super, dar lipsește răspunsul la întrebarea aia tipic jurnalistică: ȘI CE DACĂ? Nu este deloc un film pentru tot publicul, dar este cu siguranță de văzut! Din aproximativ aceeași categorie de filme.. îmi doresc să văd și Alice in Wonderland, dar mai am de așteptat. Sunt curioasă cât va mai continua Depp cu rolurile de acest gen, care să-i facă fericiți copiii personali și mai ales dacă o să mi se pună vreodată pata și voi spune "Gata, ești pierdut. Nu îți mai revi așa curând." Aparent fără legătură - refuz în continuare Avatarul :)

Și pentru că în seara asta am rămas acasă trebuie să ascult și eu ceva. Nu pe Țache, pentru că știu albumul pe de rost, ci pe Katie Melua.

Preferata mea :)



:)



Pentru că este preferata Lioarei :)

ICAR - "Din nou impreuna"

Trupa „Icar“ şi-a lansat primul album

O seară explozivă în Cover Club
„Icar“, trupa de rock cea mai apropiată de sufletul făgărăşenilor a lansat în premieră naţională , în Cover Club Făgăraş, primul lor album. ,,Din nou împreună“, s-a bucurat de o primire călduroasă din partea publicului făgărăşean.
Cu piese hard rock ,,decantate“ valoric în lungii ani de existenţă a formaţiei, dar şi cu o baladă relativ nouă, dar cu potenţial de mare hit, albumul ,,Din nou împreună“ este o producţie care merită un loc fruntaş în peisajul discografic din România. La albumul ,,Icar“ au contribui, pe lîngă vocalul Dan Ţache Şerban, din Voila, alţi doi făgărăşeni, Radu Galfi şi Dragoş Dordea.

Debut cu dreptul
Seara lansării albumului la Făgăraş a debutat cu o întîlnire cu fanii, moderată de Alin Bujor, în care s-a trecut în revistă istoria trupei, conţinutul albumului, sursele de inspiraţie şi planurile de viitor. Dan ,,Ţache“ Serban - voce, Vali Bîrsan - tobe, Adi Raţiu -orga, Adi Pintea -bass, Marius Matei - chitară, toţi profesionişti desăvîrşiţi, au rememorat astfel istoria care se întinde pe cîteva decenii. Deşi au avut perioade de stagnare şi unii membri ai trupei nu mai sînt la prima tinereţe, pasiunea lor pentru rock i-a făcut să nu se oprească. Pe lîngă bogata activitate concertistică au reuşit, acum, să şi debuteze discografic.


Împotriva industriei muzicale
Albumul nu ar fi ieşit însă pe piaţă dacă membrii Icar-ului nu ar fi reuşit să adune în jurul lor prieteni ai fenomenului muzical care i-au sprijinit necondiţionat. Efortul major a venit însă de la trupă, deoarece industria muzicală românească merge încă pe principiul ,,nu contează cît de bun eşti, dacă nu îţi faci tu primul album sau dacă nu porţi fuste scurte“. Astfel că ,,pentru finanţarea albumului, pe lîngă contribuţia importantă a sponsorilor şi a eforturilor financiare venite din surse externe, soţia mea, care lucrează la spital, încă mai are de plătit un CAR pentru acest album“ după cum mărturiseşte chitaristul Marius Matei.

Fagarasenii l-au ajutat pe Icar
,,Din nou împreună“ este în parte şi creaţia lui Radu Galfi, creditat cu ,,mixaj, mastering şi clape adiţionale“. Amprenta tînărului artist făgărăşean este însă mult mai prezentă în noul sound al formaţiei. Radu a reuşit să dea producţiei un aer modern, a intervenit în armonii şi chiar a schimbat (în bine) părţile de tobe de pe unele piese. ,,Piesa de radio“ a Icar-ului, balada ,,Iubire fără de sfîrşit“ , este şi ea un copil de suflet al lui Radu. Fotograful făgărăşean, Dragoş Dordea, a contribuit şi el decisiv la grafica albumului, făcîndu-l să arate impecabil.

Nu se opresc aici
Lansarea albumului a fost urmată de un concert „Icar“, în care s-au cîntat piese de pe albumul proaspăt lansat, dar şi de pe următorul album. ,,O să plecăm în ţară într-un turneu de promovare al albumului ,,Din nou împreună“ şi apoi o să ne apucăm de lucru la un nou album, pentru care avem deja pregătite cîteva piese. Sperăm ca piesa ,,Iubire fără sfîrşit“ să fie promovată, pentru că am văzut că publicul o cere insistent la concertele noastre. Am reuşit să facem un album de care sîntem foarte mulţumiţi şi ne dorim enorm ca el să ajunga în casele oamenilor “ spune Marius Matei.

Asa cum imi doresc sa fie 1 Decembrie!

O poza care exprima tot! Aunci chiar as avea un motiv de bucurie, as vrea sa petrec de 1 Decembrie si sa ma bucur.. 5 zile, nu una!
Dar ma bucur si astazi - pentru ca deja eu am sarbatorit Ziua Nationala, ceva mai devreme decat restul lumii.. A fost mai degraba un fel de Ziua Recunostintei, pentru ca i-am avut aproape pe cei mai importanti si frumosi! Am simtit bunatatea oamenilor din jur si multa dragoste, afectiune si prietenie sincera. Pot spune ca am sarbatorit in acest an, Ziua Nationala, din plin. Mi s-a implinit o dorinta, in primul rand. A venit Lioara mea! Iar in jurul ei s-au adunat ceilalti prieteni ai nostri. Mihai si Dely, Iulian si Crisu, Alina si Cosmin, Luci, Ghita cu Mike, Simona si Marius, Vio Morarescu, Tache si baietii. Am chefuit impreuna, apoi ne-am bucurat de un eveniment de suflet - lansarea primului album ICAR. Am fost cu totii alaturi de Tache, iar dupa ce lumea galagioasa a plecat, am ramas impreuna si cu el. Am ras, ne-am zambit sincer, ne-am imbratisat si ne-am intristat, aducandu-ne aminte de cei ce nu mai sunt printre noi. Apoi din nou am zambit. Asta conteaza de fapt. Sa te inconjori de oameni nu simpli, dar modesti, calzi, umani. Poate ca acum, dupa 20 de ani de libertate, nu sunt toate asa cum imi doresc, dar pentru faptul ca ma pot intalni, intr-o seara rece de noiembrie, cu prietenii, intr-un loc in care se canta muzica buna, unde se poate vorbi liber despre absolut orice, chiar si in gura mare - sunt recunoscatoare. Au fost zile pline, zile frumoase! Sper sa nu mai dureze inca un an pana cand o voi revedea pe Lioara!


Astazi este ziua de nastere a Alinutzei! Roman.. Tot Mangi pentru mine. Verisoara mea prin alianta :). Mangeaco, te pup, ma gandesc la tine. O sa te si sun mai tarziu sa iti spun La Multi Ani, sa fii sanatoasa si iubita. Nu de toata lumea, ca nu se poate. Dar de cei care merita. Sa faci alegeri bune si inspirate, sa nu te lasi calcata in picioare de jigodii, sa te zbati si sa nu intorci si celalalt obraz! Si la anu' sa fim tot impreuna. Hai ca nu scriu cati ani ai facut :))