În primul rând - mulțumim frumos pentru toate gândurile bune pe care ni le-ați transmis ieri, începând de dimineață, până.. inclusiv astăzi. Ce urări frumoase! Mulțumim pentru fiecare în parte și le întoarcem spre voi cu mare drag. Iar celor care își caută perechea, vă dorim să aveți măcar norocul nostru. În al doilea rând - am niște poze care astăzi împlinesc și ele un anișor. Pentru că în ziua de după nuntă, ne-am luat frumos hainele groase și foarte groase pe noi, oboseala din oase, răgușeala din gât și cheful de petrecere și ne-am retras în munți, la cabană. Fiind o zi de luni, nu toți prietenii au putut să ni se alăture. Unii au venit de dimineață, alții după-amiază, dar a fost foarte frumos și așa. Din ziua aia ne-a rămas o vorbă - "Hai să facem ceva! Un foc de tabără!". Alex Cocă, normal :)). A da, Pepe a fost domnul profesor de.. anatomie, să zicem. Un moment de maximă seriozitate! Mike chiar a fost cel mai serios dintre toți. Lioara.. Trecem la Camy! Foarte frumoasă Camelia. Toți băieții au fost cu ochii pe ea, încă de la nuntă. Iar noi doi eram încă setați pe modul de îmbrățișat și pupat toată lumea :))
So.. chiar dacă nu am făcut niciun chef ca să sărbătorin anul, asta nu înseamnă că nu vom face nicio mișcare. Așa că vom face ceva de genul 2 în 1, de ziua lui Alin. Tot la munte, tot la cabană, cu toată lumea. Anunțăm din timp ce și cum!
De vreo două zile sunt numai un zâmbet. "U, ce făceam acum un an pe vremea asta?" și el îmi răspunde, zâmbind complice gândurilor mele.
Ziua noastră a fost atât de frumoasă și de emoționantă, încât am plâns de fericire, cred, mai mult de un sfert din nuntă. Orice urare spusă din suflet de prietenii noștri, orice îmbrățișare și zâmbet sincer venite din partea celor dragi și foarte puțini, mi-a dat aripi. Am și râs mult în ziua de 6 septembrie 2009. Ca dovadă stau pozele și filmările. Ne-am ținut de mână toată ziua, ne-am zâmbit și ne-am sărutat mai tot timpul. La câtă adrenalină pompa în noi, eu una nu am mai simțit nici frigul, nici durerea de picioare, nici aia de burtă, nici oboseala. Eram slăbită, nedormită și nemâncată de zeci de ore. Dar nu a mai contat nimic. Odată intrați în ziua noastră, ne-am lăsat duși de val și a fost minunat.
Nu-l mai văzusem pe Alin atât de emoționat niciodată. Mereu sigur pe el, foarte greu de impresionat și cântărind la rece tot ce se-ntâmplă în jurul lui, acum un an a fost altcineva - era tot numai o emoție.
Dimineața am început-o cu o ceartă. M-am certat în mașină cu Cipri și l-am amenințat că dacă-mi va strica ziua, îl strâng de gât. Toată lumea era agitată, asta e. Aia a fost ultima ceartă dintre noi. Dar frățiorul meu mă iubește, știu eu, foarte mult. Și invers!
Apoi, câteva ore le-am petrecut cu fetele mele, Lioara și Eniko. La coafor. Cât am mai râs și acolo! Eni a făcut șou, ca de fiecare dată. Mi-aș fi dorit să nu se strice aparatul foto și să am niște amintiri de-atunci. Când am terminat cu spoiala, am așteptat mașina care trebuia să ne ia.. vreo 15 minute în stradă. Eram o rocăriță cu voal de mireasă, ținută-n brațe de Eni, pentru că tremuram și de frig și de emoții. Lioara mea era creață :) și frumoasă!
Abia când l-am văzut pe Alin m-am mai liniștit. Pentru că până să ajungă acasă la mine, eu am fost un pachet de nervi. Apoi au început alte peripeții, care s-au ținut lanț până la terminarea oficierii căsătoriei, la Sala Dietei din Cetate. Iar chitara lui Sandu a cântat foarte duios :)
Când mă gândesc la căsătoria noastră, prima dată îmi amintesc de cununia religioasă. Nu suntem noi cei mai evlavioși dintre pământeni, dar a fost un moment aparte. O emoție plăcută, o promisiune și speranța că Divinitatea ne va proteja uniunea. La un moment dat mi-am văzut mama lăcrimând. A fost mai mult decât aveam nevoie. Iar petrecerea.. ca la petrecere - dans mult, agitație mare, poze peste poze. Nu am valsat. Primul nostru dans a fost mai mult o strângere luungă în brațe, invitând lumea să își aducă aminte cât de frumoasă este viața. What A Wonderful World, Louis Armstrong.
Apoi, nici nu am avut timp să ciugulim ceva din mâncare. Eu am apucat să înghit câteva boabe de struguri, o lingură de supă și o felie din tortul nostru foooarte gustos, dar nu prea arătos. Am preferat să fie așa și nu invers.. Pepe a vorbit mult, Țache (și băieții de la Icar) a distrat lumea și amândoi mi-au respectat dorința de a nu cânta sub nicio formă următoarele: Ești mireasa vieții mele - Ovidiu Komornic, Frumoasa mea - Marcel Pavel, Fii cu tupeu nevastă și să n-aud vreo influență de manea în nicio melodie. Buni băieți! Și ascultători :) Am fost furată de fratele lui Alin, Luci. Ceea ce nu se face de obicei. Dar furatul ăsta a fost premeditat.Trebuia cumva să ajungem în Cover, să ne tragem sufletul, cu toții. Eu, Alin, Lioara, domnișorii, nașii.
Pentru că nunta noastră a fost în prima duminică a lunii septembrie, invitații nu s-au mai lungit atât de mult, astfel că pe la 3 dimineața, am mai rămas vreo 20 de oameni. Gașca de la Monitorul de Făgăraș și prietenii apropiați. Nu pot să uit un dans anume, pe care l-am dansat cu toții, ținându-ne de mâini. A fost un moment foarte intim și frumos. Ei se încălziseră bine și tot mai vroiau distracție. Pe care au continuat-o la Cover Club, până dimineața, devreme.
Pe la ora 6.00 am vrut s-o sun pe Alinutza "sora mea geamănă", care s-a căsătorit, în aceeași duminică, cu verișorul lui Alin, Cosminache. Cu o jumătate de oră mai devreme decât noi :)) M-am gândit la ea mult în ziua nunții mele. Ne-am dorit amândouă să ne întâlnim și plănuisem asta. Dar este inutil să-ți faci prea multe planuri pentru ziua nunții. Este aproape imposibil ca toate să fie duse la sfârșit. Dar cât de frumos este ca două prietene foarte bune și foaaarte vechi să își sărbătorească aniversarea căsătoriei în același timp! Urările ți le spun în particular, iubita!
Astăzi aș vrea să le mulțumesc prietenilor foarte, foarte dragi care au fost alături de noi, acum un an. Prezența lor a contat mai mult decât orice cadou primit. Familiei de la Cover Club, familiei din presă, Lioarei mele, lui Eniko și Sandu, Vio, Țache cu trupa, Pepe. De fapt prietenilor noștri de suflet. Nu mulți. Dar cei mai importanți! Care ne-au făcut ziua de neuitat.
A trecut un an și nu-mi vine să cred c-a trecut atât de repede. În tot timpul ăsta, am alergat ca doi nebuni după ceva. Câteodată am mai și obosit.. Dar pentru că alergăm împreună și ne ținem de mână strâns, nu ne abandonăm atunci când unul dintre noi obosește, este cel mai important. O să ajungem acolo unde ne dorim, la un moment dat. Iar aventura asta îmi place. Iar nunta.. nunta mi-a plăcut foarte mult, dar cel mai mult îmi place de Alin, pentru că este atât de perfect pentru mine, încât m-aș căsători cu el în fiecare an. Și nu aș schimba nimic - nici măcar greșelile și peripețiile prin care am trecut, nici frigul și ploaia măruntă din ziua aia, nici durerea de tălpi, cu care am alergat desculță prin iarba udă. A fost ziua noastră perfectă de septembrie :)
Anul trecut pe vremea asta, eram trei: Alina, Adina și eu, care căutam pe net rochițe de mireasă. Anul acesta sunt trei domnișoare, amice de-ale mele, care sunt în căutări. Plus Alexandra, cumnata noastră, care se pregătește pentru nunta de anul viitor, din același septembrie. Noi am trecut peste momentul delicat al căutărilor, alegerii, probatului etc., dar asta nu înseamnă că anul ăsta nu am căutat alte rochii, din colecția 2010, firește. Din curiozitate. Și am găsit câteva care îmi plac foarte mult. După cum urmează: Puțin negru este chic Următoarele două mi-au plăcut încă de anul trecut Romantică Pentru domnișoare însărcinate Două rochii absolut superbe și puțin diferite Sau așa Și preferata mea, rochie creată de Justin Alexander! Nu scriu nimic de prețurile superbelor rochii, nu vreau să stric ziua cuiva. Dar, viitorelor mirese le urez spor la cumpărături și mult noroc ;)
.. în imagini pentru că altfel aș scrie prea mult. Postul acesta este pentru "mama" Mădălina, Anca - Torino, Anca - București, Floriana, Crisu Isvan, Mery, Felicity și Sebastian, Aurelian, Paulache, Vasia, etc., prietenii care, din diverse motive nu au fost lângă noi. Fraților, să știți că a două oară nu o mai facem, așa că uitați ce-ați pierdut! Duminică, 6 septembrie 2009..
Ea este domnișoara care ne-a adus inelele la Biserică..
Plecasem de acasă..
La Sala Dietei, pentru cununia civilă. Emoții foarte mari pentru mine. Și la Alin se observă ceva :)
Alex (fotograful) striga după mine: "Ralu, Ralu, uită-te la mine!". Păi cum să nu râd? Trebuia să mă concentrez în două locuri..
Nici în timpul slujbei nu ne-am putut abține de la comentarii, după cum se poate vedea cu ochiul liber..
Emoții foarte, foarte mari
Cel mai important moment!
Fericită!
Eram încruntată pentru că trebuia să respect obiceiul cu spartul ulciorului. Până la urmă am scăpat. Am spart doar paharele de șampanie. Ha ha ha!
Primul dans nu a fost un vals, normal! Dar a fost mult mai frumos asa!
Da, culoarea ochilor mei variază - pot fi verzi, puțin căprui sau puțin galbeni și câteodată gri :)
Copiii.. tot copii
Rock on, desculță-n iarbă!
Bampirul și Lucy
Domnișorii de onoare
Continuă distracția.. Cine se seamănă se adună, așa că..
M-au furat și m-au dus tot "acasă", adică la Cover Club
A venit toată gașca după mine, inclusiv Alin și nașii. A ieșit o nebunie frumoasă!
Mikeee!
Prietenii noștri de suflet - Vio Morărescu și familia Ninu!
Nu ne-am murdărit, că suntem copii finuți :))
Ultimul dans..
Alții au continuat până târziu distracția și la Cover :))
Cipri, brody
Epuizați, dar fericiți
P.S. Au lipsit doi "verișori" în acea zi.. însă motivat! Mangi, aștept povestea ta în imagini!
Later Edit: Una dintre peripețiile de la nuntă - certificatul și livretul de familie au fost greșite. După ele.. m-am căsătorit cu alt bărbat. Iar când am fost întrebată de domnul primar dacă îl iau pe.. respectivul.. nu am putut spune "NU", pentru că atunci interveneau probleme. Serioase. Am înțeles că dacă vrei să faci un spirit de glumă și să spui.. de exemplu.. "Nu pot să spun decât DA", răspunsul tău nu este acceptat iar ofițerul stării civile poate refuza să căsătorească cuplul în ziua respectivă. Eu am scos-o cumva :)). Apoi, în toiul nunții ne-a fost trimis certificatul corect. Nu și livretul!
.jpg)
.jpg)
