My perfect 27 :)

Fata asta pe care o aveti in fata si pe care o mai vizitati din cand in cand, atunci cand treceti pe aici (indiferent daca imi lasati vreun mesaj sau nu), fata asta care va tine companie chiar si 3 minute din cele multe ore dintr-o zi, fata asta pe care voi, prietenii, o alintati "Ralux" si tu, Buji, o adori pentru tot ce este, face si simte ea, ei bine, ea.. este o tipa al naibii de norocoasa. Si totusi destul de inceata la minte ca sa nu realizeze asta in fiecare zi "banala" din an. Sunt norocoasa ca va am pe voi, cei care sunteti, fiecare in parte, o mica parte din puzzle-lul povestii mele de acum.

Sunt recunoascatoare pentru parintii mei, pentru ca acum inteleg motivele pentru care au jucat mereu rolul de adulti mult prea protectori si duri. Atunci, recunosc, au fost momente cand credeam ca nu exista "copil" mai nedreptatit decat mine. Acum le multumesc sincer ca mi-au dat o educatie sanatoasa, ca m-au certat ingrozitor atunci cand am gresit, ca m-au tinut departe de lucrurile si oamenii care ma puteau dezamagi. Stiu ca nu sunt cea mai buna fiica din lume (o, nici macar de pe strada mea, poate nici chiar din scara de bloc), stiu ca va doare atunci cand promit ca o sa va vizitez curand, dar o fac mereu cu mare, mare intarziere. Voi ma asteptati mereu, iar eu va dezamagesc de fiecare data.. Sunteti oameni buni - acum inteleg si va sunt recunoscatoare, in primul rand, voua.

Sunt recunoascatoare pentru ca am un frate ca Ciprian. Chiar daca acum esti inalt, ai un par negru superb (cret si lung), chiar daca vocea ta nu mai e aceeasi, chiar daca esti cu trei capete peste sor-ta mai mare la ani, chiar daca ai plecat de langa mine si ai pornit pe propriul tau drum, eu te vad inca mic, te vad inca un blond frumos si finut ca o fetita, imbracat in rochitele mele de balet, un copil vesel si dulce, pe care l-am iubit si l-am protejat ca pe propriul meu bebe. Un copil pe care l-am adorat.. tot. Sunt recunoscatoare pentru faptul ca inca iti este dor de mine, ca alergi sa ma vezi, atunci cand ajungi acasa, ca ma strangi in brate pana ma lasi fara aer, ca ai incredere in mine, ca esti sincer cand imi spui ca ma iubesti si ca imi doresti tot binele din lume. Esti un frate bun si drag!


Sunt recunoscatoare pentru familia mare si frumoasa de la Cover Club. Aici am descoperit oameni exceptionali, care imi sunt dragi foarte. Si care imi vor lipsi in fiecare zi, in fiecare seara. Imi doresc sa mai am inca o data sansa de a aduna in jurul meu prieteni asa cum sunteti voi. E greu, stiu, dar voi continua sa sper, pentru ca dorul de voi este iminent si voi avea un gol mare.. Va voi "invidia" pentru fiecare seara de karaoke, pentru fiecare seara de concert, pentru fiecare sarbatoare, aniversare si sfarsituri de saptamana peste care veti trece fara noi. Iar de copii.. ce sa mai zic? Mai are rost? :)

Sunt recunoascatoare pentru prietenii care, fizic, nu sunt aproape de mine (respectiv Sibiu, Botosani si Bucuresti), dar sufleteste.. sunt acolo, intotdeauna. Sunt recunoascatoare pentru Lioara mea, cea mai finuta, delicata si cuminte persoana din lume. Care de mai bine de sapte ani mari si lati nu numai ca ma suporta si ma accepta cu toate fitele si prostiile ce le fac, nu ma judeca (asta nu inseamna ca nu ma "trage de urechi" atunci cand este cazul), dar ma iubeste in continuare. Iresponsabila mica ce esti tu :))

Sunt recunoascatoare pentru Alinu meu. Stiu ce spun - are niste nervi de otel si o rabdare fantastica, mai ales atunci cand este vorba de mine. Macar si pentru astea doua calitati (pentru ca ele sunt muuuult mai multe, de fapt) pot spune ca sunt o femeie fericita. Multumesc din suflet, U, ca esti tu si ca esti asa.. :)

De ce m-au apucat nostalgiile astea la inceput de an? Pentru ca am avut parte de cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Pot sa jur pe negru :)
I-am avut aproape pe mai toti de sus. A fost chiar primul an in care Lioara si Aurelian au venit la Faga pentru noaptea de Rev si inca doua zile. Am fost la Cover cu totii, inclusiv cu picii familiei (meaning Filip, David si Stefan). Am fost dansata de sot (din ce in ce mai pasionat si pasional dansator), de Vio, de vecinu' Marius (te-am pacalit, na! si aici nu ma refer la cartea de identitate, pe care chiar ti-o voi arata cat de curand), de Aurelian, Lioara, Adina si de inca un domn pe care nu il cunosc (???), am fost pupata, felicitata, sunata etc. Am primit o multime de cadouri frumoase, care imi plac mult de tot. Deja sunt cadouri de femeie in toata firea.. probabil mesaje discrete cum ca "acum ai 27 de ani.. gata, s-a cam terminat cu copilariile" :))
Aoleu, da! Am dansat chiar si pe muzica populara! Eu, Raluca! Nu mai stiu cum se numeste dansul respectiv, dar stiu ca dureaza de ai impresia ca nu se mai termina anu' asta. Si l-am jucat nu o data :)

A fost o super noapte de aniversare si pentru ca nu am mai fost eu singura sarbatorita. Cine oare, dintre toti oamenii astia speciali din viata mea, putea sa se nasca in aceeasi zi de 1 ianuarie? Vio Morarescu, normal! Un capricorn tare asemanator mie si eu lui, in multe privinte. Noi doi ne intelegem fara prea multe cuvinte. Vorba cantecului - "vibratii, vibratii". E, cam asa este si in cazul nostru. Vio, pentru a 57-a oara - muuulti ani.. cu folos, nu orisicum :) Si da, stiu.. mai vorbim noi peste un an, doi! :))

Mi-am dat seama ca dorinta de la miezul noptii am uitat s-o rostesc cu voce tare. DAR! A zis-o Alinu in locul meu, ghicindu-mi gandurile :)

La 26 de ani mi-am dorit sa fiu ocrotita si ferita de necazuri mari (ca o presimtire pentru ce urma sa vina..) si chiar am fost. Mereu pe ultima suta de metri.. Tot atunci mi-am propus doua lucruri. Sa fiu: 1. mai calma si 2. mai buna cu oamenii din jur. Well.. m-am straduit, pe cuvant c-asa facui! Nu prea mi-a iesit, stiu, recunosc, imi pare rau..

La 27 ma voi stradui sa tin pasul cu toate ce vor veni. Imi doresc de la mine sa fiu pregatita pentru schimbari majore. O sa am nevoie in continuare de protectia aceea, dar putin altfel de data asta :) Dar sunt convinsa ca va fi un an nebun, foarte interesant si plin de evenimente frumoase. Stiu eu asta :)

Multumesc tuturor pentru gandurile bune si imbratisarile calde pe care le impartiti cu mine. Ma simt iubita si binecuvantata si sunt fericita ca am inceput inca un an inconjurata (la propriu si la figurat) de oameni deosebiti pe care ii - va iubesc!

Al meu, cavalerul noptii :)

De la stanga la dreapta - Filip, Stefan si David :)


















Ralu si Vio, sarbatoritii gemeni :)

Let's twist again










:))







Jam-ul de la 6 dimineata..


Mike

Aurelian

Alin

Black Magic Woman

Si a fost si ultimul concert din Cover din anul asta. Un an foarte plin si variat, colorat. Cu muzici si cantari de tot genul.. Daca stau putin si privesc inapoi a fost un an lung, la Cover. Poate pentru ca zilele din timpul saptamanii au trecut foarte repede si doar la cantari am avut ocazia de a sta si a ne trage sufletul. De acolo ne-am tras energia si forta, ne-am incarcat bateriile, ne-am "hranit spiritual", cum zice Vio. Orele au trecut altfel. Au trecut cu folos. Da.. au fost momente de tinut minte toata viata. Fiecare concert a adunat cei mai faini oameni din oraselul asta mic. In timp s-au legat prietenii.. Iar noi, bujorii, in ultimii patru ani ne-am legat de locul asta (in special de oamenii de-ai casei de aici) pe viata. Nu sunt vorbe mari, e o certitudine. Nu stiu cate orase din tara asta bolnavioara se mai pot mandri acum cu un asa loc fain si cu oameni atat de calzi, primitori, deschisi si receptivi, ca ai Cover-ului. Este cel mai drag loc din lume, pentru noi.

Aseara s-a cantat ca de sarbatoare. Cover-uri dupa melodii celebre, Dorin (Pitariu - Electric Band Sibiu) a facut flic-flacuri cu chitara, oamenii s-au dansat intre ei (chiar si domnisoarele intre ele), s-a cantat, s-a aplaudat, unii oameni s-au regasit (...), altii s-au zgariat pe ochi, altora le-a stat bautura-n gat, altii s-au distrat de pe margine observand toate detaliile ce conteaza :)). Mike si-a schimbat parul (naravul nu e cazul..), fetele au muncit cu spor, Csilla a fost prezenta si ea, Camy.. a avut o seara cel putin interesanta - zic eu, Luci nu a mai adormit.. Vio mi s-a parut putin cam intepenit, asa.. Si ragusit, nu stiu ce-o fi facut inainte de concert, dar parca nu a fost chiar in cea mai buna forma a lui. Dupa concert s-a pus pe pozat oameni :)

No, s-a mai dus un an.. Si in ultima seara de concert am auzit asta, doar ca in varianta Santana. Mmm, asta e cea mai sexy :)
Fleetwood Mac - Black Magic Woman

Ca sa incheiem anul asa cum ne sta cel mai bine..

Salutare people!

Mai sunt cateva zile si anul 2010 se va duce! Cu bune, cu rele, asta a fost, altu' n-avem! Si ca sa-l incheiem cu bucurie si voie buna Cover Club va propune un live frumos de tot:

Marti, 28 decembrie (adica maine seara), ora 21:00 va canta pentru voi in Cover ELECTRIC BAND SIBIU!

Trupa este formata (si nu o spun din complezentza!) din cei mai buni muzicieni din Sibiu. O parte din ei au cantat in Cover Club pe 19 decembrie 2009, in memorabilul concert SILEX, ce a durat de la ora 22 pana la 3 noaptea (5 ore!). Cei ce au fost prezenti isi amintesc si acum ce momente faine au fost..

Fiind zile de vacanta, in care toata lumea vrea sa se relaxeze, programul trupei va cuprinde in mare tot felul de standarde din repertoriul rockului clasic: Deep Purple, Santana, Bob Dylan, Procol Harum, Rolling Stones, Nirvana, s.a.m.d..

Electric Band canta in componenta de pe afis in fiecare vineri in Imperium Sibiu. Ei sunt si muzicienii ce asigura partea muzicala din piesa Faust, in regia lui Purcarete, cei ce au vazut-o stiu despre ce este vorba.

N-o mai lungesc si va invit cu placere la ultimul concert din CoverClub din 2010!!!

Taxa de intrare: 10 lei (ceva mai putin decat un pachet de tigari).

Hai marti seara in Cover !

vio & coverclub

Chiar asa - ce avem noi aici?

1. Nu mai am (deocamdata) diacritice, ceea ce nu-mi place deloc. Parca sunt muta..

2. Mosu' a venit anul asta mai repede si mi-a adus ceva frumos. Negru pe dinafara si alb pe interior. E putin cam unguresc, dar ma descurc si asa..

3. In timpul zilei sunt temperaturi de -17 grade Celsius, asa ca nu imi vine sa ies afara pentru nimic in lume. Dar maine - marti, la ora 6 dimineata voi iesi din casa, pe ger si pe intuneric, asa cum faceam cand eram tanara. Si iar voi merge la ziar (acelasi ziar), asa cum faceam in fiecare zi de marti, la aceeasi ora, tot cand eram tanara. Inainte mergeam la cartat ziare :)) si dupa cateva ore de aranjat pagini si indoit foi, eram negri pe maini, pe fata, pe haine. Erau vremuri faine, de care acum imi aduc aminte cu placere. Maine dimineata ne adunam iar - aproximativ aceeasi oameni. Acum o facem doar o data pe an. Iarna, in saptamana Craciunului. Anul acesta avem cd-uri cu muzica traditionala din Tara Fagarasului. Deci.. multa treaba. Si povesti, barfe, rasete, mici intepaturi ca-ntre colegi etc.

4. Ma enerveaza groaznic colindatorii din iarna asta. De parca nu ar fi de-ajuns ca toata lumea colinda, oriunde te-ai intoarce. La tv, la radio, copiii la scoli si gradinite. Am un vecin sub mine care.. asta este foarte tare.. in fiecare dimineata, de ceva zile, canta colinde. Si are o voce atat de puternica de aude tot blocul. Jur! Probabil se pregateste, face repetitii. Si canta cu o pasiune.. ceva extraordinar. Rad singura in casa.. Cum ziceam.. absolut toata lumea colinda. DAR! Colindaciosii aia care vin din usa-n usa s-au smecherit rau. Adica.. Nu mai vin, suna o data, de doua ori, vad ca nu le raspunzi si pleaca. Nuuu, vai! Pai au batut ei atata drum degeaba, oare? Fuck asa - bat cu pumnii in usa. Daca nu aud nicio miscare, atunci continua sa bata cu pumnii in usa. Si sa sune, normal. Si soneria.. suna si usa suporta pumni, in acelasi timp. Si o tin asa vreo 3 minute. Ei de fapt vin la lupta sau la colindat? Sunt putin confuzata pe tema asta. Si fierb de nervi, de fiecare data. Imi vine sa le deschid usa si sa arunc niste apa fiarta sau clocotita pe ei. Sa se linisteasca. Chill, boys! Nu-i bai ca nu ma colindati, ca stiu deja. Se naste curand, da!

4. Sambata spre duminica ne-am adus aminte de obiceiurile noastre de tineri necasatoriti, cand inchideam Cover-ul cu baietii, dupa o ultima cantare. A fost si Csilla cu noi :)

5. Un prieten de departe mi-a spus de curand ca, uitandu-se la mine, s-a distrat ca si cand s-ar fi uitat la desene animate. Din cauza sau datorita (nu stiu cum s-o dau in cazul asta) mutrelor ce le fac :)) No.. asta chiar ca nu mi-a mai spus-o nimeni pana acum. Dar, tinand cont ca vine din partea celui care ma intreba mereu daca sunt extraterestru, nu ma mir.. ;)

6. Cred ca am mai gasit un film fain. Inspirat de un caz celebru de crima (nerezolvata nici in ziua de astazi), petrecuta la New York, in anii '80. Bine, nu este un film exceptional, dar o data merita vazut. Macar pentru faptul ca nu este fictiune. Se numeste All Good Things.

7. A ajuns si dansul acasa..


8. Deocamdata ne relaxam. Curand ne asteapta niste multe zile grele :)

Făgăraș nu mai e demult "acasă"..

Așa cum am scris acum un an în dreapta paginii, sub Ralux, cum că sunt schimbătoarea ca vremea și cum îi spuneam lui Mircea că de fapt nu văd o lume frumoasă, ci doar mă străduiesc să mai prind câte un lucru bun din zbor și să mă agăț de el cât pot de mult.. ei, așa mă simt astăzi. Pe invers față de cum am fost ieri, de exemplu. M-am trezit furioasă rău de tot. Pe "acasă", ăsta. Pe Făgăraș și pe oamenii de aici. Care spun vorbe mari, atunci când simt că este momentul, dar nu fac nimic. Vorbesc, dar atât. Este casa mea, locul meu în care am crescut și iubit și trăit și.. dar nu mă mai regăsesc în el. Demult, deja. Pentru mine Făgăraș înseamnă așa - familia, Cover Club, prieteni foarte puțini. Atat. Locuri dragi? Nu. mersi. Sunt toate în paragină, sunt sărace, sunt mâncate. Oameni buni? Nu, oameni resemnați și cuminți. Iar restul - egoiști, răi, invidioși, răzbunători, lași, mincinoși.

Cristiana (plecată de șapte luni în Malta, cu familia) spunea aseară că, la un moment dat, i s-a făcut dor de "acasă". Însă sunt sigură că știe faptul că o cetate împodobită de luminițe, care doar distrag pe moment atenția localnicilor de la toate lipsurile, un brad împodobit în centru orașului și luminițe pe stâlpi sau mai știu eu pe unde - sunt pentru copii. Noi, ăștia mari și realiști nu dăm doi bani pe ele (de fapt am dat mulți bani pe ele, dar ne facem că nu știm). Aici, la Făgăraș, oamenii nu mai sunt și simt cum simțeau odată. Nici măcar sărbătorile de iarnă.

Vreau să-mi iubesc iar locul natal. Din tot sufletul. Probabil că, doar părăsindu-l pentru altceva, mi se va face la un moment dat dor de "acasă". Acasă însemnând doar oamenii dragi de aici. Dar în niciun caz de oraș în sine. Pentru că a ajuns într-un hal.. de plâns.

Am un prieten care și-a luat câte doua-trei joburi, pentru a face rost de bani cu care să aducă artiști la Făgăraș. Să aducă muzică live pentru făgărășeni. Muzică bună. De mai bine de un an se agită în toate direcțiile pentru a aduna lume, pentru a-i face să-și deschidă mintea. Oamenii trebuie educați mai întâi, ca apoi să înceapă să înțeleagă, apoi să placă și să iubească ceva nou. Și acestui prieten i-a fost destul de greu să realizeze evenimentele despre care scriu. La început a fost public mic, apoi ceva mai mare, acum.. se umple clubul. Ne bucurăm că oamenii vin, că participă, că experimentează. Că ies din casă, că se rup din fața teveului care ne prostește și ne mănâncă tot ce a mai rămas bun și uman în noi. Oamenii vin, cum spuneam, dar totul până la un punct. Până la bani. Pentru că dacă vreun artist cere ca biletul de intrare să fie de peste 20 de lei, s-a terminat. Vin 10 oameni la concert. Nu pentru că restul de 80 nu ar vrea să ajungă la cântare, ci pentru că nu au de unde.

Ăsta e Făgărașul adevărat. Orașul cu un semafor, cum ne place nouă să spunem. Orașul în care oasele făgărășenilor care au luptat în Al Doilea Război Mondial sunt aruncate într-un buncăr de ciment, amplasat frumos în mijlocul unui sens giratoriu. ILEGAL și INUMAN. Un oraș cu multe biserici (mai multe decât credincioși) și o catedrală cu tichie aurie, mai mare decât Cetatea istorică. Un oraș cu preoți parveniți, care alungă din case, în miezul iernii, bătrânii pe străzi. Orașul cu instituții conduse de nepricepuți, puși în fotoliul de mare șef pe baza prieteniei cu liberalii. Orașul cu spitalul morții, de care se ferește toată lumea. Un oraș condus de patru nemernici, mai răi decât comuniștii. Care nu dau voie la nimic bun să se întâmple. Te scuipă în față, îți râd în nas, îți dau un șut în fund, se urcă în gipanele de la CJ și pleacă mai departe. Comuniști care te determină să iți dorești să fugi de aici cu trei perechi de picioare.

Nu mai este nimic frumos acasă. Iar "feeria de lumini de pe Cetatea Făgărașului" este o imagine tristă, de fapt. Tristă rău! Făgăraș este un oraș bine pus.. La pământ!


Ce cred eu despre orașul de poveste, Făgăraș, luminat și împodobit de sărbătoare? Nu citez din Socrate, citez din TUPAC - I DON'T GIVE A FUCK!

S-a amânat..

Pentru că, din păcate, Corneliu Stroe a făcut o pneumonie și nu se poate deplasa și cânta concertul CORNELIU STROE & FOXY LADY BAND programat pentru astăzi, la Cover Club se va amâna la o dată ce va fi stabilită ulterior.

Roxanei Stroe îi pare rău pentru acest lucru, iar noi toți îi dorim multă sănătate lui Corneliu! VioMor

nu m-am îndrăgostit!

am așteptat cu nerăbdare concertul de aseară. pentru că la Cover a fost o premieră. nu rock, nu blues. Jazz curat. puțin curioasă să văd ce public se adună la eveniment, cum reacționează, curioasă să aud artista despre care toată lumea are numai cuvinte de laudă. am invitat-o și pe camy. că doar era un eveniment de suflet, sensibil. ne-am îmbrăcat și aranjat frumos, ca pentru o seară deosebită, nu? l-am făcut pe buji fericit că iese la braț cu două tinere superbe! bărbații l-au invidiat de la intrare. ne-am salutat cu lumea (care merita salutată), ne-am așezat pe locurile noastre perfecte pentru a vedea tot ce se întâmplă pe scenă, am povestit una-alta, o cafeluță, o biscuite, a trecut timpul. și vine artista. care artistă? cea îmbrăcată în blugi, cu un tricou negru, cu părul vâlvoi și cu o răceală pe chip, străină de toți artiștii care urcaseră înaintea ei pe scena Cover. nu obișnuiesc să judec lumea după straie, dar aici mi s-a părut o lipsă de respect pentru ăia care au venit să te vadă poate pentru prima dată. să te asculte și să plătească pentru efortul tău artistic.

concertul de aseară a fost de fapt un recital. a fost o voce frumoasă, care ar fi sunat bine în Imperium din Sibiule. EU am rămas cu impresia că nu ăsta este Cover-ul. aici se întâmplă lucruri. se cântă tare, se simte ritmul, se dă din plete, ți se furnică pielea pe solo-urile de chitară, artistul vorbește publicului, publicul răspunde, se produce o atmosferă, o chimie, se aplaudă sincer și bisurile le cere publicul, nu artistul se auto-invită. și cel mai important - la cover artiștii nu mint publicul. pentru că o fi ăsta Făgăraș (nici comună, nici oraș, cum spun răutăcioșii), dar nu suntem deloc proști și nici fraieri nu scrie pe frunțile noastre. iar dacă ne minți, te-am taxat imediat.

ceea ce mi s-a întâmplat aseară la club, nu am mai pățit niciodată în acești patru ani. am ajuns la concluzia că de fapt a fost un vampir energetic pe scenă, pentru că de la a treia melodie m-am luptat cu mine să nu adorm. nicio băutură nu m-a putut opri din levitație. mi-am răcorit fața cu apă, am ieșit afară, în răcoarea nopții, am băut cofeină (ceea ce nu fac defel), m-am plimbat prin club - nimic, nicio reacție. m-aș fi așezat pe un scaun cu spătar și până la zece dimineața nu aș fi mișcat de-acolo. m-am gândit că poate e ceva în neregulă cu corpul meu, cu mintea mea. poate oi fi însărcinată și dacă m-a atacat în așa hal somnul, asta înseamnă că oricât m-aș lupta eu să rămân trează, nu am nicio șansă. dureroasă senzație!

DAR! o să uit coșmarul de aseară cât de curând. pentru că:

1. vine Lioara la mine. vine cu Aule :)
2. de mâine se reiau pregătirile pentru lansarea la Făgă a filmului Portretul luptătorului la tinerețe și e muuult de lucru
3. ziua lansării și noaptea de marți vor fi irepetabile
4. joi mergem la concert. dar va fi concert, frățicule! Timpuri Noi la Cover, normal:)
5. duminica viitoare ne strângem din nou și plecăm spre Victoria (orașul ăla amărât din documentarul celebru..), pentru prima ediție a festivalului de Jazz

Dacă n-aș mai adormi pe mine, ar fi o săptămână perfectă!

“Let’s Fall In Love”

Stimate făgărășence și făgărășeni, oameni din toate colțurile lumii!

Încă nu s-a stins bine "vijelia" de sunete de la concertul MARIUS POP & M THEORY și vineri, 19 noiembrie, ora 21 și ceva fix vă propun un moment liniștit și plin de sensibilitate: pianul și vocea caldă a Manuelei Cara. Din când în când nu strică un moment introspectiv!

Nu ratați ocazia, Manuela vine rar în România! Iar taxa de intrare este absolut modică: 10 lei de persoană, mai jos nu se poate!

Hai să punem definitiv Coveru' pe harta muzicii de calitate din România! La Marius Pop v-ați purtat admirabil, felicitări ! Și ca să nu credeți că spun asta din politețe uite două fragmente din mail-urile primite de la Marius Pop și de la Alex, impresarul trupei:

"Fagaras-ul a fost cel mai frumos loc unde am ajuns in acest turneu! Organizare, sunet, public, atmosfera, implicarea sufletista dar si foarte profesionala a ta si a lui Mihai, toate au fost la superlativ iar baietii au putut sa dea tot din ei si s-au simtit foarte, foarte bine.
Sigur mai ajungem! :)
Multumim!!!"

"Pana acum a fost cea mai tare cantare din turneu din toate punctele de vedere,pornind de la organizare pana la cel mai mic detaliu tehnic.Noi ne-am simtit onorati ca mai exista cluburi in tara unde te simti de zici ca nici nu esti in Romania. Multumim inca o data de primire si ne vedem la anu !
Cu drag, Marius Pop"

Și pentru că meritați, pe 25 noiembrie vom avea un concert surpriză!!! Veți afla la momentul potrivit cine va cânta atunci în Cover. Până atunci însă dați năvală vineri seară la Manuela!

Vio & Cover Club

Cover Club Făgăraș

Pentru că tot mai mulți dintre voi căutați informații despre Cover Club Făgăraș.. acum le aveți aici.

Cover Club, patronat de fraţii Mihai și Gheorghe Ninu, a fost dotat pentru a sta în faţa oricărui club din România şi a devenit un loc drag artiştilor din ţară şi o destinaţie pentru toţi iubitori de muzică bună.

Viorel Morărescu, Mihai Ninu, Gheorghe Ninu și Alin Bujor sunt făgărăşeni care merg pe principiul american nu întreba ce face ţara pentru tine, întreaba ce poţi face tu pentru ţară. În cazul lor, nu s-au lamentat că nu există viaţă culturală în Făgăraş şi au încercat să creeze ei una. Într-un oraş mic, departe de rutele normale ale artiştilor de valoare, au ales să nu capituleze şi să refuze să accepte că muzica bună se ascultă doar în oraşele mari. Viorel Morărescu, un fin şi apreciat cunoscător al peisajului muzical de valoare, membru de onoare al clubului de jazz din Sibiu, şi-a dedicat toată energia, benevol, pentru a se bucura împreună cu restul făgărăşenilor de muzică de calitate. A reuşit să aducă la Făgăraş nume ca A.G. Winberger, Ada Milea, Marcian Petrescu, Imperium Jazz Band, Harry Tavitian, Fragmentarium și extraordinarele talente de la Flalexmi (FAM). Anul acesta ne-au trecut pragul Trooper, True Mind, Rareș Totu, Blues Experience, George Baicea Electric & Blues Band, Marius Pop & M Theory. Iar șirul concertelor de calitate nu se oprește aici.

Pentru orice fel de informații despre Cover Club Făgăraș.. Strada Mihai Eminescu, nr. 16, telefon 0766 534 537 și 0721 547 225.

Hai să ne-ntâlnim vineri seara

.. la Cover. Pentru că vinerea asta, între două seri de karaoke (karaoke ce sună din ce în ce mai bine!), avem concert. Zi-le, Vio :)


Salut pe toată lumea !

CoverClub Făgăraș are onoarea să găzduiască vineri. 12 noiembrie, ora 21.00, pe unul dintre cei mai talentați chitariști din România: Marius Pop! Puțin cunoscut încă, Marius este un tehnician "monstru" al instrumentului, foarte apreciat de specialiștii genului.
Pentru iubitorii de Joe Satriani, Steve Vai, etc., Marius va fi mai mult decât o surpriză plăcută! Alături de el vor fi și alți instrumentiști de calitate. Trupa se numește Marius Pop & M Theory și acesta este turneul de promovare al primului lor album.

Prin prezența unor astfel de muzicieni, CoverClub menține înaltul nivel artistic calitativ cu care cred ca v-ați obișnuit. Și vă promitem că nu o să facem niciodată rabat de la calitate! Dupa numai un an și jumătate de organizări de concerte suntem bucuroși să vă spunem că acest club a devenit cunoscut majorității muzicienilor de la noi. În ultimul timp am primit mai multe oferte de a concerta aici dar din motive obiective trebuie să ne limitam la o medie de un concert / lună.

Iarna mea de migdale

Și numai când abia scăpasem de iarnă. Aia trecută a fost prea lungă. Și acum începe iar.

Prima răceală de sezon a trecut. M-a ținut o săptămână. Urmează altele. O să trec dintr-o răceală în alta. Trebuie să scot hainele groase deja. Direct pe alea groase, nu alea potrivite pentru între două anotimpuri. Cum ar fi toamna, de exemplu. Care toamnă? În seara asta am scos plapuma. E iarnă.. fără zăpadă, deocamdată.

O să încep iar cu poftele. De lichide cremoase, cu aromă de scorțișoară, de ceaiuri aromate, de citrice. Iarna asta îmi miroase a migdale. O să mă înconjur de o mulțime de produse din migdale. În cameră va mirosi doar a migdale, voi avea migdale în păr, pe piele, în așternuturi.

În suflet nu e frig. E o stare de bine, de amorțeală plăcută. Mă bucur de ultimele luni acasă.

Când orașul ăsta mic îngheață, ne place să ne strângem laolată. Dacă vara asta fiecare a fost cu programul lui, în sezonul care începe ne vom întâlni mai des. La Cover, la vin fiert și la discuții aprinse. Ne vor lua de cap toate lichidele fierbinți și îndulcite, ne vom înfofoli bine, vom merge la cabana din munți, vom face o coloană din 10 sănii trase de mașina unuia dintre noi, vom veni la vale cu viteză, unii se vor mai pierde pe drum, alții vor cădea în șanț, vom râde că am dat în mintea copiilor și tot așa.

Iarna asta îmi doresc un brad în casă. Vreau să țin minte imaginea asta și să o iau cu mine, să mă îmbăt cu ea ca să-mi ajungă pentru atunci când îmi va fi dor.

Nu mi-e groază de iarna asta. Parcă abia aștept să ningă, să se întâmple toate evenimentele firești. Deja vreau să pregătesc mâncăruri grele, să port căciuli și mănuși pufoase, să îmi iau bocancii ăia grei în picioare, să alerg de Alin când vrea să mă îngroape în zăpadă, să alunecăm amândoi pe derdeluș, la 4 dimineața, pe străzile pustii. Abia aștept ziua lui Mangi. Sigur va face un chef mare, în noua casă. Vreau să rup cu nerăbdare hârtia de pe cadourile de la moși diverși. Deja știu unde vreau să fiu de ziua mea, ce cadouri vreau să primesc. Este primul an în care chiar vreau cadouri. De la toată lumea. O să plâng ca un copil dacă va uita cineva să mă sune! O să mă supăr rău de tot! Am o dorință. Îmi voi canaliza toată energia pozitivă spre îndeplinirea ei, iar în noaptea de Anul Nou o s-o rostesc cu voce tare.

O să simt iarna care începe. Cu sufletul deschis și fericită că am scăpat de cel mai întortocheat an din viața mea de până acum. Nu-mi va fi dor de 2010 și nu-l vor regreta! Aștept să se așterne zăpada peste el, să-l înghită, să-l șteargă de pe fața pământului.

Voi deschide ochii și voi trage pe nări aerul începutului proaspăt. De portocală și migdale.

Live în Cover Club - 24 septembrie

Făgărășence și făgărășeni! People din toată lumea!

Cover Club are plăcerea să vă informeze că stagiunea de concerte din toamna anului 2010 se deschide cu un eveniment ce sigur va fi memorabil: în amintirea marelui muzician JIMI HENDRIX, decedat la 27 de ani, în 18 septembrie 1970, va avea loc un live GEORGE BAICEA ELECTRIC BLUES BAND!

Poate unii nu-l cunosc pe Baicea, unul dintre cei mai buni chitariști români și poate cel mai apropiat ca stil de Hendrix. Dați un search pe net și o să găsiți acolo site-ul dedicat artistului. Dar cel mai bine veniți în Cover și vă garantez că nu o să regretați!

Revin peste câteva zile cu alte amănunte!

Vio & Cover Club Făgăraș

p.s. informații adiacente, rezervări, etc. la 0721 547225


Later edit