Portretele luptatorilor de zi cu zi

Da, stim ca sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare "de familie, cu cei dragi aproape" bla bla, dar acesti doi bujori nu au toate petalele la ei. Zilele astea le-am petrecut in mijlocul multor straini.

Noaptea de ajun a fost foarte interesanta. Mi-am revazut doi dintre fostii colegi de clasa din perioada liceului - Alexandru Aldea si Claudiu Boboia. Amandoi "frati" in continuare. Astia nu mai scapa unul de celalalt cat vor trai, vorba lu' Clau :)) Alexandru, cel mai destept (nu premiant cu coronita si bullshit-uri de genu' asta) dintre copiii din XII F, este acum mult mai deschis, mai volubil. Vorbeste mult, gesticuleaza, rade cu forta, pare un optimist incurabil. S-a cam ingrasat putin si arata deja ca un tatic. Cel putin in mintea mea.. Spune ca nu e pregatit pentru asa ceva, dar eu il vad exact in povestea aia :) Nu a mers pe psihologie, asa cum intuise in facultate..

Claudiu ma uimeste de fiecare data cand il vad. Pentru ca seamana (repet, tot in mintea mea) cu Robert Westerholt. Chel, cu un cap "frumos si rotund", barba, slab, mereu in negru.. Este foarte schimbat fata de cel de acum 8 ani, fizic si in toate modurile. In unele momente mi-a adus aminte de vechiul Clau, tacut, timid si finut, mereu desenand chestii pe banca.. Nici el nu s-a mai "atins" de psihologie..

Sunt doi baieti ce-mi sunt dragi, cu care as vrea si as avea ce sa vorbesc zile intregi. Inca ii vad ca pe colegii mei de clasa, cei doi din prima banca de pe randul din mijloc. Ii vad "mici", copii. Pentru ca in mijlocul lor ma intorc si eu la vechea Raluca - bleckaroaica, bleckaritza etc. Sunt doi tipi optimisti acum, siguri pe ei, mereu impreuna. Ne-au urat sincer sa avem noroc si sa ne fie bine, atunci cand ne vom lua zborul.

Alin si-a revazut prieteni vechi, plecati prin tari departate si proaspat intorsi acasa. Mi-a placut sa-i privesc dintr-un colt al clubului. S-au imbratisat, s-au pupat, s-au incurajat, si-au povestit lucruri pe care nu le mai stiau unii despre ceilalti. A fost o noapte a amintirilor. Calda, prietenoasa.

25 decembrie-le l-am petrecut la Dragus, la sat. M-a bucurat sa vad ulitele pline de tineret, de fete frumoase, imbracate in costum popular, curate, ingrijite, zambitoare. S-au intors de la biserica, au luat masa in familie si au venit la caminul cultural. Cu frati, parinti, bunici. Au venit si draguseni intorsi acasa pentru Craciun, din orase si tari mai mari.. Sala s-a umplut. Batranii au privit atenti la film, au dat din cap, aproband, de multe ori. Si-au intrebat fii "ce scrie acolo ca s-a intamplat?", mai ziceau cate un "asa a fost", "saracii copii". La un moment dat au aplaudat atunci cand pe pelicula arata cum un comunist a fost impuscat de unul dintre baietii din grupul Gavrila. Au intrat bine de tot in poveste, au re-auzit numele baietilor din munti, si-au vazut locurile dragi, au retrait momente traite pe "pielea lor". Au aplaudat, la sfarsit. Nu stiu daca filmul in sine sau pe cei care au avut curajul, nebunia si taria de a face ce au facut ei, atunci.

Eu una i-am aplaudat, constienta fiind ca oameni ca ei nu se mai nasc acum. Acum il consideram nebun pe amaratu' care s-a aruncat de la balcon. "Ba, esti psihopat, ai nevoie de psiholog. Mai rau - de psihiatru. Vai de capu' tau, vai de copiii tai!", asa zic romanii de acum. Dar copiii aia, care au plecat de langa parinti, din casa draga, de langa dragute, care au fost fugari flamanzi, inghetati, ani in sir, haituiti, chinuiti, prinsi, batuti, torturati, care au rezistat 10 ani (Ion Ilioiu) experimentelor psihologice, care au suferit mai mult stiind ca oamenii dragi sunt batuti, interogati, schingiuiti pentru ei, care au fost executati la perete, care nici macar crestineste nu au putut fi ingropati, cu toate ca ei chiar au avut un Dumnezeu, o credinta, o convingere.. aia ce au fost? Tot nebuni? A da, partea aia de istorie o ignoram acum, ne facem ca nu stim, ca nu s-a intamplat. Partea aia nu exista.
Cel mai tare anul asta m-au durut cuvintele unei foste prietene, care.. referitor la partea asta de istorie.. a spus atat - "si ce daca nu am fost la film? iaca, mare pierdere.." Da, e mare pierdere! Si asta spune multe despre noi..

Noi in ziua sfanta de Craciun am preferat sa mai primim inca o data lectia asta de viata. Pentru ca nu e in zadar!

26-le decembrie l-am petrecut la Rucar, pentru lansarea cd-ului, alaturi de alte cateva sute de localnici in sarbatoare. Si mai urmeaza..

Grupul Gavrilă Ogoranu - Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc!

Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda! Petre Țuțea








ION GAVRILĂ - Moșu (din Netotu). Șeful grupului de luptători din Munții Făgărașului. Singurul luptător care nu a fost prins. Capturat de securitate a Cluj, în 1976.
REMUS SOFONEA - Brîncoveanu (din Drăguș). Rănit la Viștea, salvat de Olimpiu Borzea. Se împușcă și moare în casa lui Olimpiu Borzea, împreună cu Laurean Hașu.
IOAN CHIUJDEA - Profesorul (din Berivoi). Arestat prin trădare în 1955. Executat în 1957.
GHIȚĂ HAȘU (din Pojorta). Capturat în iulie 1955. Condamnat și executat în 1957.
ANDREI HAȘU - Baciu (din Pojorta). Împușcat în februarie 1952, la Voivodeni.
OLIMPIU BORZEA (din Viștea de Jos). Condamnat la moarte, i se comută pedeapsa la muncă silnică pe viață.
LAUREAN HAȘU - Leu (din Breaza). A supraviețuit din încercarea de a se împușca împreună cu Remus Sofonea în casa lui Olimpiu Borzea. Executat prin împușcare la Uranus în noiembrie 1957.
ION ILIOIU (din Sîmbăta de Sus). Singurul supraviețuitor al Grupului Gavrilă. A fost rănit grav în 1954, la Avrig. Trăiește în Făgăraș.
VICTOR METEA (din Ileni). Prins prin trădare în 1955. Executat în noiembrie 1957, la Uranus. Singurul care a refuzat să depună recurs la sentință.
NICOLAE MAZILU (din Toderița). Ucis împreună cu Mogoș în Pădureni-Timiș, în noiembrie 1950.
IOAN MOGOȘ (din Toderița). Moare în luptă cu securitatea, în noiembrie 1950, la Pădureni-Timiș. Osemintele i se găsesc în 1994. Reînhumat lîngă Craiova.
MARCEL CORNEA (din Șinca Veche). Cade ucis în casa învățătorului Pridon din Părău, în noiembrie 1950.
SILVIU SOCOL (din Berivoi). Rănit și prins în 1950, la Toderița. Executat prin împușcare în 1951, la Brașov.
TOMA PIRĂU - Porîmbu (din Ileni). Cade în luptă cu securitatea, în decembrie 1950, în șura lui Dumitru Cornea din Ileni.
IOAN POP - Fileru (din Lisa). Capturat prin trădare în martie 1956. Executat prin împușcare în 1957, nu se știe locul..
GHEORGHE ȘOVĂIALĂ (din Berivoi). Împușcat de securitate la 5 august 1952, Obreja-Alba.
NELU NOVAC (din Berivoi). Prin prin trădare în 1955. Executat în noiembrie 1957, la Uranus.
GELU NOVAC, fiul profesorului Mihai Novac, împușcat la Obreja-Alba, alături de Gheorghe Șovăială, în 1952. Sora lui, GEMA NOVAC, a murit la scurt timp după eliberarea din închisoare.




Rețeaua de sprijin




Ion Gavrilă Ogoranu, în anii de școală




Ogoranu era porecla din sat pe care o aveam cu toții, începând de la bunicul meu, care era originar din Iași, Fãgãraș, respectiv un sat de lângã Fãgãras, și cãrora locuitorii din Gura Vãii, de ude sunt, le spuneau Ogorani. Mutându-se și cãsãtorindu-se în sat, a rãmas Ogoranu. Când eram mic, mã bãteam cu copiii din sat, pentru ca sã-mi apãr onoarea, atunci când mi se spunea Ogoranu, acum am ajuns de-mi zic și eu. Dacã aș fi rãmas în sat cît am fost copil, aș fi fost Mielu Ogoranului, dupã aia Ion al Ogoranului și aș fi terminat-o cu bãtrânul Ogoranu.

Ana și Ion Gavrilă Ogoranu

Ion Gavrilă Ogoranu împreună cu preotul Nicolae Ciolacu, la Sîmbăta.

Bădia Ogoranu

N-am fost singuri în această luptă. Alaturi de noi a fost populația din regiune, care ne-a ajutat și ocrotit. Peste 1.000 de familii (căci am fost ajutați de familii) au avut de suferit în urma răzbunării Securității. Dintre acestea amintesc: fam. BORZEA - Viștea de Jos, BUCELEA - Viștea de Sus, frații ELISABETA MALENE și REMUS BUDAC din Cârța, fam. VASILE MUREȘAN din Dăișoara, BÂRSAN - din Retis, ARONEASA, COMȘA, GAVRILĂ, IFTIM din Cincu, AUREL DĂIȘOREAN din Merghindeal, IERONIM MIHAI din Bărcut, IERONIM ALBU din Crihalma, GHEORGHE și ION BUTA din Jibert, medicii GHEORGHE BRESCAN și VASILE MUNTEANU, ION și NICULAE GRECU din Șoarș, sute de familii din toate satele din Țara Oltului, care se găsesc ca bănuiți de sprijinire a grupului în arhivele Securității. Nu trebuie uitați sutele de ciobani din Argeș și Muscel, ca și pădurarii din zona Făgăraș.

Caracteristic pentru toți acești oameni e declarația protesei VALERIA RAIȚA, dată la Securitate: "Declar că niciodată nu voi fi în stare să-i vând pe METEA și pe GAVRILĂ, care-mi sunt dragi, ca și copiii mei".

Nu numai noi am făcut rezistența anticomunistă. Înaintea noastră au fost preoții ortodocși sau uniți cu Roma, în frunte cu ARSENIE BOCA, starețul Mânăstirii Sâmbăta, preot DAVID ION din Scorei, STANISLAV AXENTE din Lisa, DASCĂLU din Arpaș, BĂLESCU din Ucea de Sus, MOLDOVAN din Recea, RAIȚA și MOTOC din Săsciori, CORIOLAN BURACU din Făgăraș și alții care au luat calea închisorilor sau a Canalului.

Aceeasi atitudine demnă au avut-o intelectualii din regiune, în special profesorii și învățătorii. Lista lor începe cu prof. NICOLAE PETRAȘCU, VIRGIL MATEIAȘ, ROMULUS URSU, VALER LITERAT, MIHAI NOVAC, SĂBĂDUȘ, notarul CÂLȚEA MOISE.

Ce-au fost toți aceștia în acest colț de țară? Un dram de demnitate creștină și națională și-un picur de speranță în viitor. ION GAVRILĂ OGORANU