Preoții sunt mai presus de Divinitate, să fie clar !

Mda. M-am așteptat să înceapă discuțiile pe tema asta. De ce nu este demn un sinucigaș de o înmormântare ca tot restul pământenilor (nu că ar mai avea vreo importanță pentru spiritul lui modul în care își rezolvă biserica treburile pământești). Avem niște concepții sălbatice. Biserica ne-a învățat să gândim anapoda, să judecăm după niște legi care, probabil, le convin lor mai bine.

Presupunem că eu, de-a lungul a 3 ani, am chinuit, violat, omorât după cele mai odioase scenarii niște mulți oameni. Sau unul. Am fost prinsă, judecată, condamnată după legile pământești la X ani de detenție. Am nenorocit nu numai viețile amărâților care mi-au ieșit în cale, dar am dat peste cap rostul vieților celor apropiați victimelor mele. Eu îmi petrec acei ani închisă, iar la un moment dat, cineva îmi dă în cap. Sau mor de o boală. Mor. Eu, un ucigaș în serie, criminal, animal.. sunt iertată de Dumnezeu și, drept recompensă, am dreptul la o înmormântare cu slujbă religioasă.

Înțelegem, deci, că biserica este mai presus de Dumnezeu, de Divinitate, Creator, Alah etc. Preafericiții au stat și s-au gândit, au măsurat și au hotărât: numai Dumnezeu are dreptul de a lua viața unui om. Sinucigașii nu au fost oameni, au fost.. nu știu, diavoli cu chip de oameni.

Dacă ar fi să judecăm tot după legile pământești.. ce este mai grav? Faptul că ai luat viața altor oameni, sau că tu cu tine ai avut o problemă de rezolvat? Instinctele și faptele animalice sunt omenești și de înțeles. Dar faptul că relația personala cu tine (omul făcut din carne și oase, sau cu oamenii din jur, cu lumea în care trăiești) nu mai are sens.. asta este de neiertat.

S-ar putea spune, în replică, faptul că violatorii, criminalii etc. au timp, în detenție, să se căiască pentru faptele lor, au acces la biserică, la spovedanie etc. Și asta le salvează sufletele, deci sunt iertați de păcat. GREȘIT! Sunt iertați de preoți.

Sinucigașii sunt vinovați de faptul că nu au putut reface relația cu ei înșiși. O relație strict personală. Iar dacă nu vor fi înmormântați "cu fast" (pentru că până la urmă așa știm noi că e normal să fie), nu cred că este nicio pierdere. Pentru spiritul lor liber. Iar noi, pământenii.. facem ceea ce am învățat că se face în asemenea situații. Judecăm, judecăm, judecăm, vorbim, tragem concluzii. Spunem că nu judecăm , dar susținem că (așa cum știm noi c-a zis un Dumnezeu și cum zice biserica) e cel mai mare păcat să te sinucizi. Păi nu ne contrazicem singuri?