îți mai amintești?
Se afișează postările cu eticheta muzicile care-mi suna mie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzicile care-mi suna mie. Afișați toate postările
luni, 14 februarie 2011
duminică, 30 ianuarie 2011
Bătaie în pași de Michael Jackson, la Berna și prea mult B. J.
1. Toate competițiile de patinaj s-au încheiat. A trecut prea repede, pentru că, nu-i așa.. nicio minune nu ține mai mult de trei-patru zile.
2. L-am revăzut pe uscat, dar preferam să-l văd pe ud și rece. Stephane Lambiel pe post de reporter.. Da, drăguț, dar îmi venea să strig din fața teveului "Păi ce faci, guriță? Unde te-am lăsat eu să stai și unde te găsesc?!? Ia treci înapoi și patinează de-mi rupi inima și smulgi lacrimi de emoții! Hai, repede, pînă nu ne supărăm!" :)) Mda, mă numesc Raluca și sunt puțin într-o ureche după Lambiel!

3. Am făcut marea greșeala ca, dintre două posturi tv care au transmis Campionatul European de Patinaj artistic de la Berna, respectiv Tvr2 și Eurosport, idioata de mine să aleagă varianta cu numărul 2. Și atunci cînd aleg un lucru, apăi mă țin de el. De ce zic că a fost o greșeală? Păi să o luăm strategic:
- nu sunt și nici nu am fost fana lui Brian Joubert!!!!!!!!!!!!!!!!
- doamna prezentator Yvonne Ghiță (guristă, că un prezentator nu ar face ce a făcut dînsa) m-a terorizat patru zile întregi cu acest Brian Joubert. Am urlat la ea să înceteze o dată, de două ori, de 28 de ori, de 100 de ori, de 146 de ori și nimic. Nu cred că greșesc atunci cînd spun că această doamnă este pur și simplu OB-SE-DA-TĂ de acest Brian Joubert. La fiecare două minte l-a lăudat, l-a super lăudat, l-a compătimit că săracul are nevoie de psiholog, ba că săracul se teme că va pierde prima poziție, ba că dragul de el este un sportiv excepțional, ba că acum Brian Joubert are cale liberă la medalia de aur etc. și etc. și etc. Și toate astea încă înainte de seara de ieri, cînd băieții au evoluat pentru programul liber. Ce mi-au auzit urechile aseară.. n-au mai auzit niciodată. Glasul unei femei disperate după Brian Joubert. Orice și oricine îi făcea cîte o legătură cu ceva ce trebuia să mai spună despre Brian Joubert. Cred că nu exagerez nici măcar o picătură cînd spun ca aproape la fiecare două minute (DOUĂ MINUTE) tanti asta amintea iar și iar de.. cine? BRIAN JOUBERT, normal! Orice pietricică, orice steag, orice costum, orice melodie, orice concurent, orice note s-au primit, orice, orice, absolut ORICE, era prilej bun de a mai vorbi puțin despre Brian Joubert. Doamnă dragă, vă plătește acest francez la cuvînt? Că asta e impresia care ați lăsat-o. Măi, dar chiar nu există nimeni care să-i atragă atenția cu privire la chestiile astea supărătoare pe care le face în direct? Din cele două ore cît a durat concursul de aseară.. cred că mai mult de jumătate din timpul în care a vorbit, a fost numai și numai despre marele șmecher în viață, Brian Joubert. La gala laureaților din seara asta, schimb canalul, că altfel nu se mai poate.
- am crezut c-o să-l visez la noapte pe acest Brian Joubert, în chip de Dracula. Iar pe doamna Ghiță în rolul lui Lucy
- acum îl urăsc pe Brian Joubert!!!!!!!!!!!!!
4. Ce s-a întîmplat cu băieții? S-au înghesuit la muzica lui Michael Jackson, ca vulturii la puiul de găină. A, v-am zis? "Ce șoc trebuie să aibă Brian Joubert că a luat doar locul 2!"
5. Iar m-am ofticat că belgianul Kevin van der Perren a ajuns pe 4. Mai ales că programul lui a fost cu mult peste cel al cehului Tomas Werner. Nu înțeleg unele lucruri! Să nu uităm - "Brian Joubert, un patinator special, demn de admirat că a reușit să revină pe podium!"
6. Bine, măi, Florent Amodio! I-ai luat fața lui Joubert ăla, că nu-l mai pot vedea în ochi. Apropo.. "redutabilului adversar Brian Joubert!" (Yvonne, da, Ghiță)
7. Din nou îmi pare că programele băieților sunt mult mai spectaculoase decît cele ale fetelor. Probabil este o impresie falsă, cauzată de euforia publicul prezent în arena sportivă. Probabil că majoritatea este formată din fetițe, domnișoare, adolescente, duduițe, doamne în toată firea, deci femei. Care este normal să se entuziasmeze mai repede la o piruetă Billman executată de un tip, decît la aceeași piruetă făcută perfect de o domnișoară.
8. Nu am fost fana lui Plushenko, dar m-a distrat ce a făcut. Cică rusul ar fi declarat Federației Ruse de Patinaj că este rănit, motiv pentru care trebuie să refuze participarea la nu știu ce competiții. Pe motive medicale. Numai că, după ce s-a dat rănit, Evgheni a participat, totuși, la alte spectacole și gale demonstrative din afara Rusiei. Și pentru că s-a jucat alba-neagra cu șefii, ISU l-a suspendat din competițiile internaționale. Păi bine, măi.. micule geniu de rus care ești tu rus, credeai că vii la Șona, comuna Mîndra, județul Brașov, să te dai puțin pe gheață, ca să nu afle nimeni? Bună treabă, bine gîndit, ești gigea :)) Știam eu că ceva cam scîrțîie la tine, dar acum am aflat ce - logica!
9. La dans pe gheață, am avut marea încîntare să găsesc o pereche tare faină. Elena Ilinykh (16 ani) și Nikita Katsalapov (19 ani). O balerină pe gheață, foarte delicată și grațioasă, dar puternică, bună sportivă. Și are doar 16 ani! A, m-am îndrăgostit de rochița ei neagră cu auriu :)

10. De la perechi mi-a plăcut cuplul rusesc Vera Bazarova (16 ani) & Yuri Larionov. Locul 3.

11. Să-mi fie rușine că nu am văzut în direct programele fetelor! Îmi este!
12. "Brian Joubert poate fi acum optimist pentru campionatul mondial!" Iuhuu, confetti party! NOT!
13. Astăzi, pentru Gala Laureaților mă mut pe Tvr2 și sper să îl revăd pe gheață pe Stephane Lambiel. Ca să închei cu bine perioada asta.
13. Campionatul mondial, pe care sper din tot sufletul să îl văd, va fi în luna martie, la Tokyo. Acolo va fi de 3Xspectacol. Presimt că este anul asiaticilor, indiferent că e vorba de individual sau perechi sau dans. Niponii vor înghiți medalie după medalie. Poate să mai rămînă una, maxim două pentru vreun european sau american rătăcit.
2. L-am revăzut pe uscat, dar preferam să-l văd pe ud și rece. Stephane Lambiel pe post de reporter.. Da, drăguț, dar îmi venea să strig din fața teveului "Păi ce faci, guriță? Unde te-am lăsat eu să stai și unde te găsesc?!? Ia treci înapoi și patinează de-mi rupi inima și smulgi lacrimi de emoții! Hai, repede, pînă nu ne supărăm!" :)) Mda, mă numesc Raluca și sunt puțin într-o ureche după Lambiel!

3. Am făcut marea greșeala ca, dintre două posturi tv care au transmis Campionatul European de Patinaj artistic de la Berna, respectiv Tvr2 și Eurosport, idioata de mine să aleagă varianta cu numărul 2. Și atunci cînd aleg un lucru, apăi mă țin de el. De ce zic că a fost o greșeală? Păi să o luăm strategic:
- nu sunt și nici nu am fost fana lui Brian Joubert!!!!!!!!!!!!!!!!
- doamna prezentator Yvonne Ghiță (guristă, că un prezentator nu ar face ce a făcut dînsa) m-a terorizat patru zile întregi cu acest Brian Joubert. Am urlat la ea să înceteze o dată, de două ori, de 28 de ori, de 100 de ori, de 146 de ori și nimic. Nu cred că greșesc atunci cînd spun că această doamnă este pur și simplu OB-SE-DA-TĂ de acest Brian Joubert. La fiecare două minte l-a lăudat, l-a super lăudat, l-a compătimit că săracul are nevoie de psiholog, ba că săracul se teme că va pierde prima poziție, ba că dragul de el este un sportiv excepțional, ba că acum Brian Joubert are cale liberă la medalia de aur etc. și etc. și etc. Și toate astea încă înainte de seara de ieri, cînd băieții au evoluat pentru programul liber. Ce mi-au auzit urechile aseară.. n-au mai auzit niciodată. Glasul unei femei disperate după Brian Joubert. Orice și oricine îi făcea cîte o legătură cu ceva ce trebuia să mai spună despre Brian Joubert. Cred că nu exagerez nici măcar o picătură cînd spun ca aproape la fiecare două minute (DOUĂ MINUTE) tanti asta amintea iar și iar de.. cine? BRIAN JOUBERT, normal! Orice pietricică, orice steag, orice costum, orice melodie, orice concurent, orice note s-au primit, orice, orice, absolut ORICE, era prilej bun de a mai vorbi puțin despre Brian Joubert. Doamnă dragă, vă plătește acest francez la cuvînt? Că asta e impresia care ați lăsat-o. Măi, dar chiar nu există nimeni care să-i atragă atenția cu privire la chestiile astea supărătoare pe care le face în direct? Din cele două ore cît a durat concursul de aseară.. cred că mai mult de jumătate din timpul în care a vorbit, a fost numai și numai despre marele șmecher în viață, Brian Joubert. La gala laureaților din seara asta, schimb canalul, că altfel nu se mai poate.
- am crezut c-o să-l visez la noapte pe acest Brian Joubert, în chip de Dracula. Iar pe doamna Ghiță în rolul lui Lucy
- acum îl urăsc pe Brian Joubert!!!!!!!!!!!!!
4. Ce s-a întîmplat cu băieții? S-au înghesuit la muzica lui Michael Jackson, ca vulturii la puiul de găină. A, v-am zis? "Ce șoc trebuie să aibă Brian Joubert că a luat doar locul 2!"
5. Iar m-am ofticat că belgianul Kevin van der Perren a ajuns pe 4. Mai ales că programul lui a fost cu mult peste cel al cehului Tomas Werner. Nu înțeleg unele lucruri! Să nu uităm - "Brian Joubert, un patinator special, demn de admirat că a reușit să revină pe podium!"
6. Bine, măi, Florent Amodio! I-ai luat fața lui Joubert ăla, că nu-l mai pot vedea în ochi. Apropo.. "redutabilului adversar Brian Joubert!" (Yvonne, da, Ghiță)
7. Din nou îmi pare că programele băieților sunt mult mai spectaculoase decît cele ale fetelor. Probabil este o impresie falsă, cauzată de euforia publicul prezent în arena sportivă. Probabil că majoritatea este formată din fetițe, domnișoare, adolescente, duduițe, doamne în toată firea, deci femei. Care este normal să se entuziasmeze mai repede la o piruetă Billman executată de un tip, decît la aceeași piruetă făcută perfect de o domnișoară.
8. Nu am fost fana lui Plushenko, dar m-a distrat ce a făcut. Cică rusul ar fi declarat Federației Ruse de Patinaj că este rănit, motiv pentru care trebuie să refuze participarea la nu știu ce competiții. Pe motive medicale. Numai că, după ce s-a dat rănit, Evgheni a participat, totuși, la alte spectacole și gale demonstrative din afara Rusiei. Și pentru că s-a jucat alba-neagra cu șefii, ISU l-a suspendat din competițiile internaționale. Păi bine, măi.. micule geniu de rus care ești tu rus, credeai că vii la Șona, comuna Mîndra, județul Brașov, să te dai puțin pe gheață, ca să nu afle nimeni? Bună treabă, bine gîndit, ești gigea :)) Știam eu că ceva cam scîrțîie la tine, dar acum am aflat ce - logica!
9. La dans pe gheață, am avut marea încîntare să găsesc o pereche tare faină. Elena Ilinykh (16 ani) și Nikita Katsalapov (19 ani). O balerină pe gheață, foarte delicată și grațioasă, dar puternică, bună sportivă. Și are doar 16 ani! A, m-am îndrăgostit de rochița ei neagră cu auriu :)

10. De la perechi mi-a plăcut cuplul rusesc Vera Bazarova (16 ani) & Yuri Larionov. Locul 3.

11. Să-mi fie rușine că nu am văzut în direct programele fetelor! Îmi este!
12. "Brian Joubert poate fi acum optimist pentru campionatul mondial!" Iuhuu, confetti party! NOT!
13. Astăzi, pentru Gala Laureaților mă mut pe Tvr2 și sper să îl revăd pe gheață pe Stephane Lambiel. Ca să închei cu bine perioada asta.
13. Campionatul mondial, pe care sper din tot sufletul să îl văd, va fi în luna martie, la Tokyo. Acolo va fi de 3Xspectacol. Presimt că este anul asiaticilor, indiferent că e vorba de individual sau perechi sau dans. Niponii vor înghiți medalie după medalie. Poate să mai rămînă una, maxim două pentru vreun european sau american rătăcit.
vineri, 14 ianuarie 2011
Drunk Souls
Puțin Punk, puțin Rock și o lingură cu vîrf de Reggae :) Delicatesa asta dulce-acrișoară mi-a trezit papilele gustative, în acest început de seară. Și acum s-au pornit pe Paaarty.. Au luat-o razna, nu le mai pot opri. O să le mai răcoresc puțin cu ceva licori tari, că na.. nu sunt chiar de capul lor aici.
Ufff.. a început uichendu'. Și eu și iubita mea pe viață.. Lioara, am început să numărăm zilele, uichendurile, săptămînile. Hmmm... e ciudată viața asta. Acum patru ani amîndouă făceam, aproximativ în același timp, anumite alegeri. Au fost începuturi noi. Peste puține săptămîni, pentru amîndouă începe.. următoarea etapă. Nici de data asta nu vom fi fizic aproape, că na.. așa ni se întîmplă mereu nouă. Cum facem, cum ne învîrtim.. mereu ajungem să ne iubim de la distanță :) A devenit deja obișnuință.. Tradiție. Folclor :)
Cît de bine sună! Ce poftă de mare și nisip fierbinte sub tălpi trezește în mine! Și poftă de noi începuturi. Închin pentru asta ;) Good job, Aule!
Ufff.. a început uichendu'. Și eu și iubita mea pe viață.. Lioara, am început să numărăm zilele, uichendurile, săptămînile. Hmmm... e ciudată viața asta. Acum patru ani amîndouă făceam, aproximativ în același timp, anumite alegeri. Au fost începuturi noi. Peste puține săptămîni, pentru amîndouă începe.. următoarea etapă. Nici de data asta nu vom fi fizic aproape, că na.. așa ni se întîmplă mereu nouă. Cum facem, cum ne învîrtim.. mereu ajungem să ne iubim de la distanță :) A devenit deja obișnuință.. Tradiție. Folclor :)
Cît de bine sună! Ce poftă de mare și nisip fierbinte sub tălpi trezește în mine! Și poftă de noi începuturi. Închin pentru asta ;) Good job, Aule!
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Aproape am crezut că voi muri de atîta nostalgie..
Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care îi credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni. Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia. Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna. Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins. Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. Am ţipat şi am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori. Am plîns ascultând muzică sau privind fotografii. Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs. Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut).. Dar am supravieţuit! Şi încă trăiesc! Şi totuşi, merg înainte.. Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte! Ceea ce trebuie, într-adevăr să faci, este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi viaţa înseamnă prea mult pentru a fi nesemnificativă. (Charles Chaplin)
miercuri, 29 decembrie 2010
Black Magic Woman
Si a fost si ultimul concert din Cover din anul asta. Un an foarte plin si variat, colorat. Cu muzici si cantari de tot genul.. Daca stau putin si privesc inapoi a fost un an lung, la Cover. Poate pentru ca zilele din timpul saptamanii au trecut foarte repede si doar la cantari am avut ocazia de a sta si a ne trage sufletul. De acolo ne-am tras energia si forta, ne-am incarcat bateriile, ne-am "hranit spiritual", cum zice Vio. Orele au trecut altfel. Au trecut cu folos. Da.. au fost momente de tinut minte toata viata. Fiecare concert a adunat cei mai faini oameni din oraselul asta mic. In timp s-au legat prietenii.. Iar noi, bujorii, in ultimii patru ani ne-am legat de locul asta (in special de oamenii de-ai casei de aici) pe viata. Nu sunt vorbe mari, e o certitudine. Nu stiu cate orase din tara asta bolnavioara se mai pot mandri acum cu un asa loc fain si cu oameni atat de calzi, primitori, deschisi si receptivi, ca ai Cover-ului. Este cel mai drag loc din lume, pentru noi.
Aseara s-a cantat ca de sarbatoare. Cover-uri dupa melodii celebre, Dorin (Pitariu - Electric Band Sibiu) a facut flic-flacuri cu chitara, oamenii s-au dansat intre ei (chiar si domnisoarele intre ele), s-a cantat, s-a aplaudat, unii oameni s-au regasit (...), altii s-au zgariat pe ochi, altora le-a stat bautura-n gat, altii s-au distrat de pe margine observand toate detaliile ce conteaza :)). Mike si-a schimbat parul (naravul nu e cazul..), fetele au muncit cu spor, Csilla a fost prezenta si ea, Camy.. a avut o seara cel putin interesanta - zic eu, Luci nu a mai adormit.. Vio mi s-a parut putin cam intepenit, asa.. Si ragusit, nu stiu ce-o fi facut inainte de concert, dar parca nu a fost chiar in cea mai buna forma a lui. Dupa concert s-a pus pe pozat oameni :)
No, s-a mai dus un an.. Si in ultima seara de concert am auzit asta, doar ca in varianta Santana. Mmm, asta e cea mai sexy :)
Fleetwood Mac - Black Magic Woman
Aseara s-a cantat ca de sarbatoare. Cover-uri dupa melodii celebre, Dorin (Pitariu - Electric Band Sibiu) a facut flic-flacuri cu chitara, oamenii s-au dansat intre ei (chiar si domnisoarele intre ele), s-a cantat, s-a aplaudat, unii oameni s-au regasit (...), altii s-au zgariat pe ochi, altora le-a stat bautura-n gat, altii s-au distrat de pe margine observand toate detaliile ce conteaza :)). Mike si-a schimbat parul (naravul nu e cazul..), fetele au muncit cu spor, Csilla a fost prezenta si ea, Camy.. a avut o seara cel putin interesanta - zic eu, Luci nu a mai adormit.. Vio mi s-a parut putin cam intepenit, asa.. Si ragusit, nu stiu ce-o fi facut inainte de concert, dar parca nu a fost chiar in cea mai buna forma a lui. Dupa concert s-a pus pe pozat oameni :)
No, s-a mai dus un an.. Si in ultima seara de concert am auzit asta, doar ca in varianta Santana. Mmm, asta e cea mai sexy :)
Fleetwood Mac - Black Magic Woman
vineri, 24 decembrie 2010
Gothic Christmas
Imi pare rau, dar mai mult de atat nu pot. Ba da, pot sa urez si sa imi doresc si pentru noi.. LINISTE! Si pofta buna, nu? Asta-i principalu' :))
marți, 14 decembrie 2010
Secret Santa :)
Brad de birou, brad mare, tăieței de casă, porcoasele pregătite, prăjiturile sunt în curs de preparare, căciulă pufoasă și moale de la Moșu' din Sibiule, copii, jocuri, desene animate, zăpadă, bulgări, idei secrete pentru Crăciun, plan de bătaie pentru între Crăciun și Rev, încă o lansare de film, lansări de CD cu muzică tradițională din Țara Făgărașului, prieteni mulți, veniți din depărtări, aniversări una după alta și un Revelion cu toți, dar toți laolaltă. Inclusiv cu Lioara și Aurelian. No.. ioi, Domnie, ce ni-om mai dixtra!
V-am spus că vreau să am o iarnă perfectă? Uite că tot am făcut ceva bun anul ăsta și dorința mea se împlinește, încet-încet..
Dacă 11 luni din anul ăsta s-au întortocheat în jurul gâtului meu, lăsându-mă de multe ori fără aer, acum situația se destinde. Ușor, ușor.
Dacă n-am murit lunea, e mai bine. Acum am înviat de-a binelea :)
Avantasia-Farewell
V-am spus că vreau să am o iarnă perfectă? Uite că tot am făcut ceva bun anul ăsta și dorința mea se împlinește, încet-încet..
Dacă 11 luni din anul ăsta s-au întortocheat în jurul gâtului meu, lăsându-mă de multe ori fără aer, acum situația se destinde. Ușor, ușor.
Dacă n-am murit lunea, e mai bine. Acum am înviat de-a binelea :)
Avantasia-Farewell
luni, 13 decembrie 2010
Curățenia de iarnă
Dacă-i bal.. păi bal să fie până la capăt. Nu știu cum naiba se face că vin câteodată niște zile (cum este cea de 13 decembrie 2010), în care, oriunde privești mai atent, pe orice îți cad ochii.. vezi ceva (ce a fost sub nasul tău tot timpul) foarte, foarte clar. Poate că ai observat acel ceva cu coada ochiului, ai intuit puțin, dar nu ai dat importanță. Și dintr-o dată ți se pune pata. Mie mi s-au pus vreo.. pfuu, prea multe ca să le număr. Și le-am șters elegant. Cu apă călduță - nici să mă frigă la degete, nici să mi le înțepe. Și dintr-o dată toată camera s-a luminat. Era simplu, de fapt. Puțină curățenie, un drum scurt, aruncat gunoiul și gata.
Am renunțat astăzi la multe.. lucruri. Cele mai multe îmi erau inutile. Da, îmi aduceau aminte de niște momente, ani, secvențe din mine. Dar între timp s-au învechit, îmi erau într-un fel străine și doar ocupau spațiul degeaba. Nu m-am rupt ușor de ele, dar nici nu fuck o mare dramă din asta. Au rămas niște locuri goale..
Eu.. nu mai sunt cea de acum doi sau trei sau patru ani. Și nici oamenii din jurul meu, cei cu care am crescut. Care mi-au fost dragi foarte! Dar, ne place sau nu - noi cu noi trebuie să fim sinceri. Ne-am schimbat, ne-am lăsat conduși de diverse interese care ne-au înstrăinat unii de ceilalți. Am evoluat diferit. Ne-am îndepărat unii de ceilalți, în mai toate privințele. Am îmbătrânit..
Și pentru că Aurelian mă ghicește din ce în ce mai des, astăzi m-a pălit exact acolo unde m-a durut. Fără să știe ce și cum.
All the people that I know
Have gained the world then lost their souls
Morcheeba - Gained The World
Am renunțat astăzi la multe.. lucruri. Cele mai multe îmi erau inutile. Da, îmi aduceau aminte de niște momente, ani, secvențe din mine. Dar între timp s-au învechit, îmi erau într-un fel străine și doar ocupau spațiul degeaba. Nu m-am rupt ușor de ele, dar nici nu fuck o mare dramă din asta. Au rămas niște locuri goale..
Eu.. nu mai sunt cea de acum doi sau trei sau patru ani. Și nici oamenii din jurul meu, cei cu care am crescut. Care mi-au fost dragi foarte! Dar, ne place sau nu - noi cu noi trebuie să fim sinceri. Ne-am schimbat, ne-am lăsat conduși de diverse interese care ne-au înstrăinat unii de ceilalți. Am evoluat diferit. Ne-am îndepărat unii de ceilalți, în mai toate privințele. Am îmbătrânit..
Și pentru că Aurelian mă ghicește din ce în ce mai des, astăzi m-a pălit exact acolo unde m-a durut. Fără să știe ce și cum.
All the people that I know
Have gained the world then lost their souls
Morcheeba - Gained The World
duminică, 12 decembrie 2010
Ne me quitte pas
Nu doar versurile, pianul (și modul în care Jacques rostea aceleași cuvinte de fiecare dată, roagă..) dor, doare și povestea din spatele lor.
Jaques Brel a înregistrat prima dată acest cântec la 11 septembrie 1959, şi se regăsește pe albumul La Valse à Mille Temps. Cântecul a apărut după ce Brel a fost alungat de Zizou (Suzanne Gabriello, actriță și cântăreață - amanta lui la acel moment), după ce Brel ar fi blestemat-o la o viață tristă, fără el. Zizou era însărcinată cu copilul lui Brel, iar pentru că el a refuzat să devină tată, femeia a renunțat la sarcină. Brel va spune mai târziu, într-un interviu, că piesa nu este un cântec de dragoste, ci mai degrabă un cântec despre laşitatea oamenilor.
Jaques Brel a înregistrat prima dată acest cântec la 11 septembrie 1959, şi se regăsește pe albumul La Valse à Mille Temps. Cântecul a apărut după ce Brel a fost alungat de Zizou (Suzanne Gabriello, actriță și cântăreață - amanta lui la acel moment), după ce Brel ar fi blestemat-o la o viață tristă, fără el. Zizou era însărcinată cu copilul lui Brel, iar pentru că el a refuzat să devină tată, femeia a renunțat la sarcină. Brel va spune mai târziu, într-un interviu, că piesa nu este un cântec de dragoste, ci mai degrabă un cântec despre laşitatea oamenilor.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Îmi pare rău..
Este prea liniște în seara asta. Iar zâmbetele străine ce le primești.. sunt străine, totuși. Mă rog.. Ce drept am eu? Ralu.
joi, 9 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
Love.. actually is everywhere!
Pentru că m-am trezit sâmbătă, la prânz, într-o casă de țară, mare și tăcută, cu podele de lemn, scârțâitoare sub tălpi, într-o camera caldă, caldă, lângă omul care-mi face zilele fericite și pentru că am fugit spre geam și am găsit ce mi-am dorit.. a început iarna mea. Îmi doresc iarna asta. Mi-o doresc ca un copil. Cu fulgi mari, așa ca primii fulgi pe care i-am văzut sâmbătă. "Mai țineți minte cum desenam fulgii când eram copii? Cât de mari îi făceam? Dacă așa ar fi și în realitate, păi dacă ți-ar cădea un fulg din-ăla în cap.. ai simți ceva, nu glumă!" , ne spunea o doamnă care a avut mare grijă de noi câteva zile. Ce început frumos de iarnă am simțit! A fost și o senzație de deja-vu, la un moment dat..
De câte ori mă gândesc la starea lumii de azi, mă gândesc la porțile de sosire de pe aeroportul Heathrow. În general se spune că trăim într-o lume de ură și lăcomie, dar eu nu văd doar atât. Mie mi se pare că dragostea este peste tot. Nu este întotdeauna recunoscută sau facută publică, dar ea există. Părinții cu fii și fiicele, soții cu soțiile, prieteni, prietene.. vechi amici. Când avioanele au lovit cele două turnuri, niciun apel de la cei de la bord nu a fost de ură sau răzbunare, erau toate mesaje de dragoste. Daca vei căuta, presimt că vei găsi că: DRAGOSTEA E PESTE TOT. PUR ȘI SIMPLU DRAGOSTE!
Joni Mitchell - Both Sides Now
De câte ori mă gândesc la starea lumii de azi, mă gândesc la porțile de sosire de pe aeroportul Heathrow. În general se spune că trăim într-o lume de ură și lăcomie, dar eu nu văd doar atât. Mie mi se pare că dragostea este peste tot. Nu este întotdeauna recunoscută sau facută publică, dar ea există. Părinții cu fii și fiicele, soții cu soțiile, prieteni, prietene.. vechi amici. Când avioanele au lovit cele două turnuri, niciun apel de la cei de la bord nu a fost de ură sau răzbunare, erau toate mesaje de dragoste. Daca vei căuta, presimt că vei găsi că: DRAGOSTEA E PESTE TOT. PUR ȘI SIMPLU DRAGOSTE!
Joni Mitchell - Both Sides Now
vineri, 26 noiembrie 2010
Te iu..
.. nu, că pot! Te iu.. :))
Azi-dimineață, Răzvan și Dani au lansat varianta lor de clip. Și mai haioasă decât originala! Watch :)
Azi-dimineață, Răzvan și Dani au lansat varianta lor de clip. Și mai haioasă decât originala! Watch :)
duminică, 14 noiembrie 2010
luni, 8 noiembrie 2010
miercuri, 3 noiembrie 2010
Gonna survive, you live and learn
Either way, win or lose,
When you're born into trouble,
You live the blues
Massive Attack - Live with Me
When you're born into trouble,
You live the blues
Massive Attack - Live with Me
vineri, 13 august 2010
Prima zi fără Alin
Alin este plecat de 15 ore, dar până la ora asta ne-am sunat de exact 21 de ori. Așa suntem noi unul cu celălalt.. dintotdeauna. Eu am o mică "problemă" legată de concertele mari, motiv pentru care Alin procedează în felul ăsta - melodiile mele de suflet mi le împărtășește prin telefon, de la orice concert ar fi (Metallica, Anathema sau oricare trupă românească mai mare sau mai mică). Iar la ora 23.00 mi-a dat o bucățică din Trooper live la Bistrița. Exact aia ce-mi place mie - Amintiri :) Și ce bine a sunat. Ahh!
Am trecut cu bine de prima zi.. Mâine servim și puțin Haggard :)
Am trecut cu bine de prima zi.. Mâine servim și puțin Haggard :)
Etichete:
Alin,
muzicile care-mi suna mie,
Trooper la Bistrita
Astăzi.. Elvis
Este prima dată, în ultimii patru ani, când stăm separați. Unul într-o parte de țară, iar celălalt tot așa. Așa că nu mă lăsați singură prea mult. Telefoane, ieșiri, filme, ce vreți voi. Numai karaoke sâmbătă seara NU, că-mi dă fiori!
Până una alta, încep cu regele.. și melodia ce-mi sună mie cumva..
P.S. Și totuși, parcă nu-mi mai arde nici de muzică. Dacă aș putea dormi până duminică seara, fără pauză, ar fi foarte bine. Așa.. nu aș mai avea timpi morți în care să-mi fugă gândul la aceeași poveste.
Până una alta, încep cu regele.. și melodia ce-mi sună mie cumva..
P.S. Și totuși, parcă nu-mi mai arde nici de muzică. Dacă aș putea dormi până duminică seara, fără pauză, ar fi foarte bine. Așa.. nu aș mai avea timpi morți în care să-mi fugă gândul la aceeași poveste.
marți, 3 august 2010
pleacă Alina :( & stuff
- am trăit și ziua în care David a trecut de la Gî-gî, așa cum credea el că este numele meu, la Auca. ce emoții și ce bucurie pe mine!
- am revăzut-o pe Cătălina, colega mea de bancă din școală generală, după vreo 15 ani. altă bucurie!
- mi-am revăzut în aceeași zi diriginta din generală și tot o fostă colegă de bancă, pe care nu o mai întâlnisem din clasa a V-a. le-am văzut de la depărtare și am lăsat lucrurile așa.. nu știu de ce
- după atâtea mici bucurii, care contează, am primit o veste. Pleacă Alina la Grecia. Nu că nu m-aș bucura pentru ea, știu că are nevoie de un concediu. La mare, la bălăceală, soare, fustițe scurte, scoici, somn lung, salate delicioase etc. Dar pleacă de lângă mine :(. Noroc că se întoarce peste o săptămână!
- am primit un premiu, tot de la Alina.. pentru că sunt "sensibilă și bună scriitoare". e.. mai mult sensibilă decât bună scriitoare, știe ea!

- trebuie să dau mai departe premiul, așa că.. m-am gândit eu.. the award goes to.. fratele meu cel mare, Paulache. E criminal, motiv pentru care țin la el în mod deosebit.

- nu-mi doresc bani, mulți bani, exagerat de mulți bani, dar cânt asta cât e ziua de lungă :))
- am revăzut-o pe Cătălina, colega mea de bancă din școală generală, după vreo 15 ani. altă bucurie!
- mi-am revăzut în aceeași zi diriginta din generală și tot o fostă colegă de bancă, pe care nu o mai întâlnisem din clasa a V-a. le-am văzut de la depărtare și am lăsat lucrurile așa.. nu știu de ce
- după atâtea mici bucurii, care contează, am primit o veste. Pleacă Alina la Grecia. Nu că nu m-aș bucura pentru ea, știu că are nevoie de un concediu. La mare, la bălăceală, soare, fustițe scurte, scoici, somn lung, salate delicioase etc. Dar pleacă de lângă mine :(. Noroc că se întoarce peste o săptămână!
- am primit un premiu, tot de la Alina.. pentru că sunt "sensibilă și bună scriitoare". e.. mai mult sensibilă decât bună scriitoare, știe ea!

- trebuie să dau mai departe premiul, așa că.. m-am gândit eu.. the award goes to.. fratele meu cel mare, Paulache. E criminal, motiv pentru care țin la el în mod deosebit.

- nu-mi doresc bani, mulți bani, exagerat de mulți bani, dar cânt asta cât e ziua de lungă :))
Etichete:
david si filip,
Mangi,
muzicile care-mi suna mie,
Paul Barbu,
prieteni
luni, 19 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
