Bunătățuri de acasă (Slow Food Țara Făgărașului)

Nu e casă de făgărășean care să nu aștearnă pe masă cele mai savuroase preparate din bucătăriile de la sate, unde se găsesc rețete pe care gospodinele bătrîne le transmit fetelor, nepoatelor și nurorilor. De obicei bunătățurile nu le găsim în meniurile restaurantelor și hotelurilor cu multe stele, ci doar la pensiunile rustice, amenajate în ton cu zona.

Vineri, 4 februarie am făcut un tur gastronomic al delicioasei Țări a Făgărașului. La Casa Terra.

Doamna Dana Coantă, proprietara restaurantului.. este prietena făgărășenilor. Cînd un localnic primește oaspeți dragi din afara Țării Făgărașului și vrea să-i hrănească bun și bine, într-un loc cochet și intim, atunci Casa Terra merge ca unsă. Doamna Dana se îngrijește culinar de toți artiștii care trec pragul Cover Club-ului. I-a găzduit și pe bucureștenii de la Portretul luptătorului :) Nu cred că este făgărășean pe care să nu-l fi hrănit sănătos măcar o dată. Iar faptul că este o gazdă plăcută, binevoitoare, atentă cu toată lumea, pozitivă și pasionată de ceea ce face, toate astea îi dau o imagine de.. mamă perfectă, de la care poți primi cele mai bune bucate, dar și un sprijin serios atunci cînd e nevoie de așa ceva.


Ziceam de evenimentul de vineri, 4 februarie. La Casa Terra s-a petrecut lansarea oficială a conviviumului Slow Food Ţara Făgăraşului. În cazul în care vă place să socializați virtual pe Facebook, atunci dați o căutare Țara Făgărașului-Țara Oltului, Casa Terra și Slow Food Țara Făgărașului. De-acolo veți înțelege mai bine cum a început Slow Food International, ce înseamnă Slow Food și ce își propune. Pe scurt - promovarea redescoperirii rețetelor tradiționale românești și promovarea conceptului de hrană sănătoasă, fără chimicale și organisme modificate genetic. Să ne preparăm mîncarea în mod tradițional, ca parte a moștenirii noastre culturale. (Pun pariu că treaba asta-i place lui Vlăduț Mircea ceva grozav!) Făgărășeanul Radu Anton Roman a "muncit" pentru această cauză ani la rînd. Cred că ne amintim cu toții..

De cum am intrat în frumosul restaurant, cum mi-au fugit ochii pe o bunică îmbrăcată în port popular. Dar ce port?!? Unul cum eu una (da, sunt o necunoscătoare a porturilor tradiționale) nu am mai văst. De obicei toate-s colorate și împodoghite, ca niște sorcove. Dar tanti asta avea un costum tare fain. Mi-a și povestit oțîră cam cum e cu el. A zîs așe - "Mă numesc Cocan Cornelia a lu' Grindei din Mîndra, am 80 de ani și sunt foarte mîndră de nepotul meu de la București. Apăi costumul ăsta-i tare vechi, domnișoară. Are peste o sută de ani. Io l-am păstrat de la bunica. Asta-i ie brodată de mînă, ăsta-i laibăr, șurț, androc, panglică albastră, asta de pe cap se numește căiță cu pomoselnic."





Tanti Orița Chima, tot din mîndra Mîndră mi-a spus și dînsa cum e cu costumele lor populare, atît de deosebite. Apăi domnișoară, nici nu ai cum să știi dumneata de costumele aistea. La Mîndra mai sunt numa' 5 costume așa. S-au pierdut toate, pentru că bătrînele noastre cereau să hie înmormîntate în costum popular și de-asta acum numai cîțiva din sat mai avem vechile costume. Tanti Cornelia a lu' Grindei a completat - Domnișoară, să știi că înainte femeile mergeau îmbrăcate în costumul popular și la cîmp și nici nu le era cald în ele. Ceva foarte interesant mi-a mai povestit tanti Orița. La Mîndra, în casa dînsei, și-a amenajat un mic muzeu, în care a adunat, în ultimii 30 de ani, obiecte vechi de la sat, care acum nu se mai găsesc în gospodăriile moderne făgărășene. Și a mai spus că este posibil ca micul atelier al dînsei să fie singurul de acest fel, din zona noastră.

Încă două bunici din Țara Făgărașului au întîmpinat invitații, mîndre de costumele lor tradiționale - Letiția Tunsoiu, de 67 de ani, din Șinca Nouă și Tişa Valeria lu' Cojocaru, din Drăguș.



Mi-a plăcut într-un mare fel expoziția de fotografie a făgărășenilor Mihai Sin şi Marius Blană. Fotografii cu oameni, locuri și mîncăruri tradiționale făgărășene - momente surprinse și păstrate în loc. Mi-ar fi plăcut să aud povestea fiecărei fotografii - acum am aflat că poveștile se găsesc aici. Și m-am bucurat să-l revăd, după foarte mulți ani, pe fostul meu vecin, Mihai Sin. Cel care m-a învățat să merg pe bicicletă, în copilărie :) Foarte bine aleasă a fost și muzica.















Despre bucatele tradiționale.. nu pot să zic dacă au fost bune, foarte bune sau delicioase. Pe motiv că tot ce am servit eu a fost un pahar de suc natural din mere (foarte bun, de altfel). Dar al meu Alin, de cum a intrat, a pus ochii pe prunele uscate. Și-a început să-mi povestească cum mînca el prune uscate, făcute de bunica de la Copăcel. Dar că alea nu erau așa arătoase ca astea de la Terra, pentru că bunica lui nu se mai ostenea să aleagă cele mai grase și frumoase prune. Și el și Camy au golit bolul din spatele nostru. "Mmm, ce buuune sunt!"

Gașca de la ziar a gustat cîte una, cîte alta, a mai încercat cîte alta, cîte una și fiecare mi-a zis cam cu ce bunătățuri mi-aș fi putut bucura papilele gustative. Dulcețurile mi le-a zis Camy - plăcintă cu budincă de griș, plăcintă cu mere, cu brînză, mere coapte, gemuri, siropuri din brad, trandafiri și fructe. Apoi, pe lîngă pita de casă, multe neamuri de slană și ceapă roșie, tradiționale din Țara Făgărașului, invitații au mai putut degusta din "porcoase" (multe feluri de cîrnați, caltaboși, răcituri și alte asemenea specialități) și din mai multe feluri de brînză. E, probabil că au mai fost și alte bunătățuri, dar cine a putut vedea tot? S-a băut țuică, rachiu, vin roșu, ceai de mentă, lapte acru - toate, toate așa cum se fac în zona Făgărașului. Alin a zis că i-a plăcut cel mai mult felul în care bucatele au fost aranjate pe platouri, farfurii, mese etc. Designul proaspăt și chic. Și faptul că fiecare produs sau preparat a fost frumos "etichetat", pentru a știi ce mănînci, din ce zonă și cine a oferit rețeta respectivă.









Ce mi-a mai plăcut mie foarte mult a fost să răsfoiesc caietul cu pagini îngălbenite de vreme, cu rețete tradiționale, scrise de mîinile bătrîne ale bunicilor din zonă. Am citit așa - "scovărzi în șezătoare; găluște cu varză; rețetă de schar (plăcintă cu scorțișoară) scrisă de Gherda din Cincșor, 178; plăcintă cu picioici de la Letiția Tunsoiu din Șinca Nouă; tocană de pui din gospodărie cu prune uscate și carne de vițăl cu sos de mere, rețete amintite de Sofonea Valeria din Drăguș".

Două invitate au oferit organizatorilor ceva bun de tot, după cum și arată - specialități pregătite de Andreea Drăghici din Șona împreună cu prietena ei Eva, o poloneză mutată la Șoarș.


A da, tare frumoasă și potrivită a fost prezența la eveniment a celor de la Muzeul și Biblioteca Țării Făgărașului.

Sunt convinsă că dacă oricare om (că-i de-al nostru - făgărășean sau bucureștean, orădean, piteștean și așa mai departe) ar fi gustat cîte puțin din tradiția noastră gastronomică, s-ar fi lins pe dește de gustoasă ce-i. Expoziția culinară de la Casa Terra rămîne deschisă pe tot parcursul săptămînii ce urmează, iar puțin mai încolo va ajunge și la capitală (pe 5 si 6 martie găsiți toate aceste bunătăți la The Ark, la Tîrgul Țăranului Român). Cu tot cu poveștile noastre frumoase, de acasă - colecții de suveniruri speciale, autentice stilizate, o expoziție fotografică cu portrete ale bunicilor, mamelor și surorilor plus un grup de fete, pe care se va vor stiliza out fituri de ultimă generație, stil Vogue Paris, cu elemente din costumul tradițional românesc din Țara Făgărașului.

Toate bunătățile bunicii zac în caiete prăfuite de rețete abandonate. Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Se mănîncă pizza și hamburger, chebab ori sushi. Radu Anton Roman - Bucate, vinuri și obiceiuri românești

De 84 de ani, Octavian Paler

Mâine se vor împlini 84 de ani de când s-a născut la Lisa, județul Făgăraș (așa era atunci). Acum trei ani am mers acolo și am vorbit cu bătrânii de acum, care l-au cunoscut pe copilul Octavian, apoi adolescentul, tânărul și omul adult Octavian Paler.

Prima dată, mătușa lui ne-a deschis poarta și ușa casei lui Octavian Paler. M-au încercat ceva emoții, realizând că de fapt intru în univerul intim și de suflet al scriitorului - casa părintească. Am pășit cu teamă ca nu cumva să ating lucrurile, să nu stric nimic din ordinea autentică lăsată de scriitor. Am încercat să memorez tot ce vedeam. Mai întâi niște icoane. Am coborât privirea mai jos, spre bibliotecă. Moment în care în casă a intrat o echipă de la Antena1 Brașov. Iar domnișoara reporter s-a dus glonț la o vitrină și a început să cotrobăie afectat prin niște sertare. Ca la tine acasă, atunci când trebuie să găsești repede telefonul, că trebuie să pleci, ești în întârziere. (M-am gândit că sigur nu este ardeleancă și nu m-am înșelat. Am aflat mai târziu.)Mi s-a strâns inima, m-au luat toate căldurile și am ieșit în curte. Colegul meu a continuat să filmeze, iar eu.. să-mi astâmpăr pornirea de-a mă înfige în părul ei. "Hoo, fată. Mai ușor, că nu arde. Unde ți-e bunul simț, cu ce drept faci asta? O Doamne, parc-ar fi la piață! Domnule Paler, mi-e rușine!". După ce rechinii și-au făcut treaba, au ieșit în fața casei, au încropit un stand-up și au fugit cu mașina, ca niște vandali care și-au făcut plinu' și.. pa și pusi.

Dacă m-ar fi interesat cursurile de fotografie din facultate (ignorantă studentă am mai fost!) și aș fi avut un aparat profi la mine, mi-ar fi fost mai ușor acum să-mi amintesc totul. Pentru că acela a fost momentul în care mi-am dorit să fotografiez absolut toată încăperea, centimetru cu centimetru. Până nu vin rudele să facă curat, să strângă totul și să aranjeze în sertare ultimele probe ale existenței scriitorului, aici. Pentru că toate obiectele personale erau împrăștiate. Eu zic împrăștiate, dar probabil erau puse într-o ordine gândită. Mi-am notat atunci lucruri și gânduri, care să mă ajute să leg ultima poveste despre Octavian Paler. Am reținut doar că pe o masă rotundă am găsit o carte veche, deschisă, la care lăsase un semn. Nu am reținut ce carte era, dar mi-am notat atunci. Două fotolii vechi, din lemn. Masive. Ochelari bătrânești, cu lentile mari, cu rame groase și colorate. Niște poze.. Îmi mai amintesc vag de o pereche de papuci de grădină, cu pământ pe ei. Lăsată la intrarea în cameră. O singură imagine mi-a rămas clară în memorie. Pe coridorul în care dădeai atunci când ieșeai din camera scriitorului, era un dulăpior alb, pe care rămăsese amorțit un acordeon. Am întrebat ce e cu el. Îl primise de la cineva și îi plăcea să îl mai încerce din când în când. Cică acolo fixase el locul acordeonului..

Am mers la cimitirul din sat, la mormântul soților Paler. Spuneau rudele scriitorului că venea aici și stătea ore întregi, rugându-se. Spuneau că îl auzeau cum vorbea cu părinții lui. Scriitorul spunea că aici își dorește să fie înmormântat, când îi va veni vremea. Că vrea să fie lângă ei. Nu s-a întâmplat așa..

Mai târziu am aflat și niște povești amuzante, despre el și soție, despre o iubită de-a lui, mă rog.. chestii spumoase și lumești, până la urmă.

În ziua aia tristă, sătenii vorbeau despre "bradul de la Lisa", cu lacrimi în ochi. Nu era nicidecum un gest fals. Oamenii simpli nu știu să mintă, să joace teatru, pentru camerele de filmat. Erau triști că Octavian nu va mai veni în sat cu "domnul Hurezeanu, prietenul lui bun, căruia îi plăcea mult la noi". Mi-am adus atunci aminte și de Mihai Gâdea, care a copilărit tot aici (dar nu am mai întrebat despre legătura dintre el și Octavian Paler, care cu siguranță s-a produs chiar la Lisa).

Și acum, sătenii vorbesc atât de frumos despre acest om, încât atunci când îi rostesc numele, au o emoție în glas. Ceva aparte. Am cunoscut de câteva luni o doamnă de peste 85 de ani, sprintenă, sănătoasă și vie ca apa de râu. Maica - așa o alintă familia și cunoscuții - e ca spirtul. Toată ziua, cât e de lungă. Am surprins-o de câțteva ori, când am reușit s-o opresc în loc. Când am rugat-o să-mi povestească despre Octavian Paler. Se oprește, se așează pe scaun și se schimbă la față. I se umezesc ochii. Iar vocea aia aspră și ageră se domolește, ca atunci când te pregătești să rostești unui copil povești de nopți liniștite. Și povestește. Retrăiește momente care îi sunt foarte dragi. Despre un om care a putut să vadă și să comunice cu un Dumnezeu.

Domnule Paler, probabil că nu ați fi rezistat să trăiți acești ani cumpliți. De comedie grotească. Astăzi vă transmit că nici eu nu mai cred în aproape nimic.

Cruce de stele peste Munții Făgărașului (Previziunile Sfântului de la Făgăraș)

„O să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri“.
„Ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”.
„Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”
„Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului... Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare“.
„Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!”

Părintele Arsenie Boca este simbolul credinţei pentru Ţara Făgăraşului şi nu numai pentru că i-a ajutat şi sfătuit pe oameni atunci cînd au fost în nevoi şi suferinţe. L-au căutat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, iar cînd a fost exilat de comunişti la biserica Drăgănescu şi la Mănăstirea Prislop s-au dus şi acolo. Ca să-i asculte vocea în timpul liturghiei, la spovedanie şi să-i ceară sfatul pentru problemele care-i frămîntau. Îl caută şi după moarte la mormîntui mereu înflorit de la cimitirul Mănăstirii Prislop. Făgărăşenii îşi aduc cu drag aminte de sfaturile primite dar şi de previziunile spuse despre România şi Ţara Făgăraşului.

A vorbit despre moartea lui Ceauşescu de Crăciun

„Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântînă, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

Mulţi vor pleca din ţară

„Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara“ (Viorica Farcaş, Voila).

Un mare cutremur în România

„Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

România va fi ocupată

„Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

Cruce de stele peste Munţii Făgăraşului

„Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

România va atrage atenţia lumii întregi

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Vor veni necazuri mai mari

„Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică, Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea Părintelui Arsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista. Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista“.

„Oamenii sînt cam răi“

„Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)
„Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

Vor lua totul...

„Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

Credinţa salvează ţara

„Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

Se ruga pentru români

„Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român.“ (Pr. Bunea Victor, Sibiu
„IPS Mitropolitul dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca şi mergea la el când Părintele picta, l-a întrebat: „Părinte, de ce aţi pictat aşa pe Maica Domnului sau pe Mântuitorul?“ şi Părintele a răspuns: „Mie aşa mi s-a arătat Maica Domnului, aşa l-am văzut pe Mântuitorul şi eu îi pictez aşa cum i-am văzut eu.“„Plângea când se ruga. Îi era necaz că oamenii nu vor să se îndrepte şi se duc astfel de la Faţa lui Dumnezeu. Eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi. Pentru că viata asta e scurtă, iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la ziua Judecăţii“ (parintele Pantelimon, mănăstirea Ghighiu)

Trăim prigonirile lui Anticrist

„Spunea Părintele Arsenie să ne spovedim şi împărtăşim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer şi nu se va mai săvârşi pe pamânt. Apoi a fost arestat şi dus la Canal. Când s-a întors de la Canal, l-am vizitat la mănăstirea Prislop. Era foarte slăbit, tuns, bărbierit. Mi-a atras atenţia că sunt securisti care-l urmăresc. Când l-am vizitat la Draganescu era tot urmarit de securisti si adesea era batut. Părintele mergea într-un sat distrus şi se ruga la un altar a cărui biserică a fost dărâmată de Ceauşescu. A fost urmărit de patru securişti, care l-au prins şi l-au bătut rău de tot. După aceasta ne-a zis: „Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu“. (Septimia Manis, 80 ani, Codlea)
“Părintele Arsenie nu era de acord cu prea multe construcţii de ziduri, ci lupta sa era ca, prin munca lui, omul să se facă Biserică a Duhului Sfânt. Căci zicea: „Pe ziduri vor creşte bălării dacă nu sunt biserici vii“. (Maica Pahomia)

Viaţa Părintelui Arsenie Boca

- Părintele Arsenie Boca ( numele laic de Zian Boca) s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus din judeţul Hunedoara. A urmat Liceul naţional ortodox „Avram Iancu“ din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929.
- În 1929 se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti.
- În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi prelegerile de Mistică creştină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
- Călătoreşte la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele româneşti şi greceşti ale Filocaliei.
- Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
- În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este numit stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfăţişarea locurilor.
- În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea stareţului Arsenie Boca şi a lui Serafim Popescu din Filocalie.
- Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, dus la Bucureşti şi eliberat pe 30 iulie 1945. A fost arestat din nou în 14 mai 1948 pentru că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului
- Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine protosinghel şi stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare şi anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).
- În 15/16 ianuarie 1950 este a treia oară arestat şi dus la Canal unde rămîne în detenţie pînă la 23 martie 1951.
- De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timişoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956.
- In 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism şi pentru a i se interzice să slujească la altar.
- A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost tot timpul ţinut în marginalitate. Cu cele două licenţe ale sale, una la Belle Arte şi alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 la Drăgănescu pictează biserica. La Sinaia, din 1969 şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984
- A închis ochii la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani şi a fost înmormântat, după dorinţa proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.