Oi fi eu dereglată..

Mă ard degetele încă din februarie.. Am trecut peste zilele grețoase de 14 și 24.
Pe 24 februarie chiar am re-stabilit ziua de naștere a Mădălinei și am și serbat-o. Din greșeală, normal :) Dar ea s-a bucurat, săraca..

Acum însă urmează cea mai dezgustătoare dintre așa zisele sărbători - Ziua Femeii. Automat îmi fuge gândul la localurile pline de tinere încinse. De ce? Nu "de ce încinse", pentru că asta.. numai ele știu! Întrebarea completă era "De ce îmi fuge gândul la imaginea asta?". Pentru că asta e MODA, faaata mia! Umilitor!

Săptămâna trecută cineva m-a întrebat dacă nu vreau să merg și eu cu fetele sâmbătă (adică mâine) la Borcoman. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că "avem și streaptease".. Mi-a venit să sparg parbrizul mașinii! Măi, dar eu chiar am față de disperată? Ce să fac?! Să mă adun în haită și să salivez după niște uleioși libidinoși?! Nu mă atrag mușchii la un bărbat. Și nu apreciez dansul lasciv. Am alte preferințe la ambele capitole.

Dar vreau să cred că aș putea accepta o motivație bună. Dar să fie chiar bună. De exemplu.. eu știu.. "Îmi place să merg la streaptease de 8 martie pentru că vreau să râd de prietenele mele, alea momâi, în momentul în care vin flăcăii peste ele", sau.. "Am 55 de ani și oricum.. nu mai văd așa ceva acasă și mi-e dor să văd un corp tânăr". Nu știu, caut o explicație bună. Timp de 630 și ceva de zile stai cuminte acasă și încă din dimineața "zilei tale", nu știi cum să te destrăbălezi mai tare. "Waw, ne îmbrăcăm fain, le luăm pe fete, mergem să mâncăm bine, bem bine și seara ne rupem în figuri"!

Ne simțim libere dacă fugim o zi de iubiții sau soții noștri? Suntem mai fericite dacă lăsăm niște necunoscuți grețoși să ne atingă? Ne simțim mai femei dacă le și îndesăm niște bani? DE CE?

Pentru mine toate zilele de 8 Martie au fost zile ca toate celelalte. Alin (ce a fost înainte nu se socotește) nu m-a cadorisit cu lucruri, doar pentru că sunt femeie și este "ziua mea", sau este ziua dragostei. Lucru pe care expres i l-am cerut chiar eu. Nu scriu vorbe mari.. nu are rost. În sinea mea știu că lucrurile sunt mult mai simple decât atât și mai umane. Știi ce contează cel mai mult pentru mine? Ce mă liniștește, mă ajută și mă face fericită? Îmbrățișarea cuiva drag! Să fiu îmbrățișată o zi întreagă, dacă se poate! Dar din nou.. poate oi fi eu dereglată!