joi, 31 decembrie 2009

Ultima poveste din an!

Este 31 decembrie si in fiecare an ma gandesc la "Ana banana" (Ana Maria Braga), pentru ca in ultima zi din fiecare an este ziua ei de nastere. Nu i-am urat niciodata "La Multi Ani" si ce se mai ureaza, nici nu avem discutii si drumuri comune, insa ziua ei de nastere o voi tine minte toata viata.

Si maine vine ziua mea - de nastere si implicit si de nume.. Dezvalui acum un secret - Vasilica este de fapt primul meu prenume, nu Raluca. Abia anul acesta am constientizat fenomenul.. dupa nunta, deci a fost destul de amuzant. APOI! Nu stiu de ce, dar de ziua mea simt ca mama trebuie felicitata, nu eu. Ca ea a dus greul! Eu m-am plans, nimic mai mult. Si parca imi vine sa-i cer scuze ca i-am stricat seara de Revelion. Se zice:) ca m-am nascut duminica, 1 ianuarie 1984, in jurul orei 12.00 si am fost al doilea copil nascut la Fagaras din acel an. Cica inainte de mine s-ar fi nascut un baietel, deci anul a avut semne bune.

1 ianuarie mai are o semnificatie aparte pentru mine. Pentru ca era ziua de nastere si implicit de nume a bunicului meu, pe care l-am iubit enorm. Cand eram micuta, mergeam la bunici acasa si stateam cu ei de Revelion, iar prietenii bunicilor care se perindau ca in gara ne felicitau pe amandoi. Era ceva deosebit, pentru ca bunicul ma facea sa ma simt speciala in noaptea de Anul Nou si a doua zi. De cand ne-a parasit, nu trece zi aniversara fara ca sa ma gandesc si mai mult la el. As vrea sa ma vada, sa imi auda gandurile si sa ma ocroteasca in continuare si in anul care vine. Pentru ca stiu ca nu m-a lasat singura!

Cum e sa fii nascut de Anul Nou..
FRUSTRANT! Asa simteam pana acum ceva anisori. Pentru ca absolut toata lumea sarbatoreste, chefuieste.. dar nu in cinstea ta. Acum vad doar avantajele de a fi nascut de Revelion. Nimeni nu-ti uita ziua de nastere, te pupi cu absolut toata lumea, indiferent ca-i cunosti sau nu. Pentru ca in euforia momentului, nimeni nu mai tine cont de barierele obisnuite. Apoi, dorinta de la miezul noptii coincide cu dorita pe care ti-o.. pui.. de ziua ta. Deci are dubla greutate:). E totusi un moment magic sa stii ca toata lumea, indiferent de nationalitate, religie, varsta, etc. sarbatoreste acelasi eveniment cu atat de mare entuziasm. Parca timpul se opreste pentru cateva minute in loc si face un arc peste toate gandurile si sperantele noastre. E un sentiment frumos, asa scurt cum e el.. Deci imi place ziua mea, totusi! Abia astept sa vina, s-o sun pe mama si s-o felicit.. pentru mine :)

La Multi Ani, Ralux! Tine-te tare pe pozitii, incearca sa fii mai buna cu oamenii din jur si mai calma. :)

luni, 28 decembrie 2009

Eu.. cea din spatele ecranului :)

Din fost jurnalist, am ajuns chiar eu subiect de stiri! Stiri de importanta mondiala chiar! Multumesc, Alina!

http://en.tackfilm.se/?id=1262026792508RA98

Jurnal de Craciun

In 2009 am avut un Craciun parca mai atlfel.. S-a apropiat cat de cat de ceea ce insemna Craciunul in copilarie. Poate pentru ca, dupa multi ani in care am refuzat sa particip activ la obiceiul de colindat, anul asta m-am lasat dusa de val.. Poate pentru ca am impartit cadouri si am primit tot atatea.. adica destul de multe. De fapt foarte multe - variate si chiar folositoare. A fost primul Craciun petrecut in familie.. in familia mea cea noua.

De retinut:

Ziua de ajun:
verificat bradul impodobit de tata-socru, pregatirirea ultimelor mancaruri impreuna cu mama-soacra, primit colindatori.

Seara de ajun:
1. Fagaras: Varu' si Cristina, Mihai si doamna Comanici, inapoi la Varu', telefoane Mangi si Adina;
2. Victoria: Delia, Tedy si Carla
3. Fagaras: Cover Club
Intre destinatii - Zdob si Zdub :)

Au urmat doua zile de Sibiu, in care am revazut-o pe Alexandra dupa a doua operatie si ne-am petrecut dupa chipul si asemanarea noastra.

Prima dezamagire - "Imperium" nu mai este ce a fost odata si se duce incet-incet pe copca. Un club excelent unde se canta muzica live (jazz, blues, pop-rock) acum iti lasa un gust amar. Un fagarasean.. nu dam nume.. face pe DJ-ul pentru nostalgicii care inca mai suspina dupa muzica dance a anilor '80-'90. E scarbos sa vezi barbati de 40 de ani care se straduiesc sa scoata din ei niste miscari pe care le-au uitat demult. Cel putin intr-un asemenea local, in care pana nu demult se manca muzica buna pe paine.

Bucurosi sa constatam insa ca mancarea de la "Bufnita" este la fel de gustoasa. Si fericita ca am mai descoperit o bunatate de lasagna.

"Atrium".. la fel de plin! Normal!

Am descoperit inca un loc dragut, unde se canta bine. Cafe Wien, situat in Piata Huet, numarul 4. Ne-am bucurat si de prezenta lui Sandu si de talentul lui Dorin Zamfir, un pianist parca venit din alta vreme, un om cald, boem, zambitor, amabil etc.

Alta dezamagire: nu mai vine Lioara de ziua mea :(

Dupa toate peripetiile.. mai bune, mai putin bune, am o dorinta maaare. Craciunul viitor sa il petrecem in CASA NOASTRA. Mica, mare, centrala, periferica, nu conteaza. Va fi cald inauntru si ii vom primi cu bucurie pe cei care ne vor trece pragul. Abia atunci imi voi putea modifica jurnalul - "Am ajuns acasa!"

miercuri, 23 decembrie 2009

De fapt suntem toti pagani.. Iar nasterea lui Iisus ar trebui sarbatorita in luna iulie. Dar na.. hai ca merge si-asa.. Cracit Fericiun!

Bradul, de la egipteni la creştini

Potrivit tradiţiei creştine, bradul se împodobeşte în Ajunul Crăciunului, adică în seara de 24 spre 25 decembrie. Obiceiul este foarte vechi, şi provine încă din vremurile vechilor egipteni. Aceştia îşi împodobeau casele cu frunze de palmier, în ziua solstiţiului de iarnă. Obiceiul a fost împrumutat şi modificat de către romani, care au început să folosească brazi în locul frunzelor de palmier. În Roma antică, oamenii îşi decorau casele şi templele cu brazi în timpul festivităţilor din luna decembrie. Era o perioadă veselă. Nu existau bătălii, şcolile erau închise şi oamenii de pretutindeni participau la atmosfera de carnaval şi îşi ofereau reciproc cadouri. Romanii credeau în magia copacilor care erau în permanenţă verzi. Ei au văzut în brazi simbolul vieţii şi un semn sigur că soarele şi primăvara se vor reîntoarce curînd. Această tradiţie s-a regăsit şi în teritoriile din nordul Europei, unde oamenii îşi împodobeau casele cu ramuri de brad şi de vîsc. Se mai spune că, prin secolul al VII-lea, un călugăr misionar din Devonshire străbătea teritoriul actual al Germaniei, cu scopul de a răspîndi cuvîntul Domnului, simbolizînd Sfînta Treime prin forma triunghiulară a bradului. Podoabele cu care se decorează bradul de Crăciun au evoluat şi ele de-a lungul timpului. O altă legendă spune că primul brad de Crăciun a fost împodobit de Martin Luther în Germania. Acesta a fost un călugăr şi reformator al bisericii, care a trăit între anii 1483-1546. Potrivit legendei, Luther se întorcea acasă într-o seară de iarnă, cînd a văzut stelele strălucind printre ramurile brazilor. El a fost foarte impresionat de privelişte şi a povestit familiei ceea ce văzuse. Pentru a-i ajuta să înţeleagă, Luther a mers în pădure şi a tăiat un brăduţ. L-a adus în casă şi l-a decorat cu lumînări, care reprezentau stelele pe care le văzuse. Obiceiul s-a răspîndit în Germania şi de aici, în toată lumea. În zilele noastre, lumînările au fost înlocuite de moderne instalaţii de iluminat, cu beculeţe în tot felul de forme şi culori.



















Împodobirea a ţinut pasul cu timpurile

În locul globurilor viu colorate şi strălucitoare se foloseau, în trecut, mere sau nuci, figurine cu diverse modele şi culori, făcute din aluat şi coapte de brutari, acadele, mărgele şi fîşii din hîrtie colorată. Beteala a fost inventată în Germania, la începutul secolului al XVII-lea, şi era pe atunci din argint. Abia în secolul trecut s-a dezvoltat la scară largă obiceiul împodobirii bradului cu beteală. Acest lucru s-a datorat salturilor tehnologice ale societăţii. În Anglia, bradul de Crăciun a apărut pentru prima dată atunci cînd regina Victoria s-a căsătorit cu prinţul Albert, care era neamţ. În 1841, Albert a aranjat un brad de Crăciun la castelul Windsor, în apropierea Londrei, pentru a-i aminti de ţinuturile natale.
Obiceiul bradului de Crăciun a fost adus în Statele Unite atît de persoane din Anglia, cît şi de imigranţii germani sosiţi în anii 1800. Oricare ar fi originile acestuia, bradul de Crăciun este un simbol minunat pentru cei care sărbătoresc Crăciunul. Din anul 1930, autorităţile publice au început să amplaseze în principalele pieţe din oraşe brazi de mari dimensiuni, decoraţi cît mai special. Pe la mijlocul anilor '60, noul val modernist, dar şi curentele ecologiste, contribuie la apariţia brazilor artificiali, din aluminiu argintiu. În acea perioadă, au fost importaţi masiv din America. În anii '70 au apărut, la cererea publicului, brazii artificiali din plastic, cu aspect realist, care puteau fi împodobiţi în mod clasic. În zilele noastre nu mai există nevoia de a ne supune tendinţelor, ci doar posibilitatea de a alege. Indiferent că optăm pentru un brad natural sau artificial pentru a lumina spiritul sărbătorilor, trebuie să ţinem cont de încărcătura simbolică de pom al paradisului, al belşugului, al cunoaşterii şi al inocenţei.
(Monitorul de Fagaras)

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Cum intru eu in atmosfera de Craciun :)

.. asa se spune, ca intram in atmosfera de Craciun.. Ma rog, fiecare dupa cum simte.. Si asa de frumos este sa incepi o noua zi ascultand colinde. Vaaaai, e ceva de vis! Colindul meu de suflet spune cam asa:

"Ding ding ding
Ninge asa frumos afara
Lumea s-a inchis in casa
Si infipta in mancare
E mai grasa, mai frumoasa

Dind ding ding

Copilasii unsurosi
Se strecoara in asternuturi
Si cu pofta de sub unghii
Clantanesc si-nghit rebuturi

Ding ding ding

Iar parintii se imbata
Sorb cu zgomot din pocale
Sfasie cu dintii lacomi
Bucati din foste animale
Si se simt mai buni si veseli
Pentru ca e sarbatoare
Fericirea lor depinde
Ding ding ding
Doar de mancare

Ding ding ding

Mos Craciun cu un sac de daruri
Trecea-ngandurat pe afara
O familie de sarmani
L-a rapit si il prepara
Iar acum cu bucurie
Va anunt lumea-i mai buna
Suntem toti in farfurie

Ding ding ding ding

Pofta buna
!"



E Ada Milea, fireste! Iar colindele ei horror le ascult oricand, indiferent de anotimp. "Suntem toti in farfurie.. Pofta buna!"

miercuri, 16 decembrie 2009

3 ani minunati la Cover Club!

Fiecare ultima luna a anului este cu totul deosebita. Pomul nostru de Craciun este, de cativa ani, Cover Club! Are cele mai finute globuri si cei mai stralucitori ingerasi. In urma cu trei ierni si putin am avut prilejul de a-i cunoaste pe cei care astazi sunt parte din familia noastra - Mike, Ghita & Cillo si trupa David si Filip, Simona si Marius, Madalina cea mica si mai nou studenta. Sunt oameni inainte de toate! Inainte de a fi patroni, oameni politici, ingineri de sunet exceptionali, muzicieni, avocati, jandarmi :) etc.

Pot spune ca sotul meu m-a cucerit si cu ajutorul lor.. Intotdeauna e ciudat atunci cand trebuie sa-i cunosti pe prietenii iubitului tau. Te gandesti inainte "Cine stie ce dobitoci sunt, ce betivi si manelari.."etc. Nu ca as fi avut emotii in ceea ce priveste relatiile de buna calitate ale lui Alin, insa totusi aveam o strangere de inima cand mi-a spus ca vrea sa-mi prezinte doi prieteni de-ai lui. M-a dus jos, in beci. Adica in Cover Club. Era proapat deschis acest local. Mi-a placut din prima clipa. Culori vii, mobilier dragut, scaune masive, lumini serioase si o scena amenajata si plina de instrumente muzicale. "Foarte frumos!" mi-am zis. Apoi ne-am asezat la masa si au venit cei doi. "A, nu sunt tocmai adolescenti, deci e bine..". Discutiile amuzante, serioase si apoi iar haioase au curs intr-un mod cat se poate de normal. Orele au trecut ca minutele si am plecat de acolo convinsa ca ma voi intoarce.

In trei ani de Cover Club s-au intamplat multe evenimente frumoase. Am strans amintiri dragi, incepand de la noptile luungi petrecute impreuna cu baietii, cand discutam despre toate cate exista si ascultam muzica buna, pana dimineata, cand plecam odata cu ei acasa. Au urmat sarbatori petrecute impreuna, excursii, mini-concedii. Am fost alaturi de ei la seratele muzicale, la petreceri, la serile de karaoke. Iar intre evenimente, in zilele banale din timpul saptamanii, dupa programul de serviciu.. pe noi tot acolo ne gaseai. Am fost martorii evenimentelor personale ale fiecaruia dintre noi. Ne-am bucurat impreuna de casatoria lui Ghita si Cillo, de aparitia celor doi baieti frumosi, apoi s-au bucurat ei de casatoria noastra si vor mai urma si altele.. Impreuna am impartit bucuriile si necazurile. Nu degeaba spunem ca acolo este casa noastra.

Anul acesta a fost unul excelent pentru Cover Club si prietenii lui. Vio Morarescu impreuna cu baietii au refuzat sa se lamenteze cum ca nu exista viata culturala in oraselul nostru si au incercat sa creeze ei una. Artisti si muzica de calitate. Cu asta ne-au rasfatat in acest 2009. La Cover Club fagarasenii i-au vazut pe A.G. Weinberger, Ada Milea, Marcian Petrescu & Trenul de Noapte sau extraordinarele talente de la FAM, fostul Flalexmi. Au mai fost Icar, Kronik si alte trupe. Ne-am bucurat impreuna cu ei si cu alti zeci de fagaraseni si straini de oras, de toate aceste momente. Au fost seri lungi si frumoase. Iar anul il vom incheia in aceeasi atmosfera!

Pentru cei care isi doresc ceva special in aceasta perioada, carora le este dor de o atmosfera intima si prietenoasa, pentru cei care vor sa simta altfel.. Cover Club a pregatit trei seri extraordinare. The Crown, Imperium Jazz Band si Harry Tavitian. Noi vom fi cu siguranta acolo! La Multi Ani, Cover Club Fagaras :)

luni, 14 decembrie 2009

Ziua de dinaintea nuntii, sambata, 5 septembrie..

Cu o zi inainte de nunta au ajuns fetele. Una din Bucuresti si cealalta din Sibiu. Prima a fost Eniko, insotita de Sandu, iubitul ei. Ne-am intalnit la Intim, unde am stat putin de ne-am tras sufletul. Cand am iesit de acolo, am vazut un cuplu de miri care venise la Cetate pentru poze. I-am spus lui Eni: "Uite, vezi buchetul miresei aleia? Asa sunt si trandafirii mei - roz deschis! Ce frumosi sunt!".

Apoi pe Eni si Sandu i-am cazat frumos si am trecut la treaba, ajutati de alti cativa baieti. Umflat baloane, taiat bradul si impodobitul scarilor de bloc. Un obicei tampit, cu care eu nu am fost de acord, dar altfel nu s-a putut! A ajuns si Lioara la un moment dat, m-am retras cu ea si cu Eni in apartament si mi-a aratat rochitele ei de domnisoara de onoare. Mi-a zis sa aleg eu ce rochita sa poarte. Mi-a aratat si Eni rochita ei si costumul lui Sandu. Si-au scos fardurile, bijuteriile etc. Atunci m-a lovit iar! "Maine ma marit! Aoleu, chiar ma marit. Peste cateva ore!". Si am intrat in panica, insa m-am controlat foarte bine si nu am lasat sa se vada acest lucru. Am fost si acasa la parintii mei, tot pentru impodobit. Apoi la nasi acasa, doar eu cu Alin. Cand am ajuns inapoi la Alin acasa si i-am vazut pe toti la masa, razand si povestind, impreuna cu Luci si cu parintii lui Alin.. mi s-au taiat picioarele si respiratia. Toata agitatia, stresul si oboseala, gandurile ca poate ai uitat ceva, ca mai trebuie ceva facut etc. au explodat dintr-o data si am inceput sa plang. Am zis ca baia fierbinte ma va relaxa. Insa nu a fost de-ajuns.

Am mers la fete in apartament. Sandu si Alin repetau intr-o camera, la chitara rece.. Am ramas cu Sandu.. Mi-a cantat atat de frumos! M-a rugat sa ma linistesc, ca totul va iesi bine maine. Mi-a vorbit foarte frumos cu vocea lui domoala si calda. Pe moment m-am relaxat. Dar toata lumea m-a trimis dupa un timp la culcare. Nu puteam sa dorm, era mult prea devreme, dar ei au insistat. In pat ma gandeam la ce va urma, unde trebuie sa merg dimineata la prima ora, ce trebuie sa fac. Repetam in gand tot programul, fiecare pas, de parca daca as fi uitat eu ceva.. totul s-ar fi dus pe Apa Sambetei. Ma gandeam cu groaza la faptul ca era destul de frig afara zilele acelea si ca nu m-am asteptat la asa ceva. La ploi si grade putine in termometru. Si ca nu suport frigul! Ma uitam la Lioara si ea dormea dusa. Vroiam sa il sun pe Alin, dar "poate ca doarme, nu are rost sa il trezesc". Pe la 4 dimineata m-am dat jos din pat, hotarata sa merg la el. Ne despartea doar un coridor de scara. Puteam sa intru in apartamentul lui, apoi in camera lui si sa ma cuibaresc in bratele lui. Da, bun plan. Am iesit din camera, am ajuns la usa apartamentului in care eram, am apasat pe clanta usii. Nimic, usa nu s-a deschis. In broasca nu era nicio cheie. "Acum ce fac? Unde sunt cheile? Cum ajung la Alin? Ahh, nu pot sa ies din apartament! Mama masii de viata. Pai si ce fac eu acum pana dimineata? De dormit nu pot si nici pe fete nu le pot trezi. Sunt obosite si ele!". Am facut cateva ture de hol si m-am dus in camera Lioarei. Era ora 4 si 20 de minute dimineata. Am luat-o in brate si mi-am potrivit respiratia dupa a ei. Am adormit. Si telefonul a sunat la 7 dimineata..

Va urma..

Rochita mea de mireasa

Mai intai trebuie sa precizez ca eu nu m-am visat niciodata in rochia alba de mireasa. Se spune ca fetele, de cand sunt mici, viseaza la nebunii de genul asta. La rochite, la cavaleri, la cai albi etc. Eu nu! Acum ma amuz cand imi povesteste mama cum spuneam intotdeauna ca "Eu nu o sa ma marit niciodata! N-am nevoie..!". Cu toate astea, legat de rochita mea de mireasa.. am stiut de la bun inceput ce vreau. Iar spre deosebire de alte mirese.. eu nu am fost nicidecum o viitoarea mireasa stresata, gen Bridezilla. Decat putin de tot! Cum spuneam, pana in luna iulie eu nu am prea fost stresata, insa la un moment dat m-a palit. ROCHIAAA! Daca nu gasesc o rochie care sa fie asa cum vreau eu? Deloc pompoasa, fara trandafirasi rozalii sau albastri, fara crinolina, fara mii de pietricele, fara voal cu broderie, fara lant cu franjuri la gat, fara cercei lungi cu perlute. Fara pantofi cu varful ascutit. Fara coronita pe cap. Tot ce doream era o rochita tip sirena, un voal finut, lung si bijuterii delicate. Insa am intrat in panica, la gandul ca sunt prea slabuta si nu imi voi gasi ceva pe marimea mea.

Cu doar o luna si jumatate inainte de marele eveniment, l-am luat frumos pe Alin de mana si am pornit la Sibiu. Am oroare de Brasov.. Si oricum, la Sibiu am merge oricand, este orasul nostru de suflet. Eram convinsa, in adancul sufletului meu, ca acolo este rochita mea si ca ma asteapta. Probabil ca in viata mea de pana acum.. tot am facut ceva bine sau am facut fericit(a) pe cineva. A fost cea mai norocoasa zi a mea! Cineva a avut grija de noi la fiecare pas. Era dimineata, ora 9. Am intrebat o fata tanara, in fata unui magazin de pe langa Piata Cibin, daca nu stie prin preajma un magazin cu rochite de mireasa. M-a indrumat cu adresa si numere de telefon la acelasi magazin de unde si ea, cu un an in urma, isi gasise rochita de nunta. A spus ca nu stie cum se face, dar foarte multe tinere au intrebat-o acelasi lucru in aceasta vara, tot asa, din intamplare.. si ca pe toate le-a trimis acolo. Si ca multe s-au intors la ea la magazin (lucra ca vanzatoare) pentru a-i multumi de ajutor. A mai spus ca putine au fost cele care nu au gasit rochia potrivita. Normal ca m-am gandit ca poate am si eu o sansa. Si asa a fost. Am intrat cu Alin in magazin (nu cred in superstitiile legate de nunti) si amandoi ne-am uitat din primul moment la acelasi manechin, imbracat intr-o rochita tip sirena. Ne-am uitat unul la celalalt si am stiut. Din prima! Era rochita mea. Am probat-o si m-am simtit pregatita pentru tot ce urma sa vina. Parca era facuta pentru mine. Iar cand vanzatoarea (o tanti extrem de draguta si binevoitoare) mi-a gasit acel voal pe care mi-l dorisem, fara macar a-i spune eu cum vreau sa fie.. mi-au dat lacrimile.

Am aflat apoi ca rochita fusese adusa de la atelier cu doar 3 zile in urma. Si ca era singura rochita de genul asta, restul erau doar rochii mari, cu corsete, cu crinolina, cu trandafirasi etc. Exact ce nu imi doream eu. Nu am vrut sa probez si alte modele, insa am cedat si am mai incercat cateva, asa.. de amuzament. Am plecat fericita pana peste cap si in sfarsit linistita. Tin minte ca, zile in sir, nu am auzit nimic in jurul meu. Ma indragostisem de rochita mea :)

Pregatirile de nunta

Am avut mare noroc cu Alin, care le gandeste, le potriveste si le imbina aproape perfect pe toate. Am fost norocosi in ceea ce priveste nunta. Ne-a fost usor sa gasim oamenii potriviti, pentru ca toti ne-au fost prieteni. Incepand de la achizitionarea bauturii (Marian), pana la formatia de nunta (Tzache si Icar) si DJ (Pepe). Totul s-a potrivit ca o manusa! Sa nu mai zic de restaurant. Alin a fost cel care, chiar inainte de a se construi, a zis ca merge pe incredere si inchiriaza sala de nunti de la Laguna Albastra. Normal ca lumea ne-a sarit in cap: "Sunteti nebuni! Daca nu se mai construieste pana la anu', ce faceti? Ramaneti in strada! Sunteti inconstienti!" etc etc etc. Pana la urma s-a dovedit ca am avut dreptate. Sala este splendida, iar personalul, servirea, serviciile etc sunt fara cusur! Cred ca este singurul local din oras, in care, dupa fiecare fel de mancare, iti sunt schimbate tacamurile! Ceva cat se poate de normal, dar care pentru alti patroni de restaurante reprezinta doar 'un amanunt, deloc de luat in seama'. Oricum, in Fagaras sunt localuri in care nu as pune piciorul nici macar ca invitat la nunta, apai sa le aleg ca si locatii pentru propria mea nunta?! De exemplu cele doua sali din cartierul rezidential al domnului Grapa. Dar nu dau nume!

Cum a fost 2009...

Vine imediat 2010, motiv pentru care o sa fac un exercitiu de memorie pentru a scrie la jurnal cateva impresii si amintiri despre anul care se incheie. Pentru ca a fost un an important in viata mea si a lui Alin. Primul din viata noastra, impreuna, ca si o familie.

2009 a inceput extrem de frumos. Departe, in Muntii Alpi, la Sebastian si Feliciti Iacubovici. Sfarsitul lui 2008 si inceputul lui 2009 au fost cu totul altfel decat tot ce traiseram noi pana atunci. Am fost incantati peste poate de tot ce am vazut si am aflat despre regiunea Valle D'Aosta, de oamenii primitori si prietenosi de acolo, de familia frumoasa a lui Seba, de tot ce a reusit sa realizeze acolo, de frumusetea locurilor si de fortificatiile extraordinar de bine puse in valoare pentru turisti, de catre italieni. A, am vazut si o mica mica particica din Franta. Si gagicile frantuzoaice, U! Iti aduci aminte? Cred si eu, cum naiba sa uiti asa ceva?! Totusi, tin minte ca mie mi-era putin dor de casa, de mancarea noastra traditionala de sarbatori, de romanii fericiti peste masura si bine chercheliti.. Felicity astepta un bebe, dar in secret si era cam somnoroasa tot timpul, iar Seba.. era fericit ca un copil ca il revede pe Alin, fratele lui de suflet si ca, mai mult, isi petrec sarbatorile de iarna impreuna!

Apoi ne-am intors acasa.. si a inceput greul. Eram constienti ca, pentru noi, 2009 nu va fi deloc un an linistit. Din contra! Si asa a fost. Eu.. am trecut prin niste momente mai grele, dar intr-un tarziu m-am lasat cu greu convinsa - am acceptat sa ma intorc la munca de jos, adica la presa. Asta a fost prin aprilie, cred. Alin.. a dat inainte. Amandoi am strans din dinti si am incercat, in paralel, sa ne ocupam de organizarea nuntii noastre. Si pentru ca amandoi ne-am dorit din start ca nunta sa fie dupa chipul si asemanarea noastra.. a fost cumplit de greu sa cedam presiunilor si sa facem cat de cat o nunta traditionala.

vineri, 11 decembrie 2009

Ciocolata fierbinte si dorinte de Craciun..


Am aflat in sfarsit ce poti face ca sa ti se indeplineasca dorintele! Nu sunt egoista, asa ca nu tin pentru mine. Reteta este simpla - pui un pahar cu apa proaspata pe pervazul ferestrei, intr-o seara cu luna plina si cand luna se oglindeste in apa din pahar, o bei pe nerasuflate! Are un gust nemaipomenit si, pe langa faptul ca iti indeplineste dorinta, automat aduce noroc in dragoste.

Noroc in dragoste.. am avut si am. Ca dovada - ALIN :)
Nu obisnuiesc sa imi pun dorinte in preajma sarbatorilor de Craciun.. de cand am aflat ca Mosu' e mama. Insa anul acesta e altceva! Stiu foarte clar ce vreau:

- sa ne petrecem sarbatorile in tara, pe langa casa
- sa iasa cat mai repede primul numar din 'Cover si prietenii'
- sa se adune cat mai multi prieteni si cunoscuti la aniversarea celor 3 ani de Cover Club
- sa o cunosc pe Laura, mama gemenelor
- sa isi rezolve Mangi problema care o chinuie de cateva saptamani
- Lioara sa faca alegerea cea buna. Acea alegere care o va face fericita, pentru ca merita!
- si aceeasi Lioara sa vina la Fagaras de sarbatori, pentru ca deja mi-e dor de ea
- Cristina sa gaseasca ceea ce cauta
- bunica sa nu fie mai fie suparata si trista
- sanatate pentru parintii nostri si un 2010 mai norocos pentru Luci si Cipi
- sanatate si recuperare fara alte surprize pentru Alexandra
- iar pentru noi doi.. imi doresc ca anul viitor, pe vremea asta, sa ni se indeplineasca dorinta din noaptea in care am implinit 25 de ani!

Anul acesta, mai mult ca niciodata, imi doresc sa-i strangem aproape pe prieteni. Pe cat mai multi dintre ei.. Nu vreau restaurante, hoteluri si tari straine. Il vreau pe Alinu' meu, cativa fulgi de zapada (doar daca se poate, nu insist), lemne in soba si o cana mare de ciocolata fierbinte! Pe care sa o savurez, in timp ce ma amuz de glumele si povestile prietenilor. Iar dorinta asta e valabila si pentru Anul Nou si implicit pentru ziua mea de nastere :)

Ma intreb..




E o intrebare retorica, desigur! Oare sunt singura bruneta care incurca sistematic balsamul de par cu gelul de dus?

miercuri, 9 decembrie 2009

ICAR - "Din nou impreuna"



Trupa „Icar“ şi-a lansat primul album

O seară explozivă în Cover Club
„Icar“, trupa de rock cea mai apropiată de sufletul făgărăşenilor a lansat în premieră naţională , în Cover Club Făgăraş, primul lor album. ,,Din nou împreună“, s-a bucurat de o primire călduroasă din partea publicului făgărăşean.
Cu piese hard rock ,,decantate“ valoric în lungii ani de existenţă a formaţiei, dar şi cu o baladă relativ nouă, dar cu potenţial de mare hit, albumul ,,Din nou împreună“ este o producţie care merită un loc fruntaş în peisajul discografic din România. La albumul ,,Icar“ au contribui, pe lîngă vocalul Dan Ţache Şerban, din Voila, alţi doi făgărăşeni, Radu Galfi şi Dragoş Dordea.

Debut cu dreptul
Seara lansării albumului la Făgăraş a debutat cu o întîlnire cu fanii, moderată de Alin Bujor, în care s-a trecut în revistă istoria trupei, conţinutul albumului, sursele de inspiraţie şi planurile de viitor. Dan ,,Ţache“ Serban - voce, Vali Bîrsan - tobe, Adi Raţiu -orga, Adi Pintea -bass, Marius Matei - chitară, toţi profesionişti desăvîrşiţi, au rememorat astfel istoria care se întinde pe cîteva decenii. Deşi au avut perioade de stagnare şi unii membri ai trupei nu mai sînt la prima tinereţe, pasiunea lor pentru rock i-a făcut să nu se oprească. Pe lîngă bogata activitate concertistică au reuşit, acum, să şi debuteze discografic.


Împotriva industriei muzicale
Albumul nu ar fi ieşit însă pe piaţă dacă membrii Icar-ului nu ar fi reuşit să adune în jurul lor prieteni ai fenomenului muzical care i-au sprijinit necondiţionat. Efortul major a venit însă de la trupă, deoarece industria muzicală românească merge încă pe principiul ,,nu contează cît de bun eşti, dacă nu îţi faci tu primul album sau dacă nu porţi fuste scurte“. Astfel că ,,pentru finanţarea albumului, pe lîngă contribuţia importantă a sponsorilor şi a eforturilor financiare venite din surse externe, soţia mea, care lucrează la spital, încă mai are de plătit un CAR pentru acest album“ după cum mărturiseşte chitaristul Marius Matei.

Fagarasenii l-au ajutat pe Icar
,,Din nou împreună“ este în parte şi creaţia lui Radu Galfi, creditat cu ,,mixaj, mastering şi clape adiţionale“. Amprenta tînărului artist făgărăşean este însă mult mai prezentă în noul sound al formaţiei. Radu a reuşit să dea producţiei un aer modern, a intervenit în armonii şi chiar a schimbat (în bine) părţile de tobe de pe unele piese. ,,Piesa de radio“ a Icar-ului, balada ,,Iubire fără de sfîrşit“ , este şi ea un copil de suflet al lui Radu. Fotograful făgărăşean, Dragoş Dordea, a contribuit şi el decisiv la grafica albumului, făcîndu-l să arate impecabil.

Nu se opresc aici
Lansarea albumului a fost urmată de un concert „Icar“, în care s-au cîntat piese de pe albumul proaspăt lansat, dar şi de pe următorul album. ,,O să plecăm în ţară într-un turneu de promovare al albumului ,,Din nou împreună“ şi apoi o să ne apucăm de lucru la un nou album, pentru care avem deja pregătite cîteva piese. Sperăm ca piesa ,,Iubire fără sfîrşit“ să fie promovată, pentru că am văzut că publicul o cere insistent la concertele noastre. Am reuşit să facem un album de care sîntem foarte mulţumiţi şi ne dorim enorm ca el să ajunga în casele oamenilor “ spune Marius Matei.

luni, 7 decembrie 2009

Avem presedinte..


Tot ala! Nu ne-am invatat minte.. Dar la noi - The Land of Manele, Guta, Cocalari si Pitipoance.. asta se potriveste. Asa popor.. asa presedinte! Nu m-a mirat cand, timp de cateva ore, am fost singura tara cu doi presedinti. Nu m-a mirat foarte tare rasturnarea de situatie, nici aroganta si strigatul de triumf al marinarului, caracteristic de altfel. Nu m-a mirat nici faptul ca Ardealul, implicit Fagarasul a votat Basescu. Nu m-ar mira daca, zilele acestea, lumea ar iesi din nou in strada, ca acum 20 de ani. M-as mira insa daca la urmatoarele alegeri prezidentiale, tineretul care a mers ieri si in primul tur la vot, ar mai fi inca in tara. Oricum, tura asta a fost pentru prima data cand chiar s-a simtit ca fiecare, dar absolut fiecare vot conteaza. Unul singur poate decide.. La ora la care scriu, rezultatele finale nu mai tin de Romania, tin de romanii de afara si de ce isi doresc ei pentru noi, astia ramasi acasa. Ei ne pot scufunda si mai tare in acelasi rahat! Si cred ca asa va fi. E interesant! A fost interesant si sa urmarim, aseara, B1Tv si pe Nasul. Ooo, de mult nu ne-am mai amuzat asa copios! Dar la un moment dat devenise insuportabil. S-a injosit, s-a cacat pe toata munca lui de ani, pe 'valoarea' lui de jurnalist. A fost penibil! Si el si emisiunea lui de rahat. La fel si primarii PDL din satele uitate de lume si femeile agitate (din cauza menopauzei probabil..) care au intrat in direct, prin telefon, pentru a-l slavi pe marinar. Si parca tot a iesit ceva bun din alegerile astea. Klaus Johannis nu mai pleaca de la Sibiu si asta e bine. Zic! Si sper sa se mai intample ceva.. ca o consecinta!
A, si am invatat care este culmea somnului - sa te culci președinte si sa te trezesti un prostanac.

Paul spune: Geoană nu s-a mai trezit în miros parfumat de Crin, ci intr-unul de Base. La Cotroceni, domnul T, cunoscut sub numele de scena „Basescu” s-a trezit s-a dat jos din Pat lovi cu piciorul cainele sau Riciu si a sarit in papucii de presedinte. In bucatarie il asteptau cateva felii de graham, care-i mai ramasesera de la ultima reprezentatie cu paine si circ. Lua o felie de paine, desfăcu un borcan, baga cutitul in el si incepu sa intinda pe paine niste maGeoana.

miercuri, 2 decembrie 2009

Lioara mea!

Am putine prietene.. le pot numara pe degetele de la o mana. Nu mi-a fost niciodata usor sa imi fac prietene si nici nu am dorit sa am gasca mea de fete cu care sa ies in cluburi, sa cautam baieti si sa ne spargem in figuri pe mese. Nu sunt genul.. In plus, am un stil aparte de a ma face foarte usor antipatica, asa ca.. putine au fost cele care au avut rabdare.. Insa prietenele mele, putine la numar, sunt minunate. Iar pe Lioara mea.. toata lumea o indrageste! Sunt aproape 7 ani de cand am cunoscut-o, in caminul Lia, din Terezian, Sibiu. Eram amandoua in primul an de facultate si ne-am trezit ca trebuia sa locuim impreuna cu alte zeci de fete, intr-un internat dintr-un cartier problematic.. Ea a fost cea care mi-a intins mana si a spus, timida - 'Pe mine ma cheama Lioara..'. 'Cum te cheama???'. 'Lioara..'. A fost prima data in viata cand auzisem numele asta. Foarte usor mi-a intrat la inima si acolo a ramas. Eu - un copil nebun si rasfatat, iar ea - o fata cuminte, calma, studioasa, constiincioasa.. O singura data m-am suparat pe ea. Pentru ca m-a certat.. si pe buna dreptate! Dar nu exista o fiinta mai calda ca ea. Lioara (Vasilescu) ajuta pe toata lumea din jurul ei, are o vorba buna pentru oricare si ii place sa ofere, mai mult decat sa primeasca. Nu uraste, nu critica, nu judeca oamenii. Ea iubeste, daruieste si iarta intotdeauna. Lioara scoate ce este mai bun din mine. Si o iubesc. Si Alin o iubeste! Intotdeauna!















marți, 1 decembrie 2009

Oameni pentru oameni - fagaraseni de 5 stele!!!

Rareori întîlneşti în ziua de astăzi oameni care-ţi zîmbesc, care te ascultă şi-ţi spun o vorbă bună, care se implică în viaţa semenilor lor, care sprijină comunitatea locală, care ajută pe cei aflaţi în nevoie, care dăruiesc din puţinul lor fără să ceară nimic în schimb. Majoritatea sînt însă preocupaţi doar de soarta lor, de problemele cotidiene, de averea lor, de familiile lor, iar din cît au îşi doresc mai mult. Şi mai grav iau din puţinul celor mulţi pentru a-şi rotunji veniturile lor. În aceste vremuri destul de tulburi şi nesigure, cînd totul se schimbă şi decurge în ritm alert, sînt oameni care ies din tiparele regulilor şi care îşi găsesc timp să privească la locurile în care trăiesc şi la viaţa semenilor lor. I-am numit, şi pe bună dreptate, „Făgărăşeni de cinci stele“.

Monitorul de Făgăraş a vrut să-i prezinte comunităţii aşa cum au fost şi cum sînt în viaţa de zi cu zi, cu tot ceea ce au făcut pentru Ţara Făgăraşului. Desigur mai sînt şi alţii care merită să fie evidenţiaţi, iar în ediţiile viitoare ei îşi vor găsi locul bine meritat în paginile ziarului. Toţi merită să fie apreciaţi la adevărata lor valoare.


Au refuzat mediocritatea


Viorel Morărescu

Mihai Ninu şi Gheorghe Ninu sînt făgărăşeni care merg pe principiul american ,,nu întreba ce face ţara pentru tine, întreaba ce poţi face tu pentru ţară“. În cazul lor, nu s-au lamentat că nu există viaţă culturală în Făgăraş şi au încercat să creeze ei una. Într-un oraş mic, departe de rutele normale ale artiştilor de valoare, au ales să nu capituleze şi să refuze să accepte că muzica bună se ascultă doar în oraşele mari. Viorel Morărescu, un fin şi apreciat cunoscător al peisajului muzical de valoare, membru de onoare al clubului de jazz din Sibiu, şi-a dedicat toată energia, benevol , pentru a se bucura împreună cu restul făgărăşenilor de muzică de calitzate. A reuşit să aducă la Făgăraş nume ca A.G. Winberger, Ada Milea, Marcian Petrescu sau extraordinarele talente de la Flalexmi. Cover Club, patronat de fraţii Ninu, a fost dotat pentru a sta în faţa oricărui club din România şi a devenit un loc drag artiştilor din ţară şi o destinaţie pentru toţi iubitori de muzică bună. Acesta este doar începutul. În luna decembrie, cei trei le-au pregătit o serie de evenimente de marcă, alături de trupele ca Old News, Imperium Jazz Band şi Harry Tavitian. Făgărăşenii au acum un loc în care să iasă din cotidian şi să se simtă parte din marea famile a muzicii bune din România.

Artist de Cartea Recordurilor
Stelian Marcu este unul dintre făgărăşenii extrem de modeşti care este mai respectat în lume decît în localitatea natală. Pasiunea care l-a făcut celebru şi respectat este una mai puţin obişnuită: aceea de a picta la microscop folosind pensule facute chiar de el din propriile-i gene. Majoritatea celor 31 de lucrări ale sale sînt cu temă religioasă, iar artistul a muncit pentru a le termina nu mai puţin de zece ani de zile. Lucrările sînt facute după regulile picturilor de dimensiuni normale, dar nu pot fi vazute decît cu ajutorul microscopului sau al unei lupe care măreşte de cel puţin două ori. Pe lîngă picturile cu temă religioasă, artistul făgărăşean a mai realizat şi două cărţi ale căror dimensiuni se măsoară în milimetri. “Evanghelia dupa Marcu”, prima carte, are nu mai puţin de 135 de pagini şi 12 ilustraţii şi este scrisă pe foiţă de ţăgară şi legată în piele. ,,Declaraţia de Independenţă a SUA“ este cea de-a doua carte, are 61 de pagini şi 44 de ilustraţii, fiind scrisă în întregime cu argint. Stelian Marcu a devenit rapid unul dintre preferaţii ziarelor şi emisiunilor TV, iar prestigioasa Guiness Book of Records şi-a arătat şi ea interesul pentru făgărăşean.

Bunicul tuturor copiilor făgărăşeni
,,Statul m-a ajutat pe mine, mi-a dat posibilitatea să îmi fac o familie şi simt nevoia să dau şi eu ceva înapoi societăţii“. Vorbele îi aparţin celui care a fost colonelul în rezervă Constantin Urs, preşedintele şi ,,inima“ Ligii Sportului Făgărăşean. Oricînd era nevoie în una dintre activităţiile publice de un om meticulos, entuziast şi întotdeauna disponibil, primul contactat era Constantin Urs. De la concursuri de desene pe asfalt, la concursuri de pescuit, ralyuri, serate muzicale sau Zilele făgăraşului, Urs le-a făcut pe toate. În majoritatea cazurilor, mai ales atunci cînd era vorba despre concurenţi copii, Constantin Urs îşi băga mîna în buzunar, şi din pensia de militar cumpăra dulciuri pe care le oferea ca premii. Odată cu trecerea lui în nefiinţă, copiii au pierdut un ,,bunic“, iar adulţii, un prieten de nădejde.

Braţ de fier, inimă de aur
Deşi a ajuns un adversar redutabil pentru toţi marii campioni ai lumii skandenberg-ului, Ioan Ursu Puşcaşul, a rămas acelaşi făgărăşean de toată isprava. Pornit într-o bătălie ,,singur împotriva tuturor“, Ursu a ieşit campion naţional şi european, dar nu s-a schimbat şi a rămas acelaşi om modest, familist şi săritor. Ceea ce îl scoate însă în evidenţă este ambiţia fantastică de a ,,sta la bătaie“ cu oricine din skandenberg, chiar dacă el nu beneficiază de condiţiile lor de antrenament şi de nutriţie. Pe burta goală şi cu banii din propriul salariu, Ioan Ursu Puşcaşu a făcut numele Făgăraşului auzit în Italia, Anglia sau Polonia, la cele mai prestigioase competiţii ale skandenbergului.

Gheorghe Ţeţu, omul de 5 dan
Reprezentativ pentru sportul din Făgăraş este antrenorul Gheorghe Ţeţu, personalitate marcantă a Karate-ului din România. Acest antrenor emerit a adus această disciplină în Făgăraş în anul 1978, iar de atunci şi pînă în prezent a antrenat generaţii întregi de sportivi. Chiar şi atunci cînd erau interzise astfel de antrenamente, Gheorghe Ţeţu a găsit soluţii. Prin anii '80 trecea Oltul împreună cu sportivii mai mari şi se antrenau pe Dealul Galaţiului în condiţii impropii. Abia după Decembrie 1989 mişcarea de Karate din România a intrat în legalitate. Sen-sei Ţeţu a renunţat la orice altă activitate şi s-a dedicat karate-ului pentru a dezvolta acest sport în Făgăraş. Astfel a scos campioni naţionali pe bandă rulantă. A intrat în contact cu una dintre cele mai mari personalităţi ale Karate-ului mondial-Hirokazu Kanazawa-maestrul japonez care a fondat S.K. I. F. ( Shotokan Karate Do International Federatioan ) În cartea pe care Kanazawa a scris-o despre viaţa sa, un fragment îi este dedicat şi lui Sen-sei Gheorghe Ţeţu unde îl recunoaşte ca unul dintre antrenorii din Europa de Sud-Est care şi-au adus aportul la mişcarea de karate în vremea lagărului comunist. Sub îndrumarea sa se pregătesc an de an atît copii cît şi adulţi. Printre sportivii de elită pregătiţi de el s-au numărat de-a lungul timpului Ionel Novac, actual 4 Dan-multiplu campion naţional, Marius Pordea, Costel Macovei, Costică Nemeş, Ioan Rîmbeţ etc. Anul acesta Ioan Rîmbeţ a devenit vice-campion mondial la veterani la Campionatul Mondial care s-a desfăşurat la Atena. Sen-sei Gheorghe Ţeţu deţine 5 dan în stilul Shotokan şi este antrenor al clubului C.S.M. Făgăraş şi totodată este instructor şef al S.K.I.F România.

Familia Miloiu, gazda perfectă
Sorin Miloiu s-a evidenţiat în breasla constructorilor, iar Gabriela Miloiu în cea a economiştilor, iar în ultimii ani s-au dedicat amîndoi agroturismului şi promovării valorilor Ţării Făgăraşului în ceea ce priveşte tradiţiile, folclorul sau bucătăria făgărăşeană. Sorin şi Gabi Miloiu sînt localnicii care n-au spus niciodată „NU“ cînd a fost vorba de Făgăraş. Fie activităţi sociale, culturale, politice, economice atît Sorin cît şi Gabi s-au impus şi au sprijinit comunitatea făgărăşeană. Numele lui Sorin l-am găsit în echipa constructorilor specialişti de hidrocentrale (lanţul de hidrocentrale de pe răiul Olt), în echipa de lucru la aducţiunea cu apă a Făgăraşului, în echipa constructorilor de obiective locale. Familia Miloiu a contribuit semnificativ la promovarea Făgăraşului pe plan naţional şi chiar şi în străinătate. Pensiunea Piscul Alb este reprezentativă pentru agroturismul din Ţara Făgăraşului fiind construită cu mult rafinament şi gust de soţii Miloiu, gazde perfecte pentru orice invitat. Este locul în care s-au organizat celebrele emisiuni despre bucătăria făgărăşeană ale renumitului scriitor Radu Anton Roman, despre tradiţiile făgărăşene difuzate în ţară şi străinătate.


Fundaţiile care au ajutat oamenii
Chiar dacă Făgăraşul este un oraş în care de multe ori domneşte propriul interes de-a lungul timpului oamenii de bine s-au stîns în diferite organizaţii şi au încercat să facă, dezinteresat, lucruri în favoarea concetăţenilor. În primul rînd trebuie menţionată fundaţia ,,Diakonia“. Cu scopul nobil de a ajuta copiii cu deficienţe, familiile şi persoanele sărace, fundaţia a reuşit încă din anii '90 să le ofere acestora un cămin, educaţie, îngrijire şi hrană. An după an, Diakonia s-a dezvoltat şi a reuşit să rămînă o şansă pentru cei năpăstuiţi de soartă. Şi Biserica Evanghelică Făgăraş, prin străduinţa preotului Johannes Klein, s-a implicat în ajutorarea copiilor, spitalului şi a tinerilor. O altă fundaţie, de această dată culturală, a avut grijă de sufletul făgărăşenilor. Fundaţia Culturală ,,Negru Vodă“ a încercat permanent să nu lase cultura făgărăşeană să moară, organizînd expoziţii, simpozioane şi diferite acţiuni cultuurale. Fundaţia „Negru Vodă“ poate fi denumită un cămin pentru artişti.

Asa cum imi doresc sa fie 1 Decembrie!



O poza care exprima tot! Aunci chiar as avea un motiv de bucurie, as vrea sa petrec de 1 Decembrie si sa ma bucur.. 5 zile, nu una!
Dar ma bucur si astazi - pentru ca deja eu am sarbatorit Ziua Nationala, ceva mai devreme decat restul lumii.. A fost mai degraba un fel de Ziua Recunostintei, pentru ca i-am avut aproape pe cei mai importanti si frumosi! Am simtit bunatatea oamenilor din jur si multa dragoste, afectiune si prietenie sincera. Pot spune ca am sarbatorit in acest an, Ziua Nationala, din plin. Mi s-a implinit o dorinta, in primul rand. A venit Lioara mea! Iar in jurul ei s-au adunat ceilalti prieteni ai nostri. Mihai si Dely, Iulian si Crisu, Alina si Cosmin, Luci, Ghita cu Mike, Simona si Marius, Vio Morarescu, Tache si baietii. Am chefuit impreuna, apoi ne-am bucurat de un eveniment de suflet - lansarea primului album ICAR. Am fost cu totii alaturi de Tache, iar dupa ce lumea galagioasa a plecat, am ramas impreuna si cu el. Am ras, ne-am zambit sincer, ne-am imbratisat si ne-am intristat, aducandu-ne aminte de cei ce nu mai sunt printre noi. Apoi din nou am zambit. Asta conteaza de fapt. Sa te inconjori de oameni nu simpli, dar modesti, calzi, umani. Poate ca acum, dupa 20 de ani de libertate, nu sunt toate asa cum imi doresc, dar pentru faptul ca ma pot intalni, intr-o seara rece de noiembrie, cu prietenii, intr-un loc in care se canta muzica buna, unde se poate vorbi liber despre absolut orice, chiar si in gura mare - sunt recunoscatoare. Au fost zile pline, zile frumoase! Sper sa nu mai dureze inca un an pana cand o voi revedea pe Lioara!


Astazi este ziua de nastere a Alinutzei! Roman.. Tot Mangi pentru mine. Verisoara mea prin alianta :). Mangeaco, te pup, ma gandesc la tine. O sa te si sun mai tarziu sa iti spun La Multi Ani, sa fii sanatoasa si iubita. Nu de toata lumea, ca nu se poate. Dar de cei care merita. Sa faci alegeri bune si inspirate, sa nu te lasi calcata in picioare de jigodii, sa te zbati si sa nu intorci si celalalt obraz! Si la anu' sa fim tot impreuna. Hai ca nu scriu cati ani ai facut :))

duminică, 29 noiembrie 2009

Un film de iubit!

Mi-am adus aminte de Gadjo Dilo.. pot spune - unul dintre filmele mele preferate! Niciun efect special, nicio poveste gretos de romantica, fara decoruri extraordinare, milioane de euro bagati in productie. Nimic din toate astea! Dar un film exceptional, care m-a urcat si m-a coborat. O bucatica de rai, libertate, oameni simpli, muzica lautareasca, dragoste si pasiune nebuna, ura, dispret, moarte si diperare. Filmul este cu atat mai extraordinar cu cat actorii reali sunt doar 2. Restul sunt tigani din satra, care interpreteaza exceptional. Sau poate ca nu joaca, ci doar retraiesc intamplari traite pe propria piele. Lautarul Izidor (Izidor Serban) iti rupe sufletul. Te indragostesti de el iremediabil!
Filmul (regizat de Tony Gatlif, in 1997) a luat 13 medalii de aur si 6 nominalizari la festivalurile de profil. Este o coproductie franco-romana. Actorii vorbesc in romana, franceza, rromanes. Un tanar francez, frumos de pica, Stephane - 'Strainul nebun'(Romain Duris) ajunge in Transilvania, purtat de o caseta cu muzica lautareasca. Un anume cantec ii face inima sa bata mai tare. Este indragostit de vocea artistei, pe care el stie ca o cheama Nora Luca (eu prefer No..Raluca :))). Caseta o are de la tatal lui, care a murit de curand.. In drumul sau prin Transilvania, se intalneste cu tiganul Izidor, care il adopta, din dragoste si dor de fiul lui, aflat in inchisoare. Izidor il duce sa traiasca in satra lui, dupa ce-i promite ca il va ajuta sa gaseasca femeia care canta atat de frumos.. Aici se indragosteste de Sabina, o femeie cam nebunatica, rebela si spurcata de gura. Rolul este interpretat de Rona Hartner. Este un rol excelent, iar ea.. o actrita dementiala! Vine si partea amara - ca orice tigani, oamenii au si de suferit din cauza urii rasiale. Romanii il acuza pe Stephane de hotie, iar pentru a razbuna o crima mai veche, ei dau foc satrei, tocmai in momentul in care fiul batranului Izidor iese din puscarie si ajunge acasa. Iubirea si sufletul lui de tata primesc o lovitura crancena..
Filmul musteste de muzica si dansuri, traditionale tiganesti.
Atentie! Este interzis copiilor sub 16 ani :)). Unele cantece sunt compuse chiar de Gatlif si Rona Hartner, iar coloana sonora (cantata de MITSOU - ex ANDO DROM) a castigat un Cesar in '99. Foarte buna si interpretarea lui Adrian Simionescu ( Adi, Copilul Minune). Am facut ochii cat cepele cand Alin si-a dat seama cine joaca de fapt rolul lui Adriani, fiul lui Izidor. 'Dau de baut pentru cei ce m-au trimis in puscarie!.. Gadjo, vrei sa bei? Iti fac cinste!.. Daca vrei iti dau si tie sa bei. Si sa mananci. Cu tac'tu si cu mata!'. Mie imi place la nebunie aici de 'Naomi' - adica Florin Moldovan!
Mi-am adus aminte de film, dupa ce am vazut de curand Transylvania, film regizat tot de Tony Gatlif, in 2006.
Pelicula are aproximativ acelasi subiect, insa, din punctul meu de vedere, nu poate fi comparat cu Gadjo. Este o continuare palida a ceea ce a reusit cu primul film. Se vorbeste in italiana, franceza, germana, rromanes, romaneste, ungureste. Pe scurt - Zingarina, o italianca.. vine in Transilvania, pentru a-l cauta pe iubitul ei Milan, un artist romano-tigano-ungur. Milan ar fi fost expulzat din nordul Frantei si astfel cei doi au pierdut legatura. Zingarina este insarcinata cu el, dar el nu stie asta.. Il cauta in Rosia Montana, apoi prin Maramures.. il gaseste cantand la pian, insa barbatul, (care aduce putin de tot a Romain Duris) nu vrea sa auda de ea, o alunga si o paraseste grabit. Zingarina (Asia Ergento), este la un pas de a -si pierde mintile, sfasiata de durere si tristete. Devine o hoinara iar in drumul ei il intalneste pe Tchangalo, un negustor de aur si alte maruntisuri. Se indragosteste de el si continua sa calatoreasca impreuna.. Isi ia si ea identitatea de tiganca.. Naste in plin camp, iarna, in ger, speriata de 'vrajitoare' - de fapt femei romance, venite din sat sa o ajute la nastere. Acest film nu a reusit sa imi transmita nimic, in afara de faptul ca, prin ochii strainilor, putem fi considerati foarte usor drept un popor de nebuni, ciudati, parveniti, care traiesc dupa niste obiceiuri barbare, demonice chiar. Jocul actorilor nu m-a convins, nu mi-au transmis nimic, spre deosebire de cei din Gadjo.. Mi-a lasat un gust amar acest film, insa pentru cei cu usoare inclinatii spre depresie.. este recomandabil. Totusi.. are un sfarsit cat de cat fericit, dar SEC!

marți, 24 noiembrie 2009

Vot cu iz penal la primul tur al alegerilor prezidentiale 2009, la Fagaras..

Împinşi de sărăcie unii făgărăşeni şi-au vîndut ieftin votul
Scrutin cu cele mai multe ilegalităţi
Arestări pentru mită electorală
„Mascaţii“ au reinstalat ordinea în Făgăraş
Maşinăriile de partid s-au suspectat reciproc
Secţiile speciale din Ţara Făgăraşului au strîns 15% din voturile valabil exprimate
în urma turismului electoral



Mită, arestări şi scandal la alegeri
Alegerile de duminică au fost marcate la Făgăraş de o suspiciune fără precedent, organizaţiile locale care susţineau candidaţii cu şanse fiind într-o continuă stare de alertă.

După ce au învăţat o parte electoratul să ia mită pentru vot, partidele locale s-au trezit acum că arma este folosită de toată lumea. Astfel, oamenii din umbră au trebuit şi să îi ,,ungă“ pe votanţii speciali şi să fie atenţi să nu mituiască ceilalţi mai mulţi decît ei . În plus, alegătorii care pînă acum se mulţumeau să îşi vîndă votul, au început la rîndul lor să îi fraierească pe membrii de partid. Pentru prima dată poliţia şi-a făcut intens simţită prezenţa, s-a lăsat cu arestări, cu descinderi, filaje şi filtre. Bilanţul este încă necunoscut, multe dintre cazuri fiind în cercetare.


Arestare pentru mită electorală
Ziua alegerilor a debutat cu o premieră la Făgăraş. O persoană a fost arestată după ce poliţiştii au fost sesizaţi prin Serviciul 112 cu privire la un caz de mită electorală. La ora ora 8.30 oamenii legii au descins într-o locuinţă pe strada Negoiu din Făgăraş unde se presupunea că două persoane oferă sume de bani cetăţenilor pentru a vota cu Traian Băsescu. Cei care au fost reclamaţi că ofereau mită sînt soţii Marius P. de 26 ani şi Viorica P. de 24 ani. Aceştia au oferit cîte 20 de lei, la cinci persoane. Oamenii legii au găsit-o în apartament doar pe femeie şi au început căutările pentru a-l găsi pe bărbat. Conform prim-procurorului Mirela Roncea de la Făgăraş, după audierea femeii, probele nu au fost suficiente. Luni a dispărut şi femeia, iar poliţiştii au început căutările. Dacă vor fi găsiţi vinovaţi, ei riscă pînă la cinci ani de închisoare.

Hoţii s-au furat între ei
Punctele fierbinţi ale alegerilor au fost şi de această dată secţiile din cartierele Combinat, Galaţi şi 13 Decembrie. Aici s-au concentrat grupuri masive de ,,observatori“ din partea partidelor politice dar şi de oameni ai legii. În ciuda acestora, s-a votat şi de această dată pe bani. Deoarece sumele puse la bătaie au fost ,,de criză“, cei care s-au lăsat mituiţi au apelat la metode speciale. Deşi votaseră odată, pe bani fireşte, ,,votanţii speciali“ s-au lăsat racolaţi şi de o altă formaţiune politică decît acea cu care bătuseră iniţial palma. Pentru a dovedi că nu au fost de fapt la vot, dezlipeau autocolantul cu inscriptia ,,Votat“ de pe cartea de identitate şi acceptau să îşi vîndă votul . Pentru ca metoda să fie viabilă şi să îşi obţină banii, îşi lipeau stick-erul de mînă şi intrau în sectia de vot. Aici îşi făceau de lucru cîteva minute şi apoi dezlipeau stick-erul de pe mînă şi îl lipeau pe cartea de identitate. Ieşind afară, demonstrau cu buletinul că erau ,,proaspăt votanţi“ şi puteau să îşi încaseze suma. Poate de aceea, grupurile politice cu experienţă în ,,jocurile murdare“ şi-au mobilizat ,,votanţii“ de la primele ore ale dimineţii pentru a fi siguri că nu sînt înşelaţi de oamenii pe care îi mituiesc.

Taxiurile cu miros de şpagă
Dacă în alte zone ale ţării s-a practicat la greu ,,turismul electoral“ la Făgăraş acesta a îmbrăcat o altă formă. Taxiurile din Făgăraş au avut o zi plină, iar majoritatea a clienţilor au fost de etnie rromă, în gupuri organizate. Unul dintre motivele oficiale migraţiei între oraş şi cartierul Combinat a fost acela că persoanele care au locuit în cartierul Negoiu şi au fost mutate, nu aveau mutaţia pe cartierul Combinat şi au mers acolo să voteze. Au fost însă şi suspiciuni serioase că prin intermediul acestei ,,plimbări de lux“ s-au influenţat voturile, mai ales că rromii au ales să circule chiar şi pe distanţe scurte cu taxiurile. Maşinile de taxi au fost ,,filate“ de cele ale poliţiei, dar nu s-a putut dovedi vreo infracţiune. Tot în procesul electoral au existat suspiciuni că un microbuz şcolar a fost folosit pentu a duce la urne ,,votanţi organizaţi“.

Altercaţie cu pistolul la vedere
Unul dintre cele mai controversate episoade ale zilei a avut loc la Şcoala Generală nr. 7 unde au fost amenajate patru secţii de votare. Zona arăta încă din timpul zilei ca una cu miză. În faţa curţii şcolii erau mai multe grupuri de persoane, aparţinînd principalelor partide politice angrenate în cursa prezidenţială. Toţi parcă aşteptau ceva şi priveau cu suspiciune pe cei care intrau la vot. În contrast cu vînzoleala de la intrare, în secţii era linişte şi totul decurgea normal. În jurul orei 19.00, unul dintre grupurile de ,,observatori“ a adus la vot mai multe persoane, fapt care a stîrnit nemulţumirea celorlalţi care îşi făceu veacul în faţa secţiei. Discuţiile au degenerat într-o altercaţie în toată regula şi unii dintre martorii oculari susţin că a fost scos la intimidare un pistol. Au fost anunţaţi poliţiştii şi ,,mascaţii“ care au intervenit şi au evacuat zona, chemînd la audieri zeci de persoane care susţineau candidaţii PDL, PSD şi PNL. Deşi au fost mai multe incidente, s-au reţinut oameni în cartierul Negoiu, la blocurile ,,TRCL“ şi s-a intervenit la clarificarea situaţiei de la Şcoala Generală nr 5. Poliţia a refuzat să ofere amănunte asupra acţiunilor.

Mai scump la sate
Dacă în Făgăraş ,,bursa voturilor“ a fost una scăzută, cu sume cuprinse în medie între 10 şi 30 de lei, în mediul rural din Ţara Făgraşului ,,investiţiile“ au fost mai însemnate financiar. Asta pentru că nu au fost vizate doar grupurile de persoane defavorizate ci şi ,,oameni de ispravă“ care s-au lăsat însă mai greu convinşi. Astfel bursa a crescut la 1 milion de lei vechi pe familie.

Imi sustin parerea, orice ar spune unii! Nu condamnati saracii, nu este vina lor!

Am fost dezamagita si m-am revoltat, dupa ce am citit ceva, legat de procesul de votare din Fagaras, de zilele trecute si de faptul ca sunt judecati foarte usor si prea aspru amaratii care iau mita in schimbul votului. Stiu de ce spun 'amarati'. Pentru ca a fost vorba de localnicii din cartierul Negoiu, Combinat, Galati etc.
NU exista nicio diferenta intre mita de 20 de lei sau aia de 500. Nici intre cei 20 de lei sau o galeata portocalie, o sticla cu vin, paturi sau orice alt obiect. Nu mi se pare corect ca oamenii care au luat mita, sub orice forma ar fi fost ea, sa fie catalogati drept 'jalnici'. Nu sunt jalnici, sunt saraci, disperati, amarati etc. Orice le-ai da unor oameni necajiti (care nu au avut sansa si norocul de la viata de a se naste intr-o familie cu venituri cel putin modeste, care nu au putut urma o scoala, care nu stiu si nu inteleg si nici nu pot intelege si judeca scena politica ).. e bine primit! Nu sunt ei de condamnat!!!
Iar astfel de magarii se fac la absolut orice tip de vot. Ca e la locale, la euro-parlamentare, la presedintie etc. Si de catre toate partidele politice. De data aceasta media s-a trezit si a fost cu ochii pe acest fenomen. Atata tot. La nivel de Fagaras.. anul trecut, la alegerile locale, cate magarii au fost? Incepand de la confiscarea buletinelor de vot oamenilor din Combinat, carnea de porc oferita celor din Galati, un anumit trust media care tinea contracandidatul actualului primar la usa televiziunii, refuzand-i sistematic dreptul de a interveni in 'dezbaterile' politice. Campania mincinoasa, execrabila care s-a dus doar la nivelul municipiului nostru amarat, anul trecut.. m-a convins ca politicienii este egali cu animalele. Asa ca sa nu ii aratam cu degetul pe amaratii care iau 20 de lei si poate ca nici nu stiu sa citeasca numele candidatilor, pentru a pune stampila acolo 'unde trebuie'! Sunt de acord cu faptul ca nu toti saracii sunt la fel, dar cei mai multi se afla in situatia de a se bucura de orice firimitura le arunci. Si Nu! Eu nu sunt resemnata si nu privesc degajata acest fenomen al alegerilor, dar pur si simplu nu mai mai mira nimic, nu ma mai socheaza absolut nimic. Nici sa ma razvratesc nu mai am puterea. De ce as face-o? Schimb eu sau altii ca mine ceva? NU.. in veci pururi! Saracii pot refuza un kilogram de carne, cand stiu ca nu au ce pune pe masa in urmatoarele doua saptamani, pana la alocatia de stat a copiilor? Mai pot avea demnitate batranii care au fost aruncati in strada si dorm in statiile de gara?
Bine ca au demnitate cei cu carte, cei civilizati, care accepta sa fie plimbati, in grupuri organizate, pe la diverse locatii turistice din tara si cei care merg la mesele lungi si pline de mancare - la petrecerile organizate de partidele politice. E exact acelasi lucru! In aceste cazuri 'Bogatii' cersesc cu demnitate, iar 'saracii' ajung sa infunde puscaria pt ca au luat 20 de lei...
Sustin in continuare ca nu sunt fatalista, sunt realista si vad lucrurile asa cum sunt, nu dintr-un nor pufos! Jocurile mari nu le fac oamenii simpli!

luni, 23 noiembrie 2009

7 lei un porumbeu :))


Am fost zilele trecute in judetul Vrancea - Focsani. Frumos, dar scump. Un oras unde oamenii traiesc pe picior mare. Localnicii sunt constienti de faptul ca sunt cei mai norocosi dintre moldoveni.. Am cinat la resturantul Intim. Alt Intim decat al nostru.. mult mai mare ca spatiu, dar saracacios ca si prezentare, ca aspect. Insa se canta bine acolo si doar live. Probabil asta este motivul pentru care mancarea este extrem de scumpa. Nu se gateste mai bine decat la noi, dar preturile te cam ard la degete. Vechi din 1976, Intim-ul lor a fost mai intai patiserie, apoi cantina sau ceva de genul asta si de cativa ani este proprietatea lui Ionut Ungureanu, solistul trupei Provincialii. A fost dragut, dar preferam un restaurant chinezesc. Iamiii! Am fost apoi sa aruncam un ochi in Piata Moldovean, pentru a vedea oamenii locului si a simti pulsul orasului. O enormitate de piata, unde gasesti absolut orice. De la suruburi, pana la cele mai ciudate sortimente de peste, specifice zonei. Bleah! Imbracaminte, incaltaminte, aparatura elctronica si electrocasnica.. absolut orice ai nevoie, in drum spre casa. Am gasit in mijlocul pietei comercianti cu porumbei si iepurasi. Frumosi foc! Mi-as fi dorit si eu un iepuras.. Ohoo... de cand vreau unu'! Discutie despre porumbei..
Alin : Cat costa un porumbeU?
Iulian: 7 lei.. (M-am gandit pt o fractiune de secunda ca vrea sa cumpere un porumbeU, asa.. pentru placerea mea..)
Alin: Cati porumbei incap intr-o tocana?
Auuuci! Cat de sadic poate fi omu' asta in momentele nepotrivite!!! :))
Tot cu ocazia excursiei am aflat in sfarsit de ce preotii ortodocsi, atunci cand iti intra in casa, de sarbatori, se uita dupa bani, la plecare.. Pentru ca inca de pe bancile scolii sunt invatati ca orice 'pomana' iti face omul, trebuie sa o accepti. In caz contrar, esti pedepsit de profesor, cu canoane.. 'Este pacat sa nu accepti o invitatie la masa sau bani, pentru ca se considera ca nu cinstesti casa in care te afli!'. Hai no! :)))

luni, 16 noiembrie 2009

Dã Doamne sã aibã ce fura



Aproape sãptãmînal,în zilele de luni, la conferinta de presã a Politiei Fãgãras se spune cã au fost prinsi hoti de fier vechi în incinta societãtilor de pe fosta platformã chimicã. Hotii, rromi sau români, locuitori ai cartierului Combinat, sînt retinuti, interogati si apoi eliberati. Se aleg cu cîte o amendã pe care nu o plãtesc si se întorc apoi ,,la treabã“. Furã cu cãrutele fier vechi si fostele cãrãri ale hotilor au devenit acum adevãrate bulevarde. Cei care administreazã societãtile ce trãiec pe cadavrul combinatului nu fac nicio brînzã dacã semnaleazã sau prind în flagrant hotii. Doar atrag atentia autoritãtilor care le mai ard încã o amendã cã nu îsi asigurã în mod corespunzãtor paza incintelor. De ani de zile o bunã parte din cartierul Combinat trãieste exclusiv din furatul si comercializarea fierului vechi. Acum însã se contureazã o nouã dramã. Cã oamenii furã pentru a pune ceva pe masã din combinatul care a fost jefuit deja cu vîrf si îndesat de directori, AVAS, societãti fantomã si securisti. Problema este cã se cam terminã ,,marfa“. Nu cu multã vreme în urmã, în disperare, hotii au furat fier vechi chiar de pe un pod de cale feratã de la marginea orasului, în plinã zi. ,,În momentul în care se terminã de furat în Combinat si toti oamenii care trãiau din asta nu o sã mai aibã ce mînca, au sã vinã ca un stol peste Fãgãras si atunci sã vezi nenorociri“ este previziunea sumbrã a unui om al legii. Niciun om politic sau din administratie nu a putut sau nu a vrut pînã acum sã conceapã o strategie pentru a integra miile de oameni care stau în cartierul de la periferia orasului. Nimeni nu este de fapt interesat de ei, decît în campaniile electorale. O lume paralelã este lãsatã sã se dezvolte, dupã propriile reguli, cu proprii lideri si cu un sistem de valori diferit de cel conventional. O lume a hotilor de toate vîrstele, care nu se teme de politie, de dosare penale, de paznici si nici chiar de faptul cã ar putea sã moarã în timp ce încercã sã fure fier acoperit cu pulberi explozive. O lume de la care nu ia taxe Primãria ci clanurile tigãnesti care cumpãrã fierul vechi. O lume încã ermeticã si inofensivã. Dar pînã cînd? (Alin Bujor)

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Romania regresului mental

,,În România se trăieşte greu“ a devenit aproape un imn naţional. Economia şi administraţia sunt la pămînt, iar societatea disfuncţională ne abrutizeză continuu. Este tot mai greu să trăim cu adevărat, să ne rupem din statutul de semianimale sociale pentru care rutina zilnică presupune mersul la servici (sau depresia pentru cei care au rămas şomeri), grijile privind hrana şi îndobitocirea în faţa televizorului. A dispărut din majoritatea dintre noi dorinţa de a evolua spiritual, de a trăi cu adevărat, de a citi, de a se bucura, de a da hrană adevărată sufletului şi minţii. Dealtfel, nici mijloace nu mai avem pentru aşa ceva. Cel mai ieftin refugiu din grijile cotidiene este de departe televizorul. Însă este şi cel de cea mai slabă calitate, cu emisiuni de prost gust, care parcă au ca unic scop abrutizare culturală. Pe de o parte se promovează emisiuni senzaţionaliste, unde dramele umane sînt exploatate şi tîrîte în derizoriu, iar pe de altă parte emisiuni parcă născocite de celebrele ,,ţaţe“ care locuiesc la bloc şi nu lasă nici musca să treacă fără să o ia în vizor. Ni se bagă pe gît bucăţi din ,,inimitatea“ unor aşa zise vedete şi sîntem obligaţi să vedem cum manîncă, cum se întreţin şi cum se bronzeză la solar. ,,Scandalurile“ au ingrediente de telenovelă, cu un senzaţional forţat, căutat cu lumînarea de realizatori. Mahalagismul e la loc de frunte în toate mediile şi asistăm la o adevărată campanie de promovare a inculturii, a unui reinventat ,,om nou“ avid după manele şi scandal. Nici emisiunile politice nu fac excepţie. Se vorbesc miliarde de cuvinte fără încărcătură, toate despre un viitor iluzoriu, cu mulţi ,,vom face“ şi puţini ,,am făcut“. Cultura adevărată este greu accesibilă şi scumpă, departe de cei care vor într-adevăr să iasă din mocirla cotidiană. Manifestările culturale sînt politizate la maxim, fiind de fapt un compromis. Cu o generaţie pentru care valorile constau în tipul telefonului mobil, a maşinii pe care o conduc şi a ,,jmekeriei“ România se va trezi în cîteva zeci de ani că nici măcar ,,creiere“ nu mai poate exporta. Că va fi condusă de oameni care se vor revendica în ,,Vanghelie“, că va avea o elită a artiştilor cu blazonul ,,de la Ştefăneşti“ şi că se va urmări exclusiv OTV.

vineri, 13 noiembrie 2009

Liber la sex si droguri!




A dat boala în politicienii români cu virusul „Referendum“ de tip PDL şi de tip PNL. Dar nu de dragul cetăţeanului ci pentru o prezenţă mai mare la urne şi un număr mare de voturi. Mai puţini parlamentari şi liber la sex şi droguri - asta pretind cele două referendumuri. Cetăţenii din judeţul Braşov sînt invitaţi la urne în data de 6 decembrie, de Sfîntul Nicolae, pentru a-şi exprima opţiunea în privinţa drogurilor şi prostituţiei. Iniţiativa aparţine preşedintelui CJ Braşov, liberalul Aristotel Căncescu, susţinut de membrii PNL, PSD şi UDMR din forul legislativ judeţean. Căncescu susţine că se impunea acest referendul pentru că în judeţul Braşov consumul de droguri a devenit alarmant, la fel ca şi prostituţia. În Făgăraş însă, conform declaraţiilor şefului Serviciului Judiciar din cadrul Poliţiei Municipale Făgăraş, Dan Comaniciu, consumul de droguri este zero. Iar în privinţa prostituţiei, aceeaşi sursă susţine că aceasta tinde spre zero. Mulţi localnici consideră că fondurile publice care se vor cheltui pentru acest referendum puteau fi repartizate pentru construirea şoselei de centură pentru a proteja casele făgărăşenilor de pe străzile D-na Stanca, Narciselor, Negoiu, Unirii şi Tăbăcari unde a fost direcţionat traficul greu, pentru asfaltarea străzilor uitate de aleşii locali, pentru canalizare sau locuinţe sociale. Următorul text este un pamflet şi trebuie tratat ca tare.


Denumiri noi în municipiu


Aseară am avut un vis ciudat. Se făcea că sînt în anul 2015. M-am trezit şi am luat-o la plimbare. Pe strada mea, Bulevardul Unirii Trupeşti, rebotezat aşa în 2010, după ce referendumul a decis legalizarea drogurilor si prostituţiei, era destul de pustiu. Fetele îşi făceu somnul regulamentar, şi pe stradă întîlneai doar micii tarabagii care vindeau cînepă proaspătă, produsă în grădinile făgărăşene. Un grup de eleve mergea la şcoală, spre Grupul Şcoalar de Arfe şi Meseriaşe. Fetele erau foarte concentrate pentru că de examenele dure la oral depindea tot viitorul lor. Dacă nu reuşeau să termine cu note mari şi să fie admise la Facultatea de Limbi ( amplasată în sediul Fostei Băi Comunale, renovată în regim de urgenţă) nu aveau săracele niciun viitor. Erau declarate doar ucenice, dar asta doar dacă făceau cursuri la Casa de Cultură, la cele două secţii de trombon sau flaut.

Decan PeNaL


Făgăraşul este renumit în ţară pentru învăţămîntul de calitate, şi cadrele didactice, în marea majoritate foste curve politice de top, nu fac rabat la calitate. Decan e chiar domnul Doctor potent de a fost cîndva la PeNaLe. Doar cele mai versate eleve ajung în bordelurile făgărăşene, restul făcîndu-şi veacul pe locul unde trebuia să treacă centura. Apropo de centură, pentru ea nu au mai fost bani, că numai referendumul iniţial a costat 4 miliarde de lei vechi. Ca să nu mai pun la socoteală celelalte de genul: Marijuana sau cocaină, Prostituate autohtone sau din ţări exotice, Legalizarea traseismului politic, Fumuri pentru conducători, Tromboane pentru politicieni şi aşa mai departe. Cîţiva biciclisti, drogaţi regulamentar merg voioşi către Combinatul de Prezervative Făgăraş. E bine de ei, că sînt încă în putere şi lucrează pe salariu. Bieţii pensionari stau la coadă cîte 5 ore la viagra compensată şi nu au bani să meargă la bordeluri centrale. Singurele pe care şi le permit sînt cele din cartierul Galaţi. Mai prind şi ei săracii, în preajma alegerilor, cîte o tinerică de clasă la Orgia Pensionarilor.

Văi turistice specializate



Pe DN1 e plin de maşini care merg spre văile turistice ale Munţilor Făgăraş. ,,Văile“ le zicea în trecut, acum au fost şi ele rebotezate după modelul ,,Cracii Doamnei“ . Acum sînt Cracii Sebeş, Cracii Dejaniului, Cracii Sîmbetei şi aşa mai departe. Acolo sînt bordelurile cele mai de lux şi marihuana cea mai proaspătă. Se vînd şi obiecte de artizanat ca ,,bonk-uri“ , pipe şi joint-uri, toate frumos încrustate cu motive tradiţionale. Singura instituţie mai înfloritoare decît prostituţia este biserica. Prin grija CJ, acelaşi cu referendumul de patru miliarde, s-a terminat, în sfîrşit, şi catedrala şi încă vreo 3 biserici în Făgăraş. Seara oamenii merg la bordel şi dimineaţa rup uşa la biserici să se pocăiască. Bine, unii merg şi pentru mirosul de haşiş din cădelniţă. Dar asta e altă poveste.

Explozie de turişti


Singura chestie care nu îmi place în Făgăraş este că nu mai cunoşti pe nimeni. Sînt atîţia turişti sexuali şi drogaţi veniţi în vizită că abia te mai întîlneşti cu un cunoscut. Dar important este că avem şi noi acum o industrie cu care să ne mîndrim şi care a luat locul combinatului cu renume chimic. Şi chiar dacă nu am avea nu ne-ar mai păsa că sîntem drogaţi non stop. Cu droguri uşoare bineînţeles, că doar nu toţi sîtem parveniţi să ne permitem prafuri. Alea sînt pentru bogaţi şi politicieni. Dar măcar acum se înţeleg mai bine şi în Consiliul Local e armonie. Se mai trezeşte cîte unul să se pună contra dar e taxat imediat ,,Ce bă Traiane, Ioane, Virgile, Cornele, Ovidiule, Cătăline, Luciene, iar aţi venit trezi la şedinţă?“. M-am plimbat destul azi, s-a făcut deja seară, şi trebuie să las loc celor care muncesc: prostituatele şi dealeri. Iar am uitat să merg la Asistenţă Socială să îmi iau joint-urile. Mă omoară nevastă-mea. Are şi ea dreptate. De muncit nu muncesc că nu sînt femeie şi nici homosexual, pentru sex nu o plătesc, şi m-au dat şi afară de la Uzina de Vibratoare Speciale. (Potentius Cînepa)

Au dezamagit copiii!

E clar, ne place circul! De mici. Avem parte de el in familie, pe scara, la scoala, la servici, pe strada, in presa. Oriunde te intorci, orice ai face.. totul este un circ ieftin. Aseara, am plecat nerabdatori ca niste copii.. la circ. Ala cu animale, jonglerii si acrobatii. Chiar imi era dor sa stau printre copii, sa le vad bucuria de pe chipuri. Mi-ar fi placut sa intru si eu in joc, sa imi amintesc de lumea colorata si fascinanta a circului, asa cum o vedeam cand eram pici. Doar de mirosul ala urat, de animale, imi era putin teama.. Aseara a fost frig tare si am mers cu taxiul, insa cei mai multi parinti si-au luat copiii de mana si au venit cu ei pana in capatul orasului. Lumini aprinse, cupola mare, mirosul urat nelipsit, toate bune si frumoase, insa parintii si copiii faceau drum intors de la casierie, pentru ca.. nu se mai tine circul. Nici nu mai conteaza motivul.. real sau inventat.. A iesit pana la urma cu circ, pentru ca parintii, pe buna dreptate, i-au apostrofat temeinic pe organizatori si pe angajati. 'Dupa ce ca faceti toata ziua reclama de aud copiii, acum ne spuneti ca nu se tine?', 'Circ am vrut, circ avem', spuneau alti parinti mai in soapta. De copii.. ce sa mai zic? Dezamagiti! E trist sa vezi dezamagire si tristete in ochii unui copil.. parintii stiu cel mai bine.. Dar incercam si in seara asta.. poate poate avem noroc.

Urasc!





Cei care ma cunosc destul de indeaproape stiu cat de usor pot uri pe cineva, o anumita situatie sau chiar pe mine. Pentru ca sunt ca toamna, ma schimb de la o zi la alta.. Raluca poate fi foarte usor o fiinta imposibila, aroganta si nesuferita. De multe ori obosesc sa fiu eu si ma satur de mine. Atunci tac si ma retrag, privesc si ascult ce se intampla in jurul meu, pana cand consider ca sunt pregatita pentru a relua lucrurile de unde au ramas. Insa iubesc si urasc in acelasi fel - la intensitate maxima. De iubit nu iubesc foarte multe.. dar de urat.. gramada!

Urasc:

Trezitul mai devreme de ora 9
Frigul de afara sau din casa
Cetatenii care intra in fata mea, la rand, in magazine
Asa zisii cersetori care te injura cand nu le arunci un ban
Colegii de munca imbufnati
Crizele de isterie si declaratiile de superioritate ale sefilor
Tradarea, Barfa, Susotelile, Furtul
O anumita blonda..
Durerea de masele
Grasii care se plang ca sunt grasi
Rasistii
Fumul de tigara, atunci cand eu nu fumez
Pestele gatit, viu - orice forma ar avea el
Politicienii (i-am pus aici langa pesti, pentru ca miros la fel de dizgratios!)
Mandria in exces a unor oameni fara valoare
Programele tv mizerabile, stirile groazei, reporterii gunoieri si realizatorii de emisiuni 'de divertisment'
'Capodoperele' Frumoasa mea, Esti mireasa vietii mele, Pusca si cureaua.., Fii cu tupeu nevasta. La nunta noastra le-am interzis!
Sa merg la inmormantari

Si cu fiecare zi se mai adauga cate ceva pe lista..

joi, 12 noiembrie 2009

Mi-ar placea:


Intr-o zi atat de friguroasa si inchisa ca asta de azi, nu pot face altceva decat sa incerc sa ma inveselesc de una singura si sa visez cu ochii deschisi. Asa ca, mi-ar placea:

1. sa vina week-endul mai repede
2. sa pot zambi sotului meu atunci cand incearca sa ma faca sa zambesc
3. sa vorbesc mai mult cu oamenii din jurul meu
4. sa ma pot bucura de timpul liber
5. sa o am pe Lioara langa mine
6. sa merg cu Alin la Sibiu, macar un week-end
7. sa mancam la chinezi, pentru ca imi este dor
8. sa stam cu orele in Atrium si Imperium
9. sa mergem la teatru
10. sa ma pot bucura de lucrurile mici
11. sa ma pot bucura in general..
12. sa inteleg ce se intampla cu mine

Tine povestile copilariei departe de spital

http://www.youtube.com/watch?v=g7Gxrbk84vQ

,,Viata cu un idiot,,..


Mi-am adus aminte de teatru.. de spectacolele pe care as vrea sa le vad si nu am posibilitatea.. de faptul ca la Fagaras foarte rar mi se ofera aceasta bucurie. Ultimul data cand am vazut un spectacol de teatru s-a intamplat pe 20 iunie 2009, pe scena Casei de Cultura din Fagaras - ,,Mascariciul,, cu Horatiu Malaele. Insa spectacolul de teatru pe care nu-l voi putea uita niciodata, datorita socului pe care mi l-a provocat, este ,,Viata cu un idiot,,! S-a intamplat in 2008, la Sibiu. Spectacol a avut premiera in 2007, se joaca in continuare chiar si la Sankt Petersburg.. Niciodata nu voi mai afirma ca teatrul sibian nu se ridica la valoarea altor teatre renumite din tara. Actorii sibieni Florin Cosulet, Catalin Patru, Cristina Flutur, Cristian Stanca, Ema Vetean, Pali Vecsei, Mihai Coman, Viorel Rata si Bogdan Saratean reusesc in acest spectacol sa iti cutremure lumea. Actorii nu mai sunt actori, sunt oameni ca noi, care intra in transa si traiesc cu toata fiinta lor o drama, o nebunie totala. Spectacolul are scene violente si de nuditate, imbinate la marea arta. Regizorul ucraenian, Andriy Zholdak, cunoscut pentru stilul sau de a forta limitele actorilor, spune despre ,,Viata cu un idiot,,: ,,Am lucrat la Moscova, la Berlin, dar ceea ce fac acesti actori ma uimeste! Am presat asupra lor. Primele trei saptamani au fost un soc pentru ei. Actorii care au avut incredere in mine au lucrat ca niste caini! Spectacolul poate sa fie respingator, dar e real, este viata si este adevar,,. La avanpremiera au fost spectatori care nu au suportat intensitatea spectacolului si au parasit sala in stare de soc, inainte de final. Eu am rezistat cu greu pana la sfarsit, dar nici nu am putut sa aplaud.. Intr-un tarziu am iesit, plangand in hohote..


Piesa este povestea unui cuplu, din care a disparut iubirea. Barbatul primeste sarcina de a reeduca un IDIOT, timp de un an. Femeia se indragosteste de acest idiot si ramane insarcinata cu el.. Presata, ea decide sa faca avort si apoi moare si ea. Sotul ei ajunge la casa de nebuni, unde i se spune ca de fapt Idiotul nu a existat, iar el si-a ucis sotia. Pe scena actorii joaca in doua incaperi, fiecare pas si expresie a chipurilor lor sunt filmate de cameramani, iar imaginile sunt proiectate pe trei ecrane. In plus, pe ecrane apar imagini din filmele ,,Kill Bill,, si ,,Natural born killers,,. Un spectacol, e lectie de viata, o nebunie fara sfarsit!
P.S. Interesant si ,,Boala familiei M,, in regia lui Radu Afrim si scenografia Velicai Panduru!

marți, 10 noiembrie 2009

,,Parol ca te iubesc,, :(



Cand aud numele Gheorghe Dinica, automat ma gandesc la capodopera lui Nae Caranfil, FILANTROPICA! ,,Mana intinsa care nu spune o poveste.. nu primeste pomana,, si ,,SIDA nu merge in Romania, la noi se moare de gripa!,, Pentru mine este unul dintre cele mai bune filme romanesti, plin de scene si replici memorabile. Un film despre conditia dascalilor in Romania postdecembrista si despre viata de strada. O pelicula pe care o poti revedea la nesfarsit! Iubesc acest film si regret pierderea uriasului.. Mi-am propus pana acum sa vad ,,Tinerete fara tinerete,, dar nu am apucat. Sper sa reusesc zilele astea! Si el s-a nascut intr-o zi de 1 ianuarie :(

,,M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea,, - Gheorghe Dinica

Prima carte.. prima iubire :)




Ceva frumos s-a intamplat azi noapte. Uitasem complet care a fost prima mea carte (nu carte de colorat sau de povesti, basme sau aventuri din copilarie). Pur si simplu.. o carte de oameni mari. Asa cum vedeam ca sunt cartile din sufragerie, imbracate in piele si ascunse in spatele unor geamuri inalte, la care doar parintii mei aveau acces. Tot aseara mi-am adus aminte cu emotie de faptul ca prima mea carte a coincis cu prima mea iubire.. de copil. Se spune ca dragostea e o biblioteca si ca totul incepe atunci cand inveti sa citesti.. o carte sau un suflet :). La mine s-a intamplat in clasa a IV-a. A fost asa.. In acea perioada pe scara mea locuiau doar familii de cadre militare. Toti copiii eram aproximativ de aceeasi varsta si eram foarte cuminti si respectuosi cu lumea mare. Stiam ca regulile sunt reguli si disciplina este motto-ul nostru in viata. Eram intr-un fel mai altfel decat ceilalti copii din spatele blocului, care se puteau tavali in nisip de dimineata si pana seara, unii beau apa din balta si mancau gandaci. Numai noi trebuia sa ne abtinem de la ,,copilariile,, astea pentru ca.. nu-i asa.. ,,doar copiii rasfatati au un astfel de comportament,,. La un moment dat, copiii din blocul 30 scara B, adica noi, ne-am facut un ,,plan secret,, ca sa ne razbunam pe parintii care nu ne lasau sa facem nimic. Cum plecau parintii la munca, ne intalneam pe scara pentru sedinta de dimineata. Am facut multe nazbatii in acea vara. La un moment dat era sa dam foc bucatariei mamei.. So close :)) In mijlocul aventurii noastre de copii.. am simtit la un moment dat ceva nou. Venea din partea lui Daniel, vecinul de la 3, mai mare cu 2 ani decat mine. Nu intelegeam nici eu ce se intampla, dar stiam ca imi placea sa fiu in preajma lui. Stiam cu totii ca Dani impreuna cu Adi, fratele lui mai mic, urmau sa plece din oras inainte de inceperea scolii, pentru ca tatal lor urma sa fie mutat la alta unitate militara, de prin Moldova.. Inainte Ca Dani sa se urce in masina, s-a intors in fata scarii, unde eram toti pustii, s-a apropiat de mine si mi-a spus ca nu o sa ma uite si ca se va intoarce la Fagaras.. Oricum eu nu intelegeam ce se ascundea in spatele acestor vorbe.. dar m-am bucurat cand a spus ca se va intoarce. Nu l-am revazut niciodata pe Daniel. Sau poate drumurile noastre s-au intersectat, dar nu l-am recunoscut :) A trecut vara, a trecut toamna si venise iarna. Ii simteam lipsa, parca jocurile cu prietenii din vecini nu mai erau asa de amuzante. A trecut Craciunul si se apropia ziua mea de nastere. Intr-o dimineata vine postarita cu un colet pentru mine. Pentru mine? Imi transpirau mainile deja incercand sa imi amintesc daca am facut ceva rau in ultima vreme. Tata a fost cel care a desfacut pachetul, normal. A verificat continutul si abia apoi a pus capat tensiunii mele. Era o carte si o felicitare. Pentru mine a fost o bucurie imensa sa primesc un cadou in acest fel. Era de la Daniel. Nu imi pot aminti ce mi-a scris, dar parca simt si acum emotia cu care am citit acea carte. Nu era deloc una pentru varsta mea, nu era nicidecum un roman de dragoste si nici nu avea ce mesaj bine ascuns sa imi transmita. Chiar si asa.. am citit-o pe nerasuflate. Cum de mi-am adus aminte de acest episod? Urmarind un documentar despre viata particulara a Agathei Christie, regina crimei :)) Atunci m-a lovit. ,,Crima din Orient Expres,, - prima mea carte! Am fost pur si simplu captivata de cartea asta, insa doar pana la urmatoarea :) Ce am aflat azi-noapte, din acel documentar, este ca ,,Moarte pe Nil,, si ,,Crima din Orient Expres,, au fost scrise si inspirate din timpul celei mai fericite perioade din viata scriitoarei, cand datorita noului ei iubit si viitor al doilea sot, a inceput sa calatoreasca in Orientul Mijlociu. Aceasta informatie mi-a trezit trecutul si mi-am reamintit un episod frumos din copilarie. Nu am de gand sa il mai uit inca o data, asa ca ramane aici, la jurnal. Iar pentru Daniel, oriunde ai fi tu, sa stii ca am si acum cartea acasa la parinti! Si multumesc pentru cadou!

Pentru Alin..

U, stii bine ca doar tu si doar pe tine. Iarta-ma pentru toate prostioarele, da? Uite.. c'est pour toi!

http://www.youtube.com/watch?v=ExVJKNx9qEE

Pentru ca meritam sa ne oferim mai multa bucurie si iubire zilnic, sa ne inconjuram de oameni calzi si sa traim frumos.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

O dorinta...

Cateodata as vrea sa am aripi in loc de maini. Sa ma inalt peste toti, sa privesc doar inainte, niciodata in urma.. Sa imi pot auzi si gandurile cele mai ascunse, asa de liniste sa fie. Dacă esti liber - nu exista constrangerea de a respecta regulile - drumul nu va merge decât în fata. Si as vrea sa ajung, doar pentru cateva minute macar, aici...




Si daca tot visez frumos, imi pot permite sa ma gandesc putin si la Bora Bora :)

vineri, 30 octombrie 2009

DUrErE !


Ceva de speriat.. ca tot vine Halloween-ul! Cand vad poza asta am un flash-back. Imi aduce aminte de cineva!
,,Ce-ai votat, ce-ai votat
Cum se face c-ai uitat
Ai uitat de cei ce au murit
Ca sa-ti fie tie bine, sa-ti fie tie bine
Si miroase a prostie in intreaga Romanie,, (Luna Amara)
(photo by Sorin Antonescu)


Votul, micii şi berea



În vara anului 1989, Ceuşescu a terminat de plătit fabuloasa datorie externă, dar a decretat că ,,nu o să mîncăm acum tot ce producem“ şi a continuat exporturile de alimente. Conform istoricului Alexandru Mihai Stoenescu, dacă populaţia primea un pic mai multă mîncare şi benzină, cu toată intervenţia ,,agenturilor străine“, Ceuşescu nu ar fi fost înlăturat de la putere. Cu alte cuvinte, pe dictator îl putea salva de la moarte banala formulă ,,mici şi bere“. Politicienii de după revoluţie, în lipsă de strategii coerente, au învăţat la perfecţie lecţia, şi în preajma alegerilor folosesc la maxim reţeta ,,mici şi bere“ . Ba chiar au dezvoltat-o şi au dus-o la perfecţiune sub forma meselor festive pentru pensionari sau a excursilor. În prag de alegeri pentru funcţia supremă în stat, partidele au început din nou să colinde cartierele, să facă ,,recomandări“ şi să stabilească tarife/vot. Nimic nou sub soare. Nici candidaţii nu sînt noi, aceleaşi ,,vîrfuri politice“ prăfuite, cu roluri deja învăţate pe de rost. Vadim excitatul naţionalist în luptă necontenită cu mafia, Geoană ,,prostanacu“ rîrîit, Gigi creştinul/războinicul/penibilul, Oprescu fac de toate/nu se vede nimic/nu va spun ce grade am, Antonescu frumuşelul şi cam atît. A, şi ăla de la unguri, cum îl cheamă, ceva cu Honor nuştiucum, folosit de maghiari drept gaj pentru porţia din ciolan. Normal, în rol de primadonă atît în sondaje cît şi pe scena politică : Traaaian Băsescuuuu, preşedintele care centrează, dă cu capul, arbitrează şi apoi face analiză şi aruncă vina pe ceilalţi. Dacă restul candidaţilor încă se scarpină în cap să găsească ,,şmecheria“ cu care să convingă alegătorii, Băsescu a găsit-o deja. Referendum-ul pentru reducerea numărului de parlamentari. Aproape nimeni nu se întreabă, de ce tocmai acum i-a venit strălucita idee, de ce a pus referendum-ul în ziua alegerilor şi aşa mai departe. Ne-am obişnuit să nu îi tragem la răspundere pe conducători, orice boacăne ar face şi răzbunarea supremă a românului a rămas doar ,,să-i bag în măsa de hoţi“. Poate că acum este mai important modul în care românul va privi politica şi considerentele pentru care votează şi nu neapărat candidatul la preşedinţie. Să aleagă dacă se implică de fapt conştient în procesul de votare sau merge la urne doar pentru bani sau nevoia de socializare. (Alin Bujor)