duminică, 31 ianuarie 2010

Nunta.. în imagini

.. în imagini pentru că altfel aș scrie prea mult. Postul acesta este pentru "mama" Mădălina, Anca - Torino, Anca - București, Floriana, Crisu Isvan, Mery, Felicity și Sebastian, Aurelian, Paulache, Vasia, etc., prietenii care, din diverse motive nu au fost lângă noi. Fraților, să știți că a două oară nu o mai facem, așa că uitați ce-ați pierdut! Duminică, 6 septembrie 2009..


Ea este domnișoara care ne-a adus inelele la Biserică..


Plecasem de acasă..


La Sala Dietei, pentru cununia civilă. Emoții foarte mari pentru mine. Și la Alin se observă ceva :)



Alex (fotograful) striga după mine: "Ralu, Ralu, uită-te la mine!". Păi cum să nu râd? Trebuia să mă concentrez în două locuri..









Nici în timpul slujbei nu ne-am putut abține de la comentarii, după cum se poate vedea cu ochiul liber..



Emoții foarte, foarte mari





Cel mai important moment!




Fericită!


Eram încruntată pentru că trebuia să respect obiceiul cu spartul ulciorului. Până la urmă am scăpat. Am spart doar paharele de șampanie. Ha ha ha!



Primul dans nu a fost un vals, normal! Dar a fost mult mai frumos asa!




Da, culoarea ochilor mei variază - pot fi verzi, puțin căprui sau puțin galbeni și câteodată gri :)







Copiii.. tot copii



Rock on, desculță-n iarbă!






Bampirul și Lucy




Domnișorii de onoare



Continuă distracția.. Cine se seamănă se adună, așa că..









M-au furat și m-au dus tot "acasă", adică la Cover Club





A venit toată gașca după mine, inclusiv Alin și nașii. A ieșit o nebunie frumoasă!







Mikeee!



Prietenii noștri de suflet - Vio Morărescu și familia Ninu!



Nu ne-am murdărit, că suntem copii finuți :))



Ultimul dans..



Alții au continuat până târziu distracția și la Cover :))



Cipri, brody


Epuizați, dar fericiți



P.S. Au lipsit doi "verișori" în acea zi.. însă motivat! Mangi, aștept povestea ta în imagini!

Later Edit:
Una dintre peripețiile de la nuntă - certificatul și livretul de familie au fost greșite. După ele.. m-am căsătorit cu alt bărbat. Iar când am fost întrebată de domnul primar dacă îl iau pe.. respectivul.. nu am putut spune "NU", pentru că atunci interveneau probleme. Serioase. Am înțeles că dacă vrei să faci un spirit de glumă și să spui.. de exemplu.. "Nu pot să spun decât DA", răspunsul tău nu este acceptat iar ofițerul stării civile poate refuza să căsătorească cuplul în ziua respectivă. Eu am scos-o cumva :)). Apoi, în toiul nunții ne-a fost trimis certificatul corect. Nu și livretul!

vineri, 29 ianuarie 2010

Timp și timpuri..

Și pentru că ghinioanele și crizele de nervi nu mă ocolesc în perioada asta, am căutat ceva care să mă scoată din încurcătură. Am căutat prin arhive.. nici eu nu stiu ce. Dar am găsit o poză veche, care m-a întors în timp.



Amândouă ne bucuram de un eveniment frumos - nunta unor colegi și (pe atunci) prieteni. A fost în 2005, cred. Ni se spunea "Veverițele". Noi două eram în lumea noastră și ne era foarte bine. Și cât de repede a trecut timpul și câte am trăit între timp! Iar când ne-a venit și nouă rândul la măritat.. nu știu cum s-a întâmplat.. dar am facut-o în aceeași zi.

Important este că prietenia noastră a rezistat. Și nu e un lucru ușor în ziua de astăzi. Am găsit motivul pentru care pot zâmbi în seara asta :)

joi, 28 ianuarie 2010

Amar de zi



Rău e să fii urmărit de ghinion! Eu de felul meu sunt o norocoasă. Mă folosesc de presimțiri și iau decizii inspirate, de cele mai multe ori. Cu siguranță că la un moment dat trebuia să mi se-ntâmple și mie ceva pe invers. Așa că ieri, 27 ianuarie 2010, am declarat în mod oficial cea mai ghinionistă zi de când sunt eu. Dar merită să-mi aduc aminte de ea, pentru că mai încolo, privind înapoi, mă voi amuza.

Ralux, reține! Alexei, Brașov, mașină, nunta, botez, albume, ger, ninsoare, parcări, bad food, stomatolog, inimă, chei mașină, laptop fără baterie, mall-uri, 800 sau 1.200 lei, telefoane, nervi, oboseală, 8 ore și jumătate.

M-am convins definitv - Brașovul nu îmi priește PUNCT!

luni, 25 ianuarie 2010

Am un nou favorit - Stephane !

Nu am mai urmărit campionatele de patinaj artistic de vreo 3 ani si îmi este rușine pentru asta. Dar anul acesta am recuperat. A fost putin ciudat, pentru că aproape toți patinatorii îmi erau total necunoscuți. Însă m-am pus la punct acum cu noile apariții. Campionatul European din Estonia mi-a oferit plăcerea de a mai vedea și câte un patinator rus. Fac o mare paranteză. Consider că școala rusească de dans a fost, este și va rămâne sper cea mai bună. De când mă știu preferații mei au fost rușii. Apoi, pe locul 2, dar la mare distanță - francezii. Însă în fața talentului rusesc.. îmi scot pălăria.

Alexei Yagudin, Irina Slutskaia, Angelika Krylova & Oleg Osyannikov sunt preferații mei, chiar dacă s-au retras demult din viața competitivă. Îmi plăceau și francezii Marina Anissina și Gwendal Peizerat.

Nu mi-a fost vreodată simpatic Evgheni Plushenko. Pentru că la începuturile lui, își măsura puterile cu Yagudin. Apoi, după retragerea lui Yagudin, nu a mai avut concurență serioasă și a putut câștiga în voie 50 de medalii de aur. Mi-a devenit și mai antipatic acum ceva timp cînd (consider eu) a contribuit 90% la câștigarea Eurovisionului de către Rusia. Cât de mult iubesc eu Rusia.. dar nu a fost corect. Apoi, anul acesta cînd m-am hotărât să îmi reiau obiceiul.. a apărut și el în competiție, cu toate că se retrăsese acum 3 sau 4 ani. Nu m-a dat pe spate nici de data asta, dar a câștigat din nou medalia de aur. Este un foarte bun sportiv, reușește programe foarte bune din punct de vedere tehnic, dar îi lipsește ceva. Acel "ceva" l-am descoperit la un patinator .. SURPRIZĂ.. elvețian! Stephane Lambiel ! Deocamdată.. doar vicecampion.



Dacă sunt cuminte, poate iepurașul îmi va face cadou anul acesta, de Paște ceva ce îmi doresc eu mult, mult. Să îl văd în carne și oase pe acest Stephane. El, Plushenko și violonistul maghiar Edvin Marton revin la Bucuresti, cu un nou spectacol "Kings On Ice", pe 11 aprilie. Iar show-ul "Stelele Moscovei pe gheață" ajunge anul acesta pe patinoarele din Sibiu și Brașov. Deci.. la botul calului! Yammi!

In the end.. am tot respectul pentru acești oameni, indiferent de naționalitate, școală de dans, antrenori etc. Reușesc un lucru superb - dans, balet, actorie și sport - toate îmbinate atât de frumos, încât devin artă!

Un moment frumos Stephane Lambiel - Gala CE 2010! Un excelent executant al piruetelor!