Ziua de dinaintea nuntii, sambata, 5 septembrie..

Cu o zi inainte de nunta au ajuns fetele. Una din Bucuresti si cealalta din Sibiu. Prima a fost Eniko, insotita de Sandu, iubitul ei. Ne-am intalnit la Intim, unde am stat putin de ne-am tras sufletul. Cand am iesit de acolo, am vazut un cuplu de miri care venise la Cetate pentru poze. I-am spus lui Eni: "Uite, vezi buchetul miresei aleia? Asa sunt si trandafirii mei - roz deschis! Ce frumosi sunt!".

Apoi pe Eni si Sandu i-am cazat frumos si am trecut la treaba, ajutati de alti cativa baieti. Umflat baloane, taiat bradul si impodobitul scarilor de bloc. Un obicei tampit, cu care eu nu am fost de acord, dar altfel nu s-a putut! A ajuns si Lioara la un moment dat, m-am retras cu ea si cu Eni in apartament si mi-a aratat rochitele ei de domnisoara de onoare. Mi-a zis sa aleg eu ce rochita sa poarte. Mi-a aratat si Eni rochita ei si costumul lui Sandu. Si-au scos fardurile, bijuteriile etc. Atunci m-a lovit iar! "Maine ma marit! Aoleu, chiar ma marit. Peste cateva ore!". Si am intrat in panica, insa m-am controlat foarte bine si nu am lasat sa se vada acest lucru. Am fost si acasa la parintii mei, tot pentru impodobit. Apoi la nasi acasa, doar eu cu Alin. Cand am ajuns inapoi la Alin acasa si i-am vazut pe toti la masa, razand si povestind, impreuna cu Luci si cu parintii lui Alin.. mi s-au taiat picioarele si respiratia. Toata agitatia, stresul si oboseala, gandurile ca poate ai uitat ceva, ca mai trebuie ceva facut etc. au explodat dintr-o data si am inceput sa plang. Am zis ca baia fierbinte ma va relaxa. Insa nu a fost de-ajuns.

Am mers la fete in apartament. Sandu si Alin repetau intr-o camera, la chitara rece.. Am ramas cu Sandu.. Mi-a cantat atat de frumos! M-a rugat sa ma linistesc, ca totul va iesi bine maine. Mi-a vorbit foarte frumos cu vocea lui domoala si calda. Pe moment m-am relaxat. Dar toata lumea m-a trimis dupa un timp la culcare. Nu puteam sa dorm, era mult prea devreme, dar ei au insistat. In pat ma gandeam la ce va urma, unde trebuie sa merg dimineata la prima ora, ce trebuie sa fac. Repetam in gand tot programul, fiecare pas, de parca daca as fi uitat eu ceva.. totul s-ar fi dus pe Apa Sambetei. Ma gandeam cu groaza la faptul ca era destul de frig afara zilele acelea si ca nu m-am asteptat la asa ceva. La ploi si grade putine in termometru. Si ca nu suport frigul! Ma uitam la Lioara si ea dormea dusa. Vroiam sa il sun pe Alin, dar "poate ca doarme, nu are rost sa il trezesc". Pe la 4 dimineata m-am dat jos din pat, hotarata sa merg la el. Ne despartea doar un coridor de scara. Puteam sa intru in apartamentul lui, apoi in camera lui si sa ma cuibaresc in bratele lui. Da, bun plan. Am iesit din camera, am ajuns la usa apartamentului in care eram, am apasat pe clanta usii. Nimic, usa nu s-a deschis. In broasca nu era nicio cheie. "Acum ce fac? Unde sunt cheile? Cum ajung la Alin? Ahh, nu pot sa ies din apartament! Mama masii de viata. Pai si ce fac eu acum pana dimineata? De dormit nu pot si nici pe fete nu le pot trezi. Sunt obosite si ele!". Am facut cateva ture de hol si m-am dus in camera Lioarei. Era ora 4 si 20 de minute dimineata. Am luat-o in brate si mi-am potrivit respiratia dupa a ei. Am adormit. Si telefonul a sunat la 7 dimineata..

Va urma..