Americanii au o deosebită plăcere de a specula.. orice. Așa au ajuns să își imagineze ce s-ar întâmpla dacă unul dintre ultimii apropiați ai lui Stalin, rămas în viață, ar deschide gura în aceste vremuri și ar încerca să spună anumite lucruri din intimitatea antisemitului. Așa a apărut în 2005 filmul Archangel. Subiectul foarte bun. Filmul în sine.. cam slăbuț. Dar măcar așa am văzut locații rusești reale, am auzit limba aia dulce și mi-am putut imagina niște lucruri.. Dar nu filmul este subiectul.
Marea familie Stalin
Despre Stalin se crede că ar fi fost și el tot evreu. Nu se poate demonstra acest lucru, pentru că ar fi dat ordin de a se arde toate documentele familiei lui, inclusiv casa părintească, de la Gori, Caucazia. Dar au rămas alte mărturii care indică acest lucru. Cum ar fi trăsăturile lui (cu toate că toate pozele în care apărea erau prelucrate), ale familiei lui, numele lor real. Stalin s-a numit de fapt David Visarion Djugaşvili și era alintat Koșba. În georgiană Djugaşvili înseamnă fiu de evreu. Pentru ca numele să nu-i trădeze religia, l-a schimbat în Iosif Vissarionovici Stalin. Degeaba, bătrâne!
Prima soție a lui Stalin a fost evreica Kati Schwanitz. O femeie frumoasă, pe care Stalin a iubit-o enorm. La moartea ei, el ar fi spus că nu va mai putea iubi vreodată pe cineva, pentru că Dumnezeu i-a luat ființa cea mai dragă. S-a cam ținut de cuvânt, ce-i adevărat..
Împreună au avut un fiu - IACOB Davidovici Djugaşvili. În 1941 a fost capturat de nemți și se spune că Stalin a refuzat ca în schimbul lui să renunțe la un general, nu i-am reținut numele. Așa că fiul cel mare al lui Stalin a murit executat de germani. Dar oficial s-a spus că a murit când, în timp ce încerca să evadeze, s-a atins de un gard electric. Deci Stalin și-a omorât conștient primul născut.
A urmat o altă soție. Urâtă cu spume! Nadia Alleluiah, care i-a dăruit doi copii, Vasili și Svetlana, singura fiică a dictatorului. S-a spus despre această a doua soție că s-a sinucis, după ce a scris o scrisoare de adio. Fiica dictatorului a povestit că de fapt a scris două scrisori. Despre povestea cu sinuciderea.. a lăsat loc de interpretare. Nici căcă, nici căcă. Despre moartea acestei Nadia se spune următorul lucru: avea o slăbiciune pentru Iacob, primul fiu al lui Stalin. Din cauză că după moartea Katiei, pe Stalin nu l-a mai interesat de soarta primului lui copil, se spune că Nadia l-ar fi protejat cât de mult a putut, ferindu-l de Stalin. I-a pus la dispoziție lui Iacob un conac la țară și personal de serviciu. Doar că, în timp, între ea și deja tânărul domn au apărut și alte sentimente, mai profunde. Se presupune că Stalin a aflat de amantlâcul celor doi, motiv pentru care a refuzat oferta nemților de care spuneam mai sus, iar pe cea de-a doua soție.. a ucis-o cu propriile mâini. Ea era Nadia..
Spuneam de cei doi copii din a doua căsătorie, Vasili și Svetlana. Aici.. când erau copii.
Copiii au rămas fără mamă de mici și au fost crescuți de doici. Dintre cei doi, doar Svetlana a reușit să-i mai înmoaie inima paranoicului de Stalin. Tot ea a fost singurul copil care a îndrăznit să-i țină piept tatălui. Despre Vasili a povestit că era terorizat de Stalin. A spus că în prezența lui, Vasili nu era în stare să lege două cuvinte. În ceea ce privește cariera militară, generalul Vasili Iosipovici Djugaşvili a preluat caracterul de lider fără scrupule de la tatăl lui. I se spunea Vulturul și era un personaj greu de înghițit. Dacă am reținut bine.. am impresia că s-a sinucis.
Buun. Și am ajuns la Светлана Иосифовна Сталина, adică Svetlana Iosifovna Stalina. Cunoscută mai bine ca Svetlana Allilueva, după numele mamei. Ei, această Svetlana a avut un destin nebun. Fiică de dictator.. te gândești că sigur a avut o viață de huzur. Mai ales pentru că Stalin a iubit-o foarte mult. Dar nu. Tânăra s-a răzvrătit și a vrut altceva. Nu mai insist pe istoria ei, pentru că se găsește pe net, la un click distanță.
Svetlana Allilueva, acum în vârstă de 84 de ani, a acceptat foarte greu, acum doi ani, să acorde un interviu lui Sergey Grachyov.
Femeia trăia atunci într-un azil pentru bătrâni din Winsconsin, sub numele de Lana Peters. Producătorii unui documentar au încercat timp de două luni să o convingă să dea acest interviu.
Jurnalistului i-a spus că este un norocos că poate vorbi cu ea pentru că până atunci refuzase toate solicitările. I-a spus că a acceptat să-i vorbească pentru că a numit-o Svetlana, ca în copilărie și pentru că este tânăr.
"Sunt cetățean american de 30 de ani și nu vreau să mai vorbesc în rusă. Am urât Rusia sovietică. Nu mă voi întoarce niciodată acolo, nu sunt un rus etic."
Jurnalistul a recunoscut faptul că a fost o conversație grea, din cauza temperamentului Svetlanei care este imprevizibil. A fost întrebată, la un moment dat cum se înțelegea cu bunica ei, mama lui Stalin, pentru că aceasta nu înțelegea limba rusă. Din acest motiv Svetlana s-a înfuriat. "Oprește-te, te rog! Îmi invadezi teritorilul personal. Nu vreau să vorbesc despre asta."
Pentru prima dată a fost făcut public faptul că mama Svetlanei, Nadezhda Allilueva, i-a scris lui Stalin două scrisori înainte de a se sinucide. Una dintre scrisori era plină de înjurături și blesteme. În a doua i-a scris despre copii și despre creșterea lor. De exemplu ea a scris că este important să verifice dacă Svetlana se spală pe dinți și dacă Vasya acordă mai multă atenție matematicii. Acest lucru l-a spus fiul Svetlanei, Iosif Alliluev, care a acceptat pentru a doua oară să vorbească cu jurnaliștii. Mama lui îi povestise odată despre aceste scrisori.
Svetlana despre mama ei.. "Nu se poate spune despre mama mea că a fost o nefericită. Se tot spune că din această cauză s-a sinucis, ceea ce este o prostie. Mama putea avea tot ceea ce își putea dori. Începuse să studieze la Colegiul Industrial și intenționa să ceară divortul. Toata lumea știa asta. Mama dorea să ia diploma și să înceapă să lucreze. Era o feministă și vroia să fie independentă."
"Aproape am murit." Prima iubire a Svetlanei s-a întâmplat în al Doilea Razboi Mondial
"Era un producător și un scenarist rus de cinema, faimos. Toată lumea îl știa pe Alexei Kapler. Ținea lecturi în principala universitate de cinema din Moscova. Eram prieteni. Sexul înainte de căsătorie nu era ceva normal în Uniunea Sovietică. Așa că ne uitam la filme, vizitam teatre, galeria lui Tretiakov. Kapler era cu 20 de ani mai mare decât mine."
Stalin în persoană a pus capăt relației lor. Alexei era în liniile războiului și scria reportaje jurnalistice. Într-o zi, un ziar a scos un material numit Scrisoarea Locotenentului L de la Stalingrad. Kapler și-a destăinuit prin această scrisoare dragostea, iar Stalin nu a putut accepta așa ceva. A fost expulzat din Moscova cinci ani. Când a încercat să se întoarcă a fost trimis la munca de câmp încă cinci ani.
La scurt timp după acest eveniment, Svetlana s-a căsătorit cu un coleg de școală, Gregory Morozov. Relația nu a rezistat mult. Cei doi au divorțat după ce Svetlana l-a născut pe Iosif. Ea are în total 3 copii.
"Eu îmi doream să iau diploma iar soțul meu își dorea 10 copii. Pentru el nu exista sexul protejat. Am facut 4 avorturi și am pierdut o sarcină. Eram foarte bolnavă și am obținut divorțul. Al doilea soț a fost unul dintre fii lui Andrey Zhdanov, secretarul principal al partidului comunist. Asta a fost dorința tatălui meu. Nu avusesem înainte nicio întâlnire. Pur și simplu ne-am căsătorit. Tatăl meu era bătrân și nu puteam să nu țin cont de cea mai veche dorință a lui. Am fost la un pas de moarte când am născut al doilea copil, pe Ekaterina. Nu aveam aceeași grupă de sânge, iar scumpa mea fiică mi-a otrăvit sângele. Ceea ce se numește sarcină toxică.
Tot ce știam era că nu îmi doream această căsnicie. Și imediat ce s-a născut Ekaterina am divorțat. Tata a fost dezamăgit. Dar în acel moment a realizat că întotdeauna voi face ceea ce lui nu-i plăcea. Fratelui meu Vasily îi era cu adevărat frică de tata, nu putea vorbi în prezența lui. Eu am fost singurul copil normal al familiei."
Deseori Stalin a încercat să influențeze viața privată a fiicei lui. Svetlana își dorea să devină scriitoare și a intrat la școala de arte.
"Când i-am spus tatălui că am fost acceptată la filologie, a exclamat: Scriitori? Existentialiști? În niciun caz! Intră la Colegiul Istoric! Aveam 17 ani și nimeni nu iubește istoria la vârsta asta. Urma să devin profesoară, ceea ce uram. Am fost furioasă pe tata, dar nu puteam face nimic."
Svetlana a devenit relativ liberă așa cum și-a dorit întotdeauna, doar atunci când tatăl ei a murit. Ea a avut o relație chiar și cu preotul hindus Radgi Bridge Singh, în timpul lui Hruschov. Relația nu a fost de lungă durată, întrucât iubitul ei a murit. A fost dificil pentru ea să meargă în India pentru a-i împrăștia cenușa lângă râul Gange. De acolo a fugit în Eveția apoi în America.
"Sper că Kosygin a murit, da? Ok. Sigur nu este în Rai. El a fost motivul pentru care am părăsit Rusia. Era căpetenia Guvernului și a încercat să joace rolul tatălui meu. Spunea că nu mă pot căsători cu un hindus. Îmi spunea ce pot și ce nu pot să fac."
Fugirea Svetlanei a devenit cea mai tare știre. Celor doi copii care rămăseseră în Rusia li s-a spus că mama lor i-a lăsat fără regrete.
"Fiul meu era deja căsătorit. Avea 22 de ani. Fiica lui avea 17 ani, intrase la Universitate. Nu mai erau copii mici. În America la vârsta asta deja încep să trăiască pe cont propriu. Mamele lor nu le mai pot influența viețile."
Milioane în bănci
Svetlana s-a măritat din nou, în America, soțul ei fiind un arhitect, Peters. S-a născut fiica lor Olga. A fost dragoste la prima vedere. Dar sora lui Peters i-a condus viața. "Au dat la ziare că tatăl meu mi-a lăsat milioane în băncile din Elveția. Minciuni care au rămas și acum vii. Tatăl meu nu mi-a dat nici măcar bani de buzunar. Când sora lui Peters a înțeles că nu aveam niciun milion și-a dat silința să ne despartă. Aproape că nu aveam niciun ban și a trebuit să ne mutam la Londra."
Nu i-a fost ușor să trăiască la Londra. Nu avea destui bani. Scria adesea copiilor rămași în Uniunea Sovietică. Scrisorile erau însoțite de adresele și numerele ei de telefon. Dar scrisorile nu au ajuns niciodată la destinatari. Odată Iosif a făcut rost de numărul ei de telefon. A sunat imediat la Londra. Mai târziu și-a dat seama că de fapt totul fusese planul serviciilor secrete sovietice. Iosif a început să-i vorbească despre întoarcere. Svetlana a cedat și a decis să se întoarcă. Pentru ea s-a pregătit o mașină, un apartament și pensie.
"Cum am ajuns ni s-au luat pașapoartele rusești. Au început să ne spună ce să facem. Eram înconjurate de idioți. Nimeni cu creier."
Producatorii documentarului au reușit să ia câteva interviuri cu copiii Svetlanei. Cel mai greu le-a fost să vorbească cu fiica mijlocie, Ekaterina. "Am negociat mult timp cu ea", a spus Irina Gedrovich. "Katia trăiește în orașul Kluchi din Kamchatka.
Este vulcanolog. A fost foarte dificil să o conving să accepte. A fost de acord să vorbim doar dacă discuțiile erau despre meseria ei. Olga, cea mai tânără dintre fiice a impus aceiași termeni. Este vânzătoare într-un mic oraș din America."
Copiii nu vorbesc între ei. Mama lor nu vorbește cu ei. "Mama mea este o ființă insuportabilă. A fost în stare să se certe cu toți copiii ei", a spus Iosif.
Creatorii documentarului au vrut să i-l arate mai întâi Svetlanei. Dar când se lucra la film, Svetlana a întrerupt relațiile. Nu a mai răspuns la telefon sau fax.
Copilul preferat al lui Stalin a scris trei cărți: Twenty Letters To A Friend(autobiografie scrisă în 1963, publicată în 1967, Londra), Only One Year (1969, New-York) și Faraway Music (1984, India, 1992, Moscova).
După ce și-a omorât cea de-a doua soție, Stalin s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Rosa Kaganovici, sora celor mai puternici evrei din acea vreme.
Se spune că Stalin a mai avut un fiu cu Matriona. Mai există o legendă conform căreia se spune că Stalin mai are și un nepot, necunoscut până acum. El ar fi fiul lui Iacob, primul copil al lui Stalin.. Probabil că de la aceste două ipoteze, americanii au realizat filmul Archangel, în urmă cu cinci ani. El ar fi un alt nepot de-al lui Stalin..
Din păcate, singurul copil al lui Stalin rămas în viață va duce cu el în mormânt aspecte intime legate de dictator, mult mai interesante decât puținul pe care l-a dezvăluit prin acest interviu. Într-un fel a demonstrat faptul că a încercat să se împace cu trecutul familiei ei, chiar dacă a refuzat să vorbească despre anumite subiecte, pe care le-a considerat prea delicate, din motive știute doar de ea. Aș fi vrut să văd cum reacționează dacă reporterul ar fi întrebat-o despre moartea lui Stalin și despre acel episod petrecut după decesul lui, când trupul i-a fost scos din mausoleu și aruncat la câini. Bineînțeles că nu ar fi acceptat să vorbească despre acest aspect, dar aș fi vrut să-i văd reacția sinceră. Nu pentru că aș fi eu o persoană crudă, ci exact pentru a vedea prima reacție! Dar e posibil ca la astfel de întrebări sensibile Svetlana să nici nu clipească. A avut destul timp pentru a se împăca cu sine, cu lumea și cu soarta ei.. Sau poate nu, cine știe?
Svetlana a încercat, timid, să ridice privirea din pământ, spre deosebire de descendenții lui Hitler. 39 la număr, aflați în America și Austria. Toți au ales să își sacrifice propriile vieți, pentru ca genele acestui dictator să nu se transmită mai departe. Niciun descendent de-al lui Hitler nu s-a căsătorit și nu are urmași. Și-au schimbat numele ( Stuart-Houston, respectiv Huttle), s-au izolat de lume. Cei trei strănepoți ai tatălui lui Hitler au făcut o singură declarație - că după moartea lor, se va publica o carte despre familia lui Adolf. O aștept cu nerăbdare!
Să presupunem prin absurd că la un moment dat voi avea șansa, norocul etc. de a realiza câteva interviuri (cu personalități sau nu), după placul mieu. Ei, cu siguranță i-aș alege pe ultimii supraviețuitori ai liderilor fanatici.. Pentru că și monștrii aceștia au fost tot oameni, înainte de toate. Aș studia psihologia criminalilor, psihologia liderului și alte domenii strâns legate de asta, apoi aș realiza acele interviuri grele și aș încerca să caut un răspuns, doar așa pentru mine.. Pentru că este un subiect tabu. La fel ca și Rusia și tot ce reprezintă poporul ăsta atât de blamat.
Un comentariu:
e minunat! nu prea vad adolescenti interesati de istorie . asa eram si eu acum 10 de ani...
Trimiteți un comentariu