Vine imediat 2010, motiv pentru care o sa fac un exercitiu de memorie pentru a scrie la jurnal cateva impresii si amintiri despre anul care se incheie. Pentru ca a fost un an important in viata mea si a lui Alin. Primul din viata noastra, impreuna, ca si o familie.
2009 a inceput extrem de frumos. Departe, in Muntii Alpi, la Sebastian si Feliciti Iacubovici. Sfarsitul lui 2008 si inceputul lui 2009 au fost cu totul altfel decat tot ce traiseram noi pana atunci. Am fost incantati peste poate de tot ce am vazut si am aflat despre regiunea Valle D'Aosta, de oamenii primitori si prietenosi de acolo, de familia frumoasa a lui Seba, de tot ce a reusit sa realizeze acolo, de frumusetea locurilor si de fortificatiile extraordinar de bine puse in valoare pentru turisti, de catre italieni. A, am vazut si o mica mica particica din Franta. Si gagicile frantuzoaice, U! Iti aduci aminte? Cred si eu, cum naiba sa uiti asa ceva?! Totusi, tin minte ca mie mi-era putin dor de casa, de mancarea noastra traditionala de sarbatori, de romanii fericiti peste masura si bine chercheliti.. Felicity astepta un bebe, dar in secret si era cam somnoroasa tot timpul, iar Seba.. era fericit ca un copil ca il revede pe Alin, fratele lui de suflet si ca, mai mult, isi petrec sarbatorile de iarna impreuna!
Apoi ne-am intors acasa.. si a inceput greul. Eram constienti ca, pentru noi, 2009 nu va fi deloc un an linistit. Din contra! Si asa a fost. Eu.. am trecut prin niste momente mai grele, dar intr-un tarziu m-am lasat cu greu convinsa - am acceptat sa ma intorc la munca de jos, adica la presa. Asta a fost prin aprilie, cred. Alin.. a dat inainte. Amandoi am strans din dinti si am incercat, in paralel, sa ne ocupam de organizarea nuntii noastre. Si pentru ca amandoi ne-am dorit din start ca nunta sa fie dupa chipul si asemanarea noastra.. a fost cumplit de greu sa cedam presiunilor si sa facem cat de cat o nunta traditionala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu