Lioară, lioară, flori de primăvară!

Sărbătoarea de Florii de anul acesta nu a prins chiar cea mai frumoasă zi, încât să ieși din casă și să te bucuri de primăvară. Dar chiar și așa.. este o zi frumoasă doar pentru faptul că astăzi este ziua Lioarei mele. O floare de fată :)
Lioara mea este un om bun. Delicată, gingășă, sfioasă. Câteodată prea tristă..


Nici anul acesta nu suntem împreună în ziua de Florii, dar o vom sărbători peste câteva săptămâni, când vom fi destul de aproape și de ziua ei de naștere, 4 mai.

Lioara, astăzi ți-aș dărui Lioare

și Lioare

Floarea Lioara nu se găsește oriunde și oricând, iar boamboanele Lioara sunt preparate de o singură doamnă - Dana din București. Deloc întâmplător, doamna a spus că a ales acest nume pentru bomboane, pentru că i-a inspirat "delicatețe, drăgălășenie, dulceață și parfum de dragoste..". O fi cunoscut-o pe Lioara mea :). Doamnă, chiar nu bateți câmpii!

Lioara este și numele unui ansamblu folcloric al Casei Tineretului din Oradea. Dacă ai vreodată drum pe acolo.. Mai este și un cântec care-ți poartă numele. Iar "Tulnic și Lioara" (Gorge Coșbuc).. deja e clasică..

Lioara este și numele unui obicei bihorean, realizat în Duminica Tomii sau Paștele cel Mic, adică în a opta zi de la invierea Domnului. Ceremonialul începe în cimitir, pe morminte, motiv pentru care este numit și "Jocul pe morminte", după care este continuat pe ulițele satului și peste câmpuri. Obiceiul în sine este un dialog între membrele cetei de fete, împărtite inegal. Ele reprezintă "lumea de aici" și "lumea de dincolo". Tinerele fac schimb de ștergare și de colaci. În acest fel devin surate până la moarte.

Iubita, te îmbrățișăm, ne este tare dor de tine și te așteptăm să vii. Te!