luni, 14 decembrie 2009

Rochita mea de mireasa

Mai intai trebuie sa precizez ca eu nu m-am visat niciodata in rochia alba de mireasa. Se spune ca fetele, de cand sunt mici, viseaza la nebunii de genul asta. La rochite, la cavaleri, la cai albi etc. Eu nu! Acum ma amuz cand imi povesteste mama cum spuneam intotdeauna ca "Eu nu o sa ma marit niciodata! N-am nevoie..!". Cu toate astea, legat de rochita mea de mireasa.. am stiut de la bun inceput ce vreau. Iar spre deosebire de alte mirese.. eu nu am fost nicidecum o viitoarea mireasa stresata, gen Bridezilla. Decat putin de tot! Cum spuneam, pana in luna iulie eu nu am prea fost stresata, insa la un moment dat m-a palit. ROCHIAAA! Daca nu gasesc o rochie care sa fie asa cum vreau eu? Deloc pompoasa, fara trandafirasi rozalii sau albastri, fara crinolina, fara mii de pietricele, fara voal cu broderie, fara lant cu franjuri la gat, fara cercei lungi cu perlute. Fara pantofi cu varful ascutit. Fara coronita pe cap. Tot ce doream era o rochita tip sirena, un voal finut, lung si bijuterii delicate. Insa am intrat in panica, la gandul ca sunt prea slabuta si nu imi voi gasi ceva pe marimea mea.

Cu doar o luna si jumatate inainte de marele eveniment, l-am luat frumos pe Alin de mana si am pornit la Sibiu. Am oroare de Brasov.. Si oricum, la Sibiu am merge oricand, este orasul nostru de suflet. Eram convinsa, in adancul sufletului meu, ca acolo este rochita mea si ca ma asteapta. Probabil ca in viata mea de pana acum.. tot am facut ceva bine sau am facut fericit(a) pe cineva. A fost cea mai norocoasa zi a mea! Cineva a avut grija de noi la fiecare pas. Era dimineata, ora 9. Am intrebat o fata tanara, in fata unui magazin de pe langa Piata Cibin, daca nu stie prin preajma un magazin cu rochite de mireasa. M-a indrumat cu adresa si numere de telefon la acelasi magazin de unde si ea, cu un an in urma, isi gasise rochita de nunta. A spus ca nu stie cum se face, dar foarte multe tinere au intrebat-o acelasi lucru in aceasta vara, tot asa, din intamplare.. si ca pe toate le-a trimis acolo. Si ca multe s-au intors la ea la magazin (lucra ca vanzatoare) pentru a-i multumi de ajutor. A mai spus ca putine au fost cele care nu au gasit rochia potrivita. Normal ca m-am gandit ca poate am si eu o sansa. Si asa a fost. Am intrat cu Alin in magazin (nu cred in superstitiile legate de nunti) si amandoi ne-am uitat din primul moment la acelasi manechin, imbracat intr-o rochita tip sirena. Ne-am uitat unul la celalalt si am stiut. Din prima! Era rochita mea. Am probat-o si m-am simtit pregatita pentru tot ce urma sa vina. Parca era facuta pentru mine. Iar cand vanzatoarea (o tanti extrem de draguta si binevoitoare) mi-a gasit acel voal pe care mi-l dorisem, fara macar a-i spune eu cum vreau sa fie.. mi-au dat lacrimile.

Am aflat apoi ca rochita fusese adusa de la atelier cu doar 3 zile in urma. Si ca era singura rochita de genul asta, restul erau doar rochii mari, cu corsete, cu crinolina, cu trandafirasi etc. Exact ce nu imi doream eu. Nu am vrut sa probez si alte modele, insa am cedat si am mai incercat cateva, asa.. de amuzament. Am plecat fericita pana peste cap si in sfarsit linistita. Tin minte ca, zile in sir, nu am auzit nimic in jurul meu. Ma indragostisem de rochita mea :)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Rochiile de mireasa tip sirena sunt excelente. Ai ales bine, mai ales ca esti slabuta.Am cvazut cateva poze de la nunta voastra pe site-ul Monitorului de Fagaras. Ati fost frumosi. Felicitari si casa de piatra va doresc! Corina, Canada!