What dreams may come

Sunt curioasă care sunt filmele voastre de suflet. Nu toată lista, ar fi prea mult. Dar să zicem doar primele 3. Filmele care te-au lovit, te-au atins sau ți-au dat un impuls anume de a face un anumit lucru. Chiar de a-ți suna un părinte, un prieten sau iubit, dacă nu.. chiar alte fapte mai mărețe.

De ce întreb chestia asta? Pentru că cel mai recent film bun pe care l-am văzut a fost Precious. Și e păcat. Timp liber mai am deocamdată așa că vreau să văd sau să revăd filme de suflet.

Primlele 3 filme ale mele ar fi așa:

1. The Pianist (2002), regia Roman Polanski.

Bazat pe memoriile pianistului W. Szpillmann, filmul este povestea adevărată a unui strălucit pianist polonez, care, din cauza originii sale evreieşti este forţat ca pe timpul ocupaţiei naziste a Poloniei să ducă o viaţă de fugar, pentru a scăpa de deportare.
Nici nu mai vreau să văd alte roluri ale lui Adrien Brody, pentru că eu așa vreau să îl știu, exact ca în acest film. L-am urmărit cu sufletul mic și mi-a stat inima în loc de spaimă, atunci când ofiţerul german l-a găsit ascuns în casă. Îl recomand oricând.. dar nu oricui!


2. What dreams may come (1998), regia Vincert Wart! Iubire - moarte - iubire dincolo de moarte.. Și Robin Williams. Cred cu tărie că o iubire adevărată supraviețuiește morții fizice. Cred la fel de tare în reîncarnare și în regăsirea celuilalt. Apoi, credința mea este că raiul și iadul și le creează fiecare, în funcție de gândurile, faptele, experienţele trăite în timpul vieţii. Idee transpusă excepțional în acest film.
În clipul de mai jos.. "Somewhere", de la trupa mea de suflet, Within Temptations :)


3. Tot un film biografic - La vie en rose (2007), regia Olivier Dahan. Frânturi deloc roz din viața lui Edith Piaf. Magnifique!


4. Al patrulea film.. A apărut exact în momentul potrivit pentru mine și mi-a dat impulsul de a căuta și mai setos ceea ce mă interesa. Este Stigmata (1999), regizat de Rupert Wainwright. "How's your faith these days, Father?"


În materie de filme care mă binedispun, adică filme de comedie.. mă întorc iar în timp. Cu mult. Întrucât comediile de azi, gen Borat.. sau filme cu teenagers.. nu mă amuză. So, filmul la care am râs și am râs și iar am râs până când m-au luat durerile de burtă și a trebuit să ies din cameră a fost THE PARTY (1968), regizat de Blake Edwards. Peter Sellers este atât de naiv și încurcă-lume, încât i-a ieșit un rol demențial. Cea mai bună comedie ever, zic eu.


Aștept și alte propuneri de filme de acest gen. Chiar sunt curioasă! :)