(photo by Albert Watson)
Femeie? Copil? Sau femeie-copil? Încă nu mă pot hotărî!
Sunt o răsfățată, dar asta nu înseamnă că totul mi-a fost pus pe tavă, exact atunci când am vrut eu să fie așa.
Sunt o plângăcioasă, pentru că am prins punctul sensibil al celorlalți.
Pun botul des (asta este o caracteristică a capricornilor), motiv pentru care până la urmă lucrurile se aranjează așa cum vreau eu.
Trântesc lucruri, doar pentru că știu că cineva le va ridica în urma mea.
Fac și spun prostii, în cele mai neobișnuite situații, știind că alții vor repara cumva stricăciunile.
Refuz pentru că vreau să se insiste.
Zbier pentru că de fapt îmi doresc să mi se vorbească în șoaptă.
Râd gălăgios atunci când vreau să se simtă cineva vinovat.
Sunt copilăroasă seara, pentru că vreau să îmi citească cineva basme, să fiu ținută în brațe, să mi se vorbească. Am nevoie să-mi se dea cineva paharul cu apă, chiar dacă este pe noptiera din spatele patului. Vorbesc, mă cert sau râd în somn, dar nu îmi amintesc nimic. Dimineața sunt morocănoasă și îmbufnată, așa că aș prefera să mă îmbrace altcineva, care să-mi schimbe starea de spirit. Nu pot avea singură grija de mine atunci când sunt bolnavă. Mă bucur ca un copil, pentru nimicuri. Nu mă pot bucura cu adevărat atunci când într-adevăr am motive întemeiate. Îmi place să mă joc. Jocuri potrivite băieților, pentru că fetele de vârsta mea nu o mai fac. Renunț ușor la lucruri și chiar persoane, pentru ca apoi să plâng în hohote după ele. Vorbesc urât, jignesc și lovesc persoanele dragi, după care le strâng în brațe. Nu recunosc niciodată că am greșit și nu-mi cer iertare. Spun că îmi doresc un anumit lucru, de care a doua zi nici nu îmi mai aduc aminte. Gesturile romantice îmi par grețoase, dar zâmbesc admirativ atunci cînd le văd în jurul meu.
De cele mai multe ori sunt liniștită și chiar timidă. Nu vorbesc mult, cu toate că am ce spune. Când sunt fericită.. plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu