Life is LIVE!

Trenul de noapte a oprit duminică în Făgăraș. Pentru a treia oară, în ultimul an. Artiștii au coborât pe peronul de la Cover Club cu zâmbetul larg. După 7 luni de la ultima reprezentație, Marcian Petrescu s-a întors la noi cu un nou prieten. Rareș Totu, cel mai nou membru. Un excelent chitarist care în cei 26 de ani de experiență a realizat lucruri serioase..

Făgărășenii.. Eu una nu înțeleg publicul din oraș. (De fapt care public?! Ăla care s-a obișnuit să meargă moca la Cetate, în august, să stea ca tâmpu' în fața scenei și să belească ochii la cântăcioșii de populară? Aceiași cântăcioși de populară care merg la toate "manifestările" (ăsta este un termen de coco, limbaj de lemn, folosit de jurnaliștii locali) comuniste! Ăia care se înghesuie ca animalele la mese, să mai bea și ei o bere cinstită și să mânce un mic ars? Ăia care cască gura la chiciurile de pe promenadă?). Măi oamenilor buni, ăștia suntem, că ne place sau nu. Într-o seară specială, pentru un eveniment deosebit, cum a fost cel de ieri, clubul a fost doar pe jumătate ocupat. Deci o mână de oameni. Din tot orașul ăsta mândru, în care cică sunt oameni cu pregătiri superioare, cu un grad de cultură anume, care mai și susțin în gura mare că sunt iubitori de muzică bună, de acest fel, cu.. mă lași? Au venit vreo 10-15 persoane din Victoria. Bravo lor! Iar din Făgă.. foarte puțini tineri! Bine, hai să acordăm circumstanțe atenuante.. Concertul a fost duminică, s-a nimerit să fie și zi de sărbătoare, a plouat toată ziua și a fost frig, iar publicul i-a mai văzut de două ori până acum la Cover. Hai să zicem. Dar e jenant! A, ca să nu mai zic că dacă s-a anunțat ora 20.00 pentru concert, unii făgărășenii mai ardeleni decât clujenii (ca să nu zic leneși).. s-au strâns abia la 22.00.. Oricum, pentru cei care au preferat să se delecteze cu La naiba, să poveștim sau SuperBingo.. ăsta e nivelu', n-ai ce face! Dar na.. nici eu nu m-aș duce la Sorinel Puștiu sau Hi-q, chiar dacă ar cânta în spatele blocului! Când o să se învețe ai noștri că dacă vrei să vezi un artist (dar ARTIST, nu vedetă!), să îl auzi cântând la câțiva pași mai departe de tine, dacă vrei să simți o atmosferă anume, să se lege o chimie aparte între tine și artistul respectiv.. atunci trebuie să scoți niște bănuți din buzunar? Da, artistul trebuie plătit!

Trec peste partea urâtă, pentru că de fapt atmosferă de la concert a fost tare faină. Am fost practic vreo 60 de oameni. Puțini, dar foarte buni, nu buni. S-a mai strecurat și un fitzos, că na.. sunt peste tot, dar făgărășenii s-au deschis și i-au făcut pe băieți să se simtă iar ca acasă. Marcian Petrescu ne-a destăinuit că locul acesta îi este foarte drag. A spus că localul este unul dintre cele mai bune din țară, iar făgărășenii (ăia foarte puțini, SUB 1%, aș spune eu) sunt de fiecare dată primitori, amabili și calzi cu ei. A zis că aici, de când coboară scările pentru a intra în club, se simte excelent. Marcian a vorbit cu publicul, a glumit, a povestit, a râs. Și glumele lui chiar nu le consider misogine! (Cine vrea să vadă ceva cu adevărat misogin - uitați-vă la Antichrist!) Iar când a cântat la muzicuțe (pentru că le schimbă în funcție de melodie) și voce, a făcut-o în 'nșpe ritmuri. Blues, country, rock & roll, jazz și ceva ce sună foarte fain - latino-blues! S-a cam jucat cu pulsul nostru când a trecut prin piese dansante, funny, apoi extrem de sensibile și tot așa. Muzici inspirate de la Sugar Blue, Sonny Boy Williamson, Carey Bell, Gary Moore, Charlie Musselwhite, Albert Collins, Johnny Cash. Ce mi-a plăcut extrem a fost momentul inspirat de COMPAY SECUNDO - Chan Chan (BUENA VISTA SOCIAL CLUB) și "Iubirea ta e ca un cancer".. Nu am înregistrare de la Marcian, dar am asta..



Iar când Rareș Totu a gâdilat puțin mai apăsat corzile chitării albe.. un mare WAW! Adrenalină curată :). Alin și-a atins Raiul.. Iar eu m-am convins că îmi plac bateriștii! Indiferent de cine este pe scenă, eu sunt atentă 75% din concert la toboșar. Aseară, privindu-l fix pe Costi mi-am adus aminte de Vali de la Fragmentarium, care bătea cu furie în tobele lui Mike și de super simpaticul și talentatul Boby de la Horizon Band (o trupă din Bulgaria, de care ne-am îndrăgostit noi doi în 2008).. :)

A fost o seară lungă, încheiată dimineața devreme.. Un motiv bun pentru a ne întâlni din nou și a cunoaște oameni noi și frumoși. Am cunoscut o doamnă deosebită, despre care sper ca Alin să scrie la un moment dat și în ziar. Vio, știi la cine mă refer.. Să știi că vreau să o revăd pe doamna! Neapărat! În primul rând pentru că este un om viu. Apoi, simt că dânsa îmi poate hrăni pofta de pământul rusesc..

În postul următor urmează poze!

Respect pentru mâna de oameni cu care am împărtășit trei ore de spectacol, culoare, veselie și ritmuri dulci!

În altă ordine de idei, astăzi aș fi vrut să fiu la București, pentru concertul Brendan Perry - DEAD CAN DANCE! Dar na.. nu le poți avea pe toate :(
Însă pot face asta..