Mi-e frică..

De câteva zile stau cu frică. De fapt frica mi-a cam mirosit slăbiciunea și acum se tot ține după mine. Așa că îmi petrec timpul cu ea, că ne-am obișnuit una cu cealaltă. Ne mai ținem de urât..

Din cauza unei doctorițe extraordinar de pricepute, bunica mea a înghițit multe zile la rând niște pastile care se prescriu, de fapt, bolnavilor de Alzeimer și schizofrenicilor. În timp ce bunica mea nu suferă de niciuna dintre cele două. Motiv pentru care, într-o noapte, organismul ei a făcut o reacție urâtă și am fost nevoiți să o internăm în spitalul tulbure. Un accident vascular, semipareză.. Niciodată bunica mea nu a avut nevoie de internare, iar acum mi se strânge inima când văd că abia vorbește. Și are ochișorii pierduți. Eu nu am mai văzut-o în starea asta niciodată. Are 68 de ani și acum o săptămână era vioaie și glumeață. Nu avea nevoie de ajutorul nostru. Ea mergea singură la cumpărături, își plătea singură dările la stat, își vizita prietenele. Avea programul ei de pensionară liniștită. Și dintr-o dată nu o mai recunosc. Ar trebui să-i mulțumesc doamnei doctor că mi-a aranjat-o. Acum tot ce vreau este să își mai revină cât de cât, pentru a o scoate la timp din spitalul nostru.. celebru. Ne grăbim să o ducem la Târgu Mureș, ca s-o punem cât mai repede pe picioare.

Eu, spre deosebire de alți copii, am avut un singur bunic și o singură bunică. Părinții tatălui meu au murit când tata era tânăr. Copil chiar. Așa că dragostea mea pentru bunici nu s-a împărțit la patru, ci la doi. Bunicul meu a murit acum 10 ani. Nu pot concepe că și bunica mea va pleca odată.. Și nu acum!

Știam că ceva rău urmează să se întâmple. Am fost avertizată, de mai multe ori. Am sunat-o pe bunica de fiecare dată să văd dacă este bine. Era perfect sănătoasă și mă mai liniștisem. Iar acum câteva nopți am avut cel mai urât coșmar dintre toate. În următoarea noapte.. s-a întâmplat. În vis am reușit să mă trezesc la timp..