vineri, 23 iulie 2010

De ce nu mai răspund la telefon..

Pentru că mi-a fost furat. Simplu. Pentru furt, oricât de mic ar fi, eu aș tăia câte un deget făptașului. Dacă trece de 20 de furturi - câte o mână, apoi un picior și tot așa. Să se lecuiască de obiceiul ăsta. Telefonul avea pentru mine dublă valoare sentimentală. Noroc că nu mă atașez foarte tare de lucrurile materiale, așa că după un sfert de oră în care am înjurat țiganii, mai ceva ca o mahalagioaică (nu sunt rasistă și a fost prima oară când i-am înjurat), m-am resemnat și m-am liniștit. Oricum, în fiecare an schimb cam două-trei telefoane. Numerele de telefon, tot așa. Deci.. nimic nou sub soare. Dar am fost furată pentru prima oară. De-asta este un eveniment care merită menținut în jurnal.

După două zile și două nopți petrecute cu Seba, Feliciti și Alessandro.. mă resimt bine de tot. În ultimele trei zile am dormit aproape cinci ore așa că simt nevoia sa dorm tot uichendul. Din păcate, mai trebuie să muncesc, altfel aș fi hibernat. Deja mi-e dor de Alessandro.

Un bucureștean m-a întrebat, zilele trecute, dacă am "ceva în buze" :)). Nu, nu am! Și nici nu mi-aș introduce substanțe străine în corp.

Când am terminat cu munca, mi-a distras atenția un țigănuș. "Domniță, nu ai să-mi dai un leu?". Probabil că m-am uitat foarte urât la el. În replică: "Domniță, da' nu-ți fur nimicaa!". Hai, lasă-mă! Poate nu acum.. Dar pun pariu că te antrenezi, nu stai degeaba!

Mă doare tot corpu' azi. Și mintea mă doare. Cred că mă strigă patul meu moale. Da, el mă strigă :)

Niciun comentariu: