joi, 13 mai 2010

Lumânări pentru bătrâni !

Țărișoara asta bolnavă se mai zbate puțin, înainte de a-și da sfârșitul obștesc. Bătrâni, mame disperate, profesori, medici, militari în rezervă își permit să-și strige în gura mare drepturile. Adică "fac gura mare", oameni ai puterii, ca să mă exprim în limbajul vostru.. Eu m-am gândit mai bine și am realizat că de fapt sunt de partea voastră. Și vin cu o propunere. Un nou pachet de măsuri anticriză, că de.. sună bine și poate bătrânii pun botul, mai știi?

Prăpădiții de bătrâni ai nimănui trebuie jumuliți cât se poate de mult. Că oricum nu mai au vlagă să protesteze. Ei acceptă orice, că oricum s-au obișnuit să ducă o viață de umilințe. Așa că: în cuantumul pensiei pe care o merită după zeci de ani de muncă pe plantație, nenorocițiilor să li se trimită într-un pachețel lumânări care emană parfum de hamburger. Americanii le-au inventat, deci tot de acolo ne vine salvarea. Bine, lumănârile-hamburger să le primească doar cei cu pensii mai mari, restul doar lumânări cu miros de ceai și unt. În felul ăsta bătrânii vor bifa trei chestii.. la care țin ei foarte mult, deși eu chiar nu-i înțeleg. Hrană, lumină, căldură. Corect? Buun. A, credeți că nu m-am gândit la apă? Păi dacă le trebuie la moși apă, să facă bine să-și miște oasele alea bolnave afară. Există fântâni artezeiene și cișmele, nu?

Vor și medicamente te pomeni! Ei, lasăți, că înainte când nu erau doctorii pe toate gardurile, cum trăiau și supraviețuiau? Cu ceaiuri din plante și te mai miri ce. Ar putea să învețe și ei ce a aia aromoterapie. "Aromoterapia poate fi folosită cu succes în boli de natură cardiovasculară, respiratorie, digestivă, endocrină." Păi ce vor mai mult?

Mai sunt și bătrâni fițoși, care sigur vor ridica pretenții. De socializare.. Aici trebuie, totuși, o mică investiție din partea dumneavostră. Cumpărați-l pe yoghinul ăla care a rezistat fără mâncare și băutură timp de 70 de ani. În felul acesta, dacă în zilele în care bătrânii noștri vor vrea să se adune la Centrele de Zi Pentru Vârstnici, le puteți oferi și un program artistic-educativ, în care indianul le va deschide și lor ochii spre adevărata viața curată și pașnică.

Ca să nu simtă în vreun moment lipsa vremurilor trecute, acordați-le doar lor dreptul de a merge la înmormântări. Lăsați-i pe ei să adune coliva, colacii și vinul care se dau la astfel de adunări. La câți oameni vor muri de foame, boală și mizerie.. vor avea cel puțin o dată la două zile, motiv de sărbătoare câmpenească. Păi ce viață vor duce.. vor fi de invidiat, vă spun!

Mai rămâne o problemă.. Dacă tot s-au rezolvat aspectele legate de lumină și căldură, atunci la ce le mai trebuie un apartament întreg sau garsoniera? Doar pentru patul în care dorm? Eu zic așa: să-și ia fiecare moș câte o saltea sub braț și să se mute în subsolurile de bloc. Că măcar acolo nu vor fi singuri. Pot împărți între ei mirosurile de mâncare emanate de lumânări, pot face schimb de colivă și colaci, pot bea un șpriț împreună. Și cu cât vor fi mai mulți bătrâni la un loc, cu atât își vor ține mai bine de cald pe tiomp de iarnă. Vor uita foarte repede de anii grei în care trebuiau să tragă de amărâții ăia de bani pentru a-și plăti întreținerea și toate cele..

Stimabililor, cercetați propunerea mea. Sunt sigură că vorbim același limbaj. Veți realiza că măsurile de mai sus reprezintă singura cale de a transforma traiul bătrânilor dintr-o corvoadă în iluzia unei vieți îndestulate. Poate așa vor putea închide și ei ochii, crezând, amărâții, că măcar nu au murit în mizerie. Cât de simplu este planul de salvare. Și cinic - o lumânare pentru fiecare bătrân!

Un comentariu:

Anonim spunea...

tare