În drum spre casă am tăcut adânc. Dorul de iubirea mea m-a ținut trează. Douăzeci și ceva de ore doar eu cu mine. În drum spre casă am realizat cât de norocoasă sunt. Și că greșesc cumplit atunci când mă pun la pământ, reprosându-mi că nu sunt destul de.., subestimându-mă pe nedrept. Sunt un om fericit, de fapt. Am o viață minunată, liniștită, stabilă.
În drum spre casă m-am "reumanizat" ascultând vocea de la radio. Radio Slovenia International. O noapte de terapie intensivă cu blues și o voce voit sau nu răgușită, liniștită, calmă, puțin obosită, oftaturi, o limbă faină, ce-mi place mult, o engleză curată, fără accent slavon. Numai și numai pentru urechile mele. Nu reușesc să găsesc omul lor de noapte, dar mi-a plăcut să-mi imaginez imaginea celui care parcă a vorbit numai pentru mine în noaptea aia. Vocile de noapte de la radio sunt fascinante. Auzi vocea de piept. Nu vezi fața, ochii, buzele. Nu cunoști omul. Doar simți vibrațiile vocii, auzi respirația, sesizezi nuanțele. Îți poți doar imagina cine este omul din spatele microfonului. Și cum este - dacă e tânăr, între două vârste, dacă e un singuratic sau un familist convins, dacă e un tip melancolic sau un petrecăreț, dacă e un om bun și blând, sau joacă rolul ăsta doar pentru job. Dacă poartă mereu caștile pe urechi atunci când merge spre casă. Dacă e tipul de bărbat care are mereu un ghiozdan în spate sau o geantă de umăr. În imaginația mea servieta nu se încadrează în peisaj. Îmi place să cred că melodiile din playlist înseamnă amintiri și sentimente pentru el și aș vrea să ghicesc ce-l determină să le aleagă tocmai pentru noaptea respectivă. Vocile de radio au parcă o taină a lor. Poate este de vină doar tehnica vorbirii la microfon, pe care o au în sânge. Nu cred că mă înșel când spun că te poți îndrăgosti de o voce..
Am devenit oficial fana Radio Si. Pentru capricornul nocturn din mine a fost exact pansamentul de care aveam nevoie. Mi-a înmuiat gândurile și trupul încordat. Așa cum un balsam înmoaie și parfumează un pulover vechi, uzat și rigid. Îl face pufos și parfumat.
Am ajuns acasă. Sunt fericită!
9 comentarii:
Bine ai revenit !
Chestia cu "vocea de la Radio" o cunosc pe pielea mea ... unii (unele) mi-au cunoscut intai vocea de la Radio Nova, cand aveam emisiunea "AM" ... cand m-au cunoscut in carne si oase au zis dezamagiti(e): "aaa ... tu esti ?!" ... ha-ha ...
Ceea ce este sigur este ca nu am, nu am avut si nu voi avea niciodata servieta !
Intotdeauna, play-list-ul inseamna ceva pentru vocea de la radio... asa, vocea transmite mesajele pe care nu le poate rosti, adresate doar celor care vor, pot si au timp sa inteleaga... si vocile de la radio au sentimente, dureri, bucurii... iar muzica le exprima cel mai bine starea...
@viomor- crezi ca ar fi fost mai bine sa nu stie ascultatorii cine esti si cum arati?
Mad
Mada, ce a fost negru, este mic, dar o mare pacoste in viata omului si te iubeste de la departare? ai voie sa ghicesti din prima. As vrea sa raspund si eu la intrebarea pentru Vio. Eu prefer sa ascult ani la rands doar vocea. Omul.. poate dezamăgi.
Vio, reactia ta si a stiu eu cui.. m-au convins ca se poate si la alte case, ca sa zic asa. te poti indragosti de o voce.. fie ea de la radio sau de la telefon. eee, devine interesant!
Pentru Anonim: nu, nu ar fi fost mai bine sa nu stie lumea cine sunt ... chiar si pentru faptul ca arat foarte bine!
Pentru Ralux: mi-am amintit ca acum ceva timp cand am vorbit prima oara cu o persoana la mobil reactia ei a fost: "Oau, ce voce ai! ..."
:)) așa-i, așa-i!
Vio, anonimul este Mădălina, tot o voce de radio.. Vocile astea au ceva.. :)
Ralux.. mai tii minte?!?! Acel playlist din acea noapte? Si mai tii minte serile si zilele si noptile nedormite la acel radio?
Oooo da! cum să facem să dăm puțin anii înapoi? să tragem de timpurile alea faine cât de mult putem. oare cum am putea face asta? gandește-te bine și dă-mi de știre. of, am imbătrânit :))). acum, la ora 23.00 suntem de mult în lumea viselor si dacă pierdem o noapte se duce naibii tot ritmul din săptămână. fuse și se duse!
Trimiteți un comentariu