.. unde voi ajunge fix de ziua mortilor. O, ce zi fericita pentru mine! Imi aprind lumanarea inca de pe acum, numai sa mi se implineasca dorinta. Ce legatura are lumanarea de ziua mortilor cu dorintele!? Niciuna! Dar ce mai conteaza? Nimic nu mai conteaza!!! Sunt disperata cum n-am mai fost vreodata pana acum. Vreau acasa, la Alin, la prieteni, la oamenii mei dragi! Mi-e dor pana si de painea de acasa. Cerule, ce gust bun are painea noastra!
Inca trei nopti plus un drum lung si enervant, oameni cicalitori, manele din toate partile, inghesuiala, mitocanie, limba aia "rom-taliana" cu care se falesc aiurea-n tramvai romanii nostri etc. O sa-mi iau cartea mea in brate, o sa ma agat de ea ca si cand ar fi cel mai de pret lucru al meu si ma voi folosi de ea, devorand-o pana la ultima litera, tiparita pe ultima pagina. Si o voi citi din nou, cu aceeasi disperare. Imi pastrez ultima doza de calmitate pentru drum. Acum, insa, fierb. Clocotesc!
Niciun parc, nicio biserica, niciun monument, nicio strada, niciun club si nicio cafenea, nimic de aici nu ar putea vreodata sa suplineasca, macar, lipsa lucrurilor mici si oamenilor importanti sau secundari din viata mea. Universul meu mic.
Testul a luat sfarsit. Doua saptamani au trecut relativ usor, dar a treia saptamana departe de viata mea tihnita de acasa mi-a cam pus capac..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu