Porția mea de Transfăgărășan pe 2010

Prefer marea în locul muntelui. Poate pentru că muntele îl am aici, la o aruncare de băț. În fiecare dimineață văd munții pe fereastră, îi văd vara, toamna, îi văd plini de zăpadă, în anotimpul rece. Apoi, sunt foarte friguroasă și destul de sensibilă la temperaturi mici, la lichide reci etc. Astfel că iarna la Făgă o suport mai greu. Nu mă prea atrage muntele și mă cam feresc de drumeții aventuroase. Muntele are propria personalitate, așa că stau departe de el. Poate faptul că în fiecare an își găsesc sfârșitul în munți destui turiști, experimentați chiar, mă face să privesc cu oarecare teamă în direcția lui. A, asta nu înseamnă că în apa de mare mă arunc fără teamă. Am trecut cu bine de câteva ori de înec.. Spre deosebire de munte, la mare te poate vedea cineva la timp și poate înota după tine. Iar frumusețea nopților în care când stau pe nisip, ascultând valurile și propriile gânduri.. Ce să mai zic? Acolo îmi place.

Dar.. cea mai recentă plimbare pe munte mi-a plăcut. Și culmea: am ajuns sus, unde erau 6 grade Celsius, în teniși, jeans, tricou și hanorac (jos, în oraș erau 16 grade). Dacă verișorii nu și-ar fi dorit să meargă sus, atunci cu siguranță eu nu aș fi ajuns anul ăsta pe meleagurile alea. Brrr!

Chiar dacă la prima vedere aici dau impresia că aș avea burtică de gravidă, nu e așa. De fapt țineam în buzunarele hanoracului vreo 3 telefoane mobile și atârnau cumva ciudat.. Atâta tot ;)



Mie cel mai mult mi-au plăcut plimbările înghesuite din telecabină :))

Sus am dat peste bucureșteni, îmbrăcați ca pentru schi, adică până-n dinți. Echipamente sofisticate, schiuri, clăpari, plăci de snowboard, salopete, geci, mănuși, alea alea. Se uitau la noi ca la patru extratereștri. "Vai, așa ați venit îmbrăcați?", ne-a luat la întrebări un tânăr îngrijorat pentru sănătatea noastră. Da, nene, așa am venit, că suntem de-ai locului, suntem obișnuiți cu gradele puține, iar 6.. sunt așa, parfum..



Oameni foarte serioși - verișorii Cristina și Iulian


Și perechea neserioasă - Dede și Buji






Celebra cascadă..















Băieții la pești, iar fetele la leagăn. (Albota)


Dar tot la noi se întorc. Așa se spune, parcă.. Urâtă vorbă!




Eu una știu că mi-am făcut norma de munte pe anul ăsta.. Și am avut surpriza ca după mica aventură nesăbuită.. să nu răcesc. Au răcit alții, sănătoși tun și pe deasupra și cu antrenament de munte.

(9 mai 2010)