De cele mai multe ori, îmi place viața mea din lumea paralelă. Pentru că Raluca este Raluca, nu Ralux. Știe să fie blândă, să ierte, să râdă cu poftă, să trăiască liber. În cealaltă lume am persoanele dragi aproape. Nu este nevoie să vorbesc, mă pot face înțeleasă din priviri. Așa că în visele mele este liniște. Sunt culori calde, este soare și nu există ferestre, uși, locuințe. Sunt mereu înconjurată de copii. Copii care sunt ai mei. În unele nopți mă amuz de jocurile unei fetițe cu păr cârlionțat, în altele alerg după un băiețel năzdrăvan. Orice senzație pe care o simt este atât de puternică și reală, încât îmi influențează automat ziua ce urmează.
Atunci când Raluca este bine.. funcționează normal și Ralux. Dar când intervin tot felul de premoniții sumbre și persoane care vor să-mi tulbure povestea.. atunci se dă totul peste cap.
Totuși, nu în fiecare zi plouă. Iar pentru prima dată, în ultimele săptămâni, am reântâlnit-o pe Raluca, pe Alin și pe doi micuți. Alin adormea în brațe o fetiță de câteva luni, iar eu sărutam pe creștet un băiețel de aceeași vârstă, care adormise pe pieptul meu. Căpșorul lui era lipit de umărul meu, iar inima mea bătea cu putere. I-am simțit greutatea și i-am auzit respirația atât de clar! Era liniște și multă iubire, fără cuvinte. Dragoste curată și nemuritoare.
Am nevoie să simt momentele acestea, chiar dacă vin din altă lume. Pentru că aici suntem nevoiți să trăim, pe când acolo iubim să trăim și iubim ce trăim.
2 comentarii:
"Aici" si "acolo", dpua lumi in care existam ... frumos spus. Candva, poate ca vor fi aceeasi lume.
Cu siguranță aș va fi!
Trimiteți un comentariu