DA! pentru prieteni

Nu cred să mai fi așteptat cu atâta nerăbdare (de la începutul primăverii, până acum) un uichend. Anul ăsta am tot așteptat primăvara și vara, imaginându-mi cum vom sta noi zile în șir pe terasă, cu familia de la Cover. Și cum ne vom povesti, șicana, aminti, imagina, face planuri și tot așa. Că vom pleca cu corturile, așa cum făceam anii trecuți. Să simțim vara asta. Numai că.. nu știu ce s-a întâmplat cu noi. Ne vedem mai rar decât o făceam în timpul iernii, când era atât de greu să mai ieși din casă, seara.

Mi-e dor de gălăgie, de poveștile și glumele răutăcioase ale băieților. Vreau să mă amuz împreună cu Csilla de nebuniile "fiilor" David și Filipache, să alergăm după ei, să ne obosim reciproc. Eu chiar îi iubesc pe oamenii ăstia! Chiar și pe cei care se adună în jurul nostru și rămân câteva minute la povești.

Mike se face tot mai frumos. Ghiță - e același Ghiță :). Alin - e cu pofta de evadare cât blocu'. Csilla - cred că ea este cea mai nerăbdătoare să scape de casă și oraș. Vio - apropos, unde te-ai ascuns, că nu te mai vede lumea cu săptămânile? Mai avem una bucată Rareș Totu, care a prins drag de locurile și oamenii noștri frumoși. Un Mihai Comanici, foarte prins cu treburi și secretos, în ultima perioadă. O pereche de verișori, dintre care Cristina proaspăt ieșită din spitalul tulbure (unde medicii nu știu care este diferența între apendicită și infecție la rinichi!). Un Țache, mereu agitat și în căutare de noi concerte prin țară. Și mai avem o Ralux, care își dorește toți oamenii ăștia dragi aproape, albastru, verde, galben.

Și acum ne adunăm iar, în sfârșit! Vineri mergem la Sibiule. Avem un spectacol de teatru care trebuie experimentat. Iar duminică ne luăm liber de la oraș, serviciuri, telefoane, angajamente și mergem la cabană, cu toții. Și cu copiii, că măcar acolo au loc de alergat, trântit, consumat energie. Ne vom întoarce în oraș abia la mijlocul săptămânii viitoare.

Eu sunt recunoscătoare pentru oamenii ăstia buni din jurul meu. Nu suntem "bot în bot" toată ziua, poate nu ne întâlnim decât o dată pe săptămână. Dar ne simțim imediat. Și simțim nevoia să ne adunăm. Nu vorbim vorbe mari, dar câteodată ne spunem cuvinte care hrănesc și repară. Suntem o altfel de familie. Nouă ne plac chitările și cântecele șoptite..

Mike


Țache

Și Simona

Vio


Vio și fetele de la bar


Adică Lili și Mădălina, amabile și drăguțe cu clienții

Mădă este acum studentă și ne vizitează mai rar

Adina și Lili

Adina a fost desemnată, în 2009, drept cea mai bună dansatoare de street-dance din Românica. Sau cel mai bun coregraf de street-dance. Ceva de genul..

Rareș

Buji



Ghiță și Buji

Doi mari îmbârligăcioși!

Csilla Ninu! Mamă de băieți, tânără, frumoasă. Go, girl!

Așa arătăm noi când suntem obosiți și foarte obosiți

David, când era mai mic și îi plăceau tobele.. Acum îi place de Adina!

Așa face când ne întâlnim. Trage de mine în toate direcțiile ca să-l iau în brațe

Pe Filipache îl păstrez doar pentru mine. Aici este Ștefan, cel mai mare dintre băieții familiei Ninu. Viitorul glorios..



Ne vedem curând!