miercuri, 24 noiembrie 2010

A fost..

și deocamdată pot spune doar atât. Este 7 dimineața și încă râd de una singură când rememorez ce s-a întâmplat în ultimele 10 ore.

But first! Premiera a fost extrem de emoționantă. Sala a fost plină, spectatorii au ieșit, după trei ore, din sala de spectacole - impresionați. Regizorul, actorii și echipa de producție au fost aplaudați de 600 de făgărășeni la scenă deschisă, s-a ținut un moment comemorativ, s-a oferit un premiu, un actor special (om, înainte de toate) a lăcrimat, impresionat de ceea ce s-a întâmplat (și eu la fel și mulți alții ca mine).. Pentru noi a măsurat foarte mult prezența la film a lui Ion Ilioiu, ultimul dintre partizanii făgărășeni rămași în viață. Care astăzi împlinește vârsta de 81 de ani! Nu mai vede bine, nici auzul nu îl mai ajută, trupul îi este bolnav, dar a avut îndârjirea de a rezista patru ore în același loc, pentru a retrăi și frica și durerea și disperarea și scârba acelor ani în care a fost fugar. A ieșit din sală vizibil emoționat, la brațul regizorului Constantin Popescu. Cuvintele nu au valoare..

Mi-a plăcut foarte tare că artiștii au fost interesați de istoria noastră. Au cercetat fiecare poză din expoziție, au pus întrebări, au cumpărat cărțile lui Gavrilă Ogoranu.. Nu s-au baricadat în spatele vreunui zid imaginar, atunci când oamenii s-au dus să le strângă mâna, să-i felicite, să le ceară un autograf sau o poză, două, trei. Au răspuns firesc ziariștilor locali (celor de la Nova, singura televiziune prezentă - rușine, zic, ălorlalți!) și celor mai mari în grad, de câte ori au cerut reporterii. A fost un aveniment așa cum merita să fie!

Ce-a urmat după.. ee, altă mâncare de pește. În mare - ne-am liniștit mai întâi, apoi am tras un chef mare și lung la Cover. Cred că am râs în noaptea asta cum nu am mai făcut-o de luni bune. Am râs cu lacrimi până la cinci dimineața. S-au consumat chestii, s-a cântat, s-a dansat, s-au făcut jocuri, s-au spus bancuri mai mult sau mai puțin reușite, s-a povestit despre semne mistice din frunte, despre slănina de porc, țuica din Ardeal și aia din Oltenia, despre ceasuri de firmă, despre super-glue, s-a făcut bâză de Dansez pentru tine, ne-am pozat în diverse ipostaze și multe alte cele. Și mai pot spune doar atât - Bordeianu cântă. Și cântă bine de tot (în special un anume cântec de război moldovenesc, foarte emoționant de altfel!). Și nu este ăsta singurul motiv pentru care chiar ne-a plăcut sincer de Dan! Iar Vasile Calofir :))) e tare rău de tot (nu pot spune în ce anume)! Noroc cu rezistența!

A fost o zi lungă și faină!

5 comentarii:

Anonim spunea...

:)Buna treaba!
Mad

Cristiana spunea...

pozeee :(( vreau pozee

Alina Roman spunea...

Lassa putin rusinea la o parte, te rog :) in legatura cu care televiziune a fost prezenta si care nu

Ralux spunea...

:) de data asta te refuz

Ralux spunea...

cristiana, va trebui să facem o selecție la sânge printre poze. dar pun în curând și poze de la eveniment