Astăzi sunt fericită că pot sta pe balcon, visând la vremuri ce vor veni, încălzîndu-mă la soarele ăsta darnic. Dacă aș ignora copacii uscați și mi-aș închide ochii, ar începe visul. Exact ca în Vanilla Sky. Povestea reală se oprește, dar mintea și sufletul alunecă mai departe, într-o lume paralelă, creată de subconștientul meu, în tot acest timp.

Dar țin ochii bine deschiși. Suntem liberi și conștienți de asta. Și, oricât de mult îmi place mie să cred că trăim mai multe vieți, că mă voi reîncarna și o voi lua de la capăt în cazul în care acum voi da greș, trăiesc conștient ACUM. Este o lume mare, cu miliarde de ființe asemeni nouă, cu nouă milioane de biciclete în Beijing, cu continente, cu minunății de văzut, experiențe de trăit, de pătimit, de învățat, de iubit sau de regretat. O să căutăm, în lumea asta mare, acel loc pentru noi. Și atunci când vom fi destul de liniștiți și siguri pe ceea ce vrem, vom înfige un băț în pământ și să vom zice aici este căminul nostru. Un loc în care să nu ne simțim în plus. Și stingheri. Unde să nu fim puși să alergăm pe o roată, ca niște șoricei albi. Un loc al cărui aer să îl tragem în piept, cu poftă, în fiecare dimineață. Să vrem să învățăm altceva de la oamenii din jurul nostru, să le învățăm limbile, obiceiurile, valorile lor. Să aflăm și să învățăm mereu. Să ne deschidem mintea. Și spiritul. Este, de fapt, atât de simplu. Trebuie să vrei să fii liber..

E o pace astăzi..