Premieră în lacrimi

Ce pot sã spun? M-a impresionat primirea de la Fãgãraş. E greu sã nu te atingã atîta suferinţã reprimatã timp de atît de mulţi ani, atîta cãldurã cu care am fost primiţi, atît de mult respect pentru oamenii aceia pe care l-am simţit exprimat de cãtre toţi cei prezenţi în salã în numãr atãt de mare.

Este poate cea mai frumoasã şi cãlduroasã primire de care am avut parte, cu un film. Am trãit momente emoţionante, mult mai puternice decît m-am aşteptat, chiar dacã filmul nu a reuşit sã redea decît într-o foarte micã mãsurã sacrificiul acelor oameni, atît de mulţi, de altfel. Şi m-am bucurat cã, în ciuda lipsei mele de experienţã în a portretiza personajele, în a dezvolta momentele acelea sau în a descrie clipele teribile prin care au trecut, oamenii prezenţi în salã au aplaudat cu atît de multã bunavoinţã efortul nostru. Sentimente pe care le datorez în mare masurã şi doamnei Lucia Baki, care s-a oferit sã ne ajute cu proiecţia de la Fãgãraş şi nu numai atît, punînd atît de mult suflet în organizarea serii aceleia încãrcate de amintiri. (...)Toate cele bune, Constantin Popescu.

Am urmãrit şi am fotografiat comportamnetul d-lui Ilioiu pe parcursul premierei. A aplaudat continuu cînd au fost amintite numele luptãtorilor din Munţii Fãgãraşului, colegii lui. A rãmas mult timp în picioare deşi este bolnav. Am plîns de emoţii, a spus actorul Dan Bordeianu care l-a jucat în film pe Victor Metea din Ileni.

Cred cã am fãcut ceea ce trebuia. Chiar dacã nu am biruit, sînt cu conştiinţa împãcatã şi nu mã consider vinovat pentru deznodãmîntul luptei noastre a încheiat Ion Ilioiu. Regizorul Constantin Popescu Jr. și actorii l-au însoţit pe fostul luptãtor de la premierã pînã la domiciliul sãu din Fãgãraş. Un material emoționant - aici

Și doar câteva poze..






Ion Ilioiu, 81 de ani - ultimul partizan din Țara Făgărașului, rămas în viață



moment de reculegere în memoria celor căzuți în lupta anticomunistă



Ion Ilioiu, sărutat de actorul Ion Bechet (Nelu Novac în film)





Mă dusei să trec la Olt..

Cântec moldovenesc de război..

Revoluție la Făgăraș!

Multe lucruri extraordinare s-au întâmplat săptămâna trecută în orășelul nostru. Au început marți, odată cu apariția celui mai recent număr din Monitorul de Făgăraș. Pentru a mia oară s-a revenit asupra unui subiect delicat pentru noi. De fapt doar pentru cei care (și nu sunt puțini) poartă recunoștință oamenilor care prin sacrificiul suprem au făcut ceea ce acum noi numim istorie! Sunt fapte care pe mulți tineri îi lasă reci, astăzi. Dar slavă cerului că mai avem părinți și bunici și străbunici de la care putem auzi și învăța.. În fine, nu se-nțelege nimic. Tot în ziua de marți, 23 noiembrie, la prânz, pentru prima dată după 20 de ani, sute de localnici au venit împinși de amintiri și sentimente reale pentru de o bucată de istorie din noi, la premiera Portretului.. Scriam că a fost un eveniment emoționant și nu am mințit. Filmul ăsta a trezit omul din noi. Pentru că noi, făgărășenii, am dormit destul, în ultimii ani. Am lăsat lucrurile să curgă, să evolueze în direcția impusă. Am lăsat, am tăcut, am închis ochii, am întors privirea, am oftat și ne-am continuat drumul.

Tare ciudată a fost săptămâna care a trecut. La Făgă a fost o avalanșă de evenimente, de circumstanțe și întâmplări, de trăiri puternice, care, toate combinate, au produs un bum. O explozie. Ne este sete și poftă de altceva. De ceva bun, ceva ce merităm, ceva ce este în dreptul nostru de a avea. Și vrem să fim ascultați, în primul rând! De aici pornește totul.

O revoluție spirituală, o revoluție a minții și o revoluție în atitudine! Abia de mâine voi putea scrie despre ce este vorba..

Acum, însă, vreau să îmi scriu aici, la jurnal, că seara-noaptea-dimineața trecută deja, este proaspătă. Cu aer de începuturi noi, de revoluție spirituală. Aseară ne-am adunat la Cover și am pornit spre Victoria. A fost Victoria Jazz Festival, prima ediție. Pentru iubitorii de sunete și ritm, jazz și blues, pentru iubitorii de Sibiu și Imperium care au fost la eveniment.. repet și eu - "jumătate din Europa ne-a invidiat"!

Electric Band - Sibiu și Vega Band - Brașov, apoi, la sfârșit, un jam-session până la 2 și ceva dimineața - ne-au pus în fund pe toți. S-a cântat cu o sete și cu o pasiune extraordinare. Iar localnicii din Victoria și făgărășenii (reprezentați de două mâini de oameni de la masa noastră), au primit totul în acelați ritm nebun. Pentru că majoritatea dintre noi are un gol mare de umplut.. Sunete joase, apoi furioase, trompetă, sax, poftă și îndemânare de a bate în tobe, improvizații simpatice, apoi serioase, bas, chitări, pian/keyboards, un Vlad Simon tânăr și al naibii de talentat și un Dorin Pitariu, identic cu Aurelian al Lioarei. Sau Aurelian cu el, nu mai contează. Momente introduse de pãrintele jazz-ului românesc, Florian Lungu - Moșu. O atmosferă foarte, foarte, foarte faină. Organizare bună, un spațiu frumos. Și oameni deschiși la Victoria. Și însetați de momente de genul acesta. Nu pot spune decât - Victor Hoajă, 10+ pentru tot ce ai reușit să faci la tine acasă, pentru ai tăi! Totuși, un singur lucru nu mi-a plăcut. Că nu putem avea parte de nopți la Victoria, precum cea care a trecut, măcar o dată pe lună. Dar cunoaștem mecanismul, așa că.. mi-aș dori că anul viitor primăria orășelului și oamenii de afaceri să acorde ceva mai multă atenție acestui eveniment. Nu atenție, pardon. BANI! Pentru că setea este mare și oamenii chiar au nevoie de așa ceva.

It's a mind revolution! To be continued..

Reportaj video.. sau așa ceva..

Aici se pot vedea ceva imagini de la premieră. Chiar dacă se repetă cadrele, chiar dacă întrebările reporterului sunt.. șchioape, chiar dacă textul nu sună deloc bine, pe alocuri - dar e bine și-așa rău :)
Cât despre poze.. curând!

pies nici nu se încarcă tot. deci.. da

Duduiță, dumneavoastră aveți treabă și noi vă reținem!

-vă place comedia?
-nu știu, eu sunt nou pe linia asta.

Cumsecade, cumsecade, dar așa țapănă?

De ce vreți, tovarăși, să m-aruncați pe mine în pușcărie ca pe-o zdreanță, dacă sunt nevinovat? e păcat, tovarăși! eu n-am luat decât 200 de lei. alții iau zeci de mii și nu-i mai vede nimeni. închide ochii toți. caut, caut liniștit.. așa liniște să ai dumneata toată viața!

Stai jos, copila mea. spune cu ce-ai greșit. ce-ai pe suflet? da mai repede că așteaptă și alți păcătoși. s-au înmulțit păcătoșii de când cu primăvara asta!

Ssst, că te-aude englezu ăsta. scuzate, seniore!

Înger, îngerașul mieu, icoana.. n-am furat-o eu!

Gogule, 8 - 8 și ceva!

Gogule, cât p-aci să sparg sticla!

Mă nene, mai e mult până departe?

?

Te iu..

.. nu, că pot! Te iu.. :))

Azi-dimineață, Răzvan și Dani au lansat varianta lor de clip. Și mai haioasă decât originala! Watch :)

Ai pricipit?

scriu minciuni pentru că sunt gazetar. NU SPUN minciuni

cu corpul stai bine, cu capul e mai rău

ce cap? ăsta-i bun la o masă unde-i lume multă și mâncare puțină. îți piere pofta numai privindu-l

în familia noastră n-a murit niciuna din facere. și slavă domnului - că am fost fătătoare ca iepuroaicele.

- cine-i ăla "neantului"?
- un spițer

e adevărat că sunt oameni revoltător de norocoși

n-am blestemat pe nimeni în viața mea și nici nu blestem. dar s-o-ngroape fără pantofi în picioare și bazma pe cap. maică precistă și sfântă filofteea!

bărbatul fără ibovnică e ca piftia fără usturoi

?

A fost..

și deocamdată pot spune doar atât. Este 7 dimineața și încă râd de una singură când rememorez ce s-a întâmplat în ultimele 10 ore.

But first! Premiera a fost extrem de emoționantă. Sala a fost plină, spectatorii au ieșit, după trei ore, din sala de spectacole - impresionați. Regizorul, actorii și echipa de producție au fost aplaudați de 600 de făgărășeni la scenă deschisă, s-a ținut un moment comemorativ, s-a oferit un premiu, un actor special (om, înainte de toate) a lăcrimat, impresionat de ceea ce s-a întâmplat (și eu la fel și mulți alții ca mine).. Pentru noi a măsurat foarte mult prezența la film a lui Ion Ilioiu, ultimul dintre partizanii făgărășeni rămași în viață. Care astăzi împlinește vârsta de 81 de ani! Nu mai vede bine, nici auzul nu îl mai ajută, trupul îi este bolnav, dar a avut îndârjirea de a rezista patru ore în același loc, pentru a retrăi și frica și durerea și disperarea și scârba acelor ani în care a fost fugar. A ieșit din sală vizibil emoționat, la brațul regizorului Constantin Popescu. Cuvintele nu au valoare..

Mi-a plăcut foarte tare că artiștii au fost interesați de istoria noastră. Au cercetat fiecare poză din expoziție, au pus întrebări, au cumpărat cărțile lui Gavrilă Ogoranu.. Nu s-au baricadat în spatele vreunui zid imaginar, atunci când oamenii s-au dus să le strângă mâna, să-i felicite, să le ceară un autograf sau o poză, două, trei. Au răspuns firesc ziariștilor locali (celor de la Nova, singura televiziune prezentă - rușine, zic, ălorlalți!) și celor mai mari în grad, de câte ori au cerut reporterii. A fost un aveniment așa cum merita să fie!

Ce-a urmat după.. ee, altă mâncare de pește. În mare - ne-am liniștit mai întâi, apoi am tras un chef mare și lung la Cover. Cred că am râs în noaptea asta cum nu am mai făcut-o de luni bune. Am râs cu lacrimi până la cinci dimineața. S-au consumat chestii, s-a cântat, s-a dansat, s-au făcut jocuri, s-au spus bancuri mai mult sau mai puțin reușite, s-a povestit despre semne mistice din frunte, despre slănina de porc, țuica din Ardeal și aia din Oltenia, despre ceasuri de firmă, despre super-glue, s-a făcut bâză de Dansez pentru tine, ne-am pozat în diverse ipostaze și multe alte cele. Și mai pot spune doar atât - Bordeianu cântă. Și cântă bine de tot (în special un anume cântec de război moldovenesc, foarte emoționant de altfel!). Și nu este ăsta singurul motiv pentru care chiar ne-a plăcut sincer de Dan! Iar Vasile Calofir :))) e tare rău de tot (nu pot spune în ce anume)! Noroc cu rezistența!

A fost o zi lungă și faină!

Brazii mor în picioare

Astăzi am emoții mari pentru ce se va întâmpla la premiera Portretului luptătorului la tinerețe, de la Casa de Cultură. Expoziția arată bine, eu sunt însărcinată cu cărțile (Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc - Ion Gavrilă Ogoranu), sala de spectacole va arăta bine. Sunetiștii și echipa de producție a filmului vor face tot ce este posibil ca pelicula să se vadă și să se audă foarte bine, premiile sunt gata pregătite, organizatorii (Monitorul de Făgăraș) au pus toate detaliile la punct, invitații și spectatorii sunt cu sutele - aproximativ 600 (mult mai mulți decât la premiera oficială de la București), regizorul și actorii sunt pe drum. Din păcate Răzvan Vasilescu (preferatul lui Buji) și Dorian Boguță (my fav) nu vor veni la spectacolul de gală, dar restul actorilor vor rămâne la Făgă până mâine. Cel mai important eveniment cultural de după Revoluție, de la noi, trebuie să fie impecabil. Pentru a cinsti încă o dată memoria făgărășenilor care și-au sacrificat tinerețea, familiile, mulți chiar și viața, luptând contra instaurării comunismului în Țara Făgărașului și în România. Filmul este inspirat din cele mai cumplite momente trăite de grupul de rezistență armată din Munții Făgărașului. Astăzi, făgărășenii au șansa de a urmări varianta lungă a peliculei - 2 ore și 50 de minute. Este, într-adevăr, o zi emoționantă pentru noi toți. Fii și nepoți ai românilor care au fost odată..

Ignorance is bliss..

Știi prin ce trece corpul uman atunci când faci sex? Pupilele se dilată, arterele se contractă, temperatura crește, inima o ia la goană, tensiunea e ca o rachetă. Respirația este rapidă și artificială. Creierul trimite impuslsuri electrice de ici colo. Toate glandele mustesc de secreții. Mușchii se încordează ca și când ai ridica de trei ori propria greutate. E violent, e urât, e complex. Și dacă Dumnezeu nu l-ar fi făcut să fie atât de incredibil de distractiv, rasa umană ar fi pierit de ere bune.

Cu toții greșim și cu toții plătim un preț.

Relația noastră e ca o dependență. Ca un drog foarte bun. Sau ca mâncarea indiană vindaloo. Curry indian extrem de iute.. Și atunci când ești înnebunit după curry e bine. Dar indiferent cât de mult îți place curry, dacă mănânci prea mult, îți termină cerul gurii. Și apoi nu vei mai vrea să vezi curry pentru o foarte lungă perioadă de timp. Dar te trezești într-o zi gândindu-te Doamne, cât aș vrea curry. Știi ce a spus Woody Allen despre relații. Sunt iraționale și nebune, dar cu toții trecem prin ele, pentru că toți avem nevoie de curry.

Căsătoria perfectă - nu ai de ce să te cerți dacă nu vorbești niciodată despre nimic.

Nu e niciodată vorba de Lupus.

?

nu m-am îndrăgostit!

am așteptat cu nerăbdare concertul de aseară. pentru că la Cover a fost o premieră. nu rock, nu blues. Jazz curat. puțin curioasă să văd ce public se adună la eveniment, cum reacționează, curioasă să aud artista despre care toată lumea are numai cuvinte de laudă. am invitat-o și pe camy. că doar era un eveniment de suflet, sensibil. ne-am îmbrăcat și aranjat frumos, ca pentru o seară deosebită, nu? l-am făcut pe buji fericit că iese la braț cu două tinere superbe! bărbații l-au invidiat de la intrare. ne-am salutat cu lumea (care merita salutată), ne-am așezat pe locurile noastre perfecte pentru a vedea tot ce se întâmplă pe scenă, am povestit una-alta, o cafeluță, o biscuite, a trecut timpul. și vine artista. care artistă? cea îmbrăcată în blugi, cu un tricou negru, cu părul vâlvoi și cu o răceală pe chip, străină de toți artiștii care urcaseră înaintea ei pe scena Cover. nu obișnuiesc să judec lumea după straie, dar aici mi s-a părut o lipsă de respect pentru ăia care au venit să te vadă poate pentru prima dată. să te asculte și să plătească pentru efortul tău artistic.

concertul de aseară a fost de fapt un recital. a fost o voce frumoasă, care ar fi sunat bine în Imperium din Sibiule. EU am rămas cu impresia că nu ăsta este Cover-ul. aici se întâmplă lucruri. se cântă tare, se simte ritmul, se dă din plete, ți se furnică pielea pe solo-urile de chitară, artistul vorbește publicului, publicul răspunde, se produce o atmosferă, o chimie, se aplaudă sincer și bisurile le cere publicul, nu artistul se auto-invită. și cel mai important - la cover artiștii nu mint publicul. pentru că o fi ăsta Făgăraș (nici comună, nici oraș, cum spun răutăcioșii), dar nu suntem deloc proști și nici fraieri nu scrie pe frunțile noastre. iar dacă ne minți, te-am taxat imediat.

ceea ce mi s-a întâmplat aseară la club, nu am mai pățit niciodată în acești patru ani. am ajuns la concluzia că de fapt a fost un vampir energetic pe scenă, pentru că de la a treia melodie m-am luptat cu mine să nu adorm. nicio băutură nu m-a putut opri din levitație. mi-am răcorit fața cu apă, am ieșit afară, în răcoarea nopții, am băut cofeină (ceea ce nu fac defel), m-am plimbat prin club - nimic, nicio reacție. m-aș fi așezat pe un scaun cu spătar și până la zece dimineața nu aș fi mișcat de-acolo. m-am gândit că poate e ceva în neregulă cu corpul meu, cu mintea mea. poate oi fi însărcinată și dacă m-a atacat în așa hal somnul, asta înseamnă că oricât m-aș lupta eu să rămân trează, nu am nicio șansă. dureroasă senzație!

DAR! o să uit coșmarul de aseară cât de curând. pentru că:

1. vine Lioara la mine. vine cu Aule :)
2. de mâine se reiau pregătirile pentru lansarea la Făgă a filmului Portretul luptătorului la tinerețe și e muuult de lucru
3. ziua lansării și noaptea de marți vor fi irepetabile
4. joi mergem la concert. dar va fi concert, frățicule! Timpuri Noi la Cover, normal:)
5. duminica viitoare ne strângem din nou și plecăm spre Victoria (orașul ăla amărât din documentarul celebru..), pentru prima ediție a festivalului de Jazz

Dacă n-aș mai adormi pe mine, ar fi o săptămână perfectă!

“Let’s Fall In Love”

Stimate făgărășence și făgărășeni, oameni din toate colțurile lumii!

Încă nu s-a stins bine "vijelia" de sunete de la concertul MARIUS POP & M THEORY și vineri, 19 noiembrie, ora 21 și ceva fix vă propun un moment liniștit și plin de sensibilitate: pianul și vocea caldă a Manuelei Cara. Din când în când nu strică un moment introspectiv!

Nu ratați ocazia, Manuela vine rar în România! Iar taxa de intrare este absolut modică: 10 lei de persoană, mai jos nu se poate!

Hai să punem definitiv Coveru' pe harta muzicii de calitate din România! La Marius Pop v-ați purtat admirabil, felicitări ! Și ca să nu credeți că spun asta din politețe uite două fragmente din mail-urile primite de la Marius Pop și de la Alex, impresarul trupei:

"Fagaras-ul a fost cel mai frumos loc unde am ajuns in acest turneu! Organizare, sunet, public, atmosfera, implicarea sufletista dar si foarte profesionala a ta si a lui Mihai, toate au fost la superlativ iar baietii au putut sa dea tot din ei si s-au simtit foarte, foarte bine.
Sigur mai ajungem! :)
Multumim!!!"

"Pana acum a fost cea mai tare cantare din turneu din toate punctele de vedere,pornind de la organizare pana la cel mai mic detaliu tehnic.Noi ne-am simtit onorati ca mai exista cluburi in tara unde te simti de zici ca nici nu esti in Romania. Multumim inca o data de primire si ne vedem la anu !
Cu drag, Marius Pop"

Și pentru că meritați, pe 25 noiembrie vom avea un concert surpriză!!! Veți afla la momentul potrivit cine va cânta atunci în Cover. Până atunci însă dați năvală vineri seară la Manuela!

Vio & Cover Club

Urât

.. să vezi cum cei care ți-au fost odată șefi (și care nu au dat două parale pe tine, uitând de promisiunea de angajare, uitând de salarii, uitând că ai și tu dreptul la măcar un uichend liber pe lună, uitând să îți spună o vorbă de încurajare atunci când ai avut nevoie sau să îți "țină spatele" atunci când atingi un subiect delicat), odată ce au văzut că ai intrat în jungla din capitală, hop! că-și aduc aminte de tine. Și încep să te laude - ce copil bun ai fost, ce muncitor, ce îndârjire aveai de pe atunci, cât de tare am crezut în tine. Da, da, eu am fost primul lui șef, de la noi a pornit pe drumul ăsta, știam că o să reușească!

Of, of și-un cartof!

Dragoste și tablete

A spune adevărul fără adăugiri e destul pentru a se cutremura cei care-l vor afla, e destul pentru a clădi. Virgil Mateias .

Toți mințim. La un moment dat trebuie să știi când să te oprești. La timp, pentru ca bulgărele de zăpadă să nu alunece la vale și să provoace o avalanșă. Consecințe! Pe de altă parte.. știu că orice cale aș alege, ceva oricum voi regreta. Dar de astăzi nu mă mai ating de ciocolată!



Pies: :)) nu, nu, la ciocolata neagră nu renunț. doar la cea albă-aerată, la aia cu alune și umpluturi de fructe

Cover Club Făgăraș

Pentru că tot mai mulți dintre voi căutați informații despre Cover Club Făgăraș.. acum le aveți aici.

Cover Club, patronat de fraţii Mihai și Gheorghe Ninu, a fost dotat pentru a sta în faţa oricărui club din România şi a devenit un loc drag artiştilor din ţară şi o destinaţie pentru toţi iubitori de muzică bună.

Viorel Morărescu, Mihai Ninu, Gheorghe Ninu și Alin Bujor sunt făgărăşeni care merg pe principiul american nu întreba ce face ţara pentru tine, întreaba ce poţi face tu pentru ţară. În cazul lor, nu s-au lamentat că nu există viaţă culturală în Făgăraş şi au încercat să creeze ei una. Într-un oraş mic, departe de rutele normale ale artiştilor de valoare, au ales să nu capituleze şi să refuze să accepte că muzica bună se ascultă doar în oraşele mari. Viorel Morărescu, un fin şi apreciat cunoscător al peisajului muzical de valoare, membru de onoare al clubului de jazz din Sibiu, şi-a dedicat toată energia, benevol, pentru a se bucura împreună cu restul făgărăşenilor de muzică de calitate. A reuşit să aducă la Făgăraş nume ca A.G. Winberger, Ada Milea, Marcian Petrescu, Imperium Jazz Band, Harry Tavitian, Fragmentarium și extraordinarele talente de la Flalexmi (FAM). Anul acesta ne-au trecut pragul Trooper, True Mind, Rareș Totu, Blues Experience, George Baicea Electric & Blues Band, Marius Pop & M Theory. Iar șirul concertelor de calitate nu se oprește aici.

Pentru orice fel de informații despre Cover Club Făgăraș.. Strada Mihai Eminescu, nr. 16, telefon 0766 534 537 și 0721 547 225.

Despre supraviețuitori

În sfârșit se întâmplă. CE? Ceva ce așteptăm de mult timp. Făgăraș, marți - 23 noiembrie! Detalii aici

Give me the words

but tell me nothing

Nouvelle Vague - In A Manner Of Speaking

Astăzi sunt fericită că pot sta pe balcon, visând la vremuri ce vor veni, încălzîndu-mă la soarele ăsta darnic. Dacă aș ignora copacii uscați și mi-aș închide ochii, ar începe visul. Exact ca în Vanilla Sky. Povestea reală se oprește, dar mintea și sufletul alunecă mai departe, într-o lume paralelă, creată de subconștientul meu, în tot acest timp.

Dar țin ochii bine deschiși. Suntem liberi și conștienți de asta. Și, oricât de mult îmi place mie să cred că trăim mai multe vieți, că mă voi reîncarna și o voi lua de la capăt în cazul în care acum voi da greș, trăiesc conștient ACUM. Este o lume mare, cu miliarde de ființe asemeni nouă, cu nouă milioane de biciclete în Beijing, cu continente, cu minunății de văzut, experiențe de trăit, de pătimit, de învățat, de iubit sau de regretat. O să căutăm, în lumea asta mare, acel loc pentru noi. Și atunci când vom fi destul de liniștiți și siguri pe ceea ce vrem, vom înfige un băț în pământ și să vom zice aici este căminul nostru. Un loc în care să nu ne simțim în plus. Și stingheri. Unde să nu fim puși să alergăm pe o roată, ca niște șoricei albi. Un loc al cărui aer să îl tragem în piept, cu poftă, în fiecare dimineață. Să vrem să învățăm altceva de la oamenii din jurul nostru, să le învățăm limbile, obiceiurile, valorile lor. Să aflăm și să învățăm mereu. Să ne deschidem mintea. Și spiritul. Este, de fapt, atât de simplu. Trebuie să vrei să fii liber..

E o pace astăzi..

Lioara mea

.. mai nou merge singură la concerte, dar merge, asta e important! Mariza, right?

Hai să ne-ntâlnim vineri seara

.. la Cover. Pentru că vinerea asta, între două seri de karaoke (karaoke ce sună din ce în ce mai bine!), avem concert. Zi-le, Vio :)


Salut pe toată lumea !

CoverClub Făgăraș are onoarea să găzduiască vineri. 12 noiembrie, ora 21.00, pe unul dintre cei mai talentați chitariști din România: Marius Pop! Puțin cunoscut încă, Marius este un tehnician "monstru" al instrumentului, foarte apreciat de specialiștii genului.
Pentru iubitorii de Joe Satriani, Steve Vai, etc., Marius va fi mai mult decât o surpriză plăcută! Alături de el vor fi și alți instrumentiști de calitate. Trupa se numește Marius Pop & M Theory și acesta este turneul de promovare al primului lor album.

Prin prezența unor astfel de muzicieni, CoverClub menține înaltul nivel artistic calitativ cu care cred ca v-ați obișnuit. Și vă promitem că nu o să facem niciodată rabat de la calitate! Dupa numai un an și jumătate de organizări de concerte suntem bucuroși să vă spunem că acest club a devenit cunoscut majorității muzicienilor de la noi. În ultimul timp am primit mai multe oferte de a concerta aici dar din motive obiective trebuie să ne limitam la o medie de un concert / lună.

etcetera

Cui îi place The Turtles? Mie una DA :) Și melodia asta îmi cântă mintea de vreo două zile

On Air - Radio Rock!!!

"Ăsta este filmul perfect pentru tine. Radio plus regizorul de la Love Actually", mi-a spus Alin. M-a ghicit. Iar :)

Filmul este inspirat de Radio Caroline, ascultat în '65 de 23 de milioane de englezi (aproape jumătate din populația Angliei de atunci). The Boat That Rocked spune așa:

La mijlocul anilor '60 în Marea Britanie se asculta pop cuminte și jazz, iar în mijlocul Marii Nordului un radio pirat emite de pe un vaporaș rablagit și ruginit hituri ale erei rock'n'roll de peste ocean.

Spre deliciul ascultătorilor, care ciulesc o ureche ilegală la Radio Rock pe sub pături, prin băi, prin parcuri, la tranzistoare și radiouri portabile, și spre iritarea unui respectabil ministru care intentionează să reteze distracția păcătoasă și lubrică, trecând radiourile pirat în afara legii.

Povestea se împarte între scenele bântuite de intriganții funcționari ministeriali, care își elaborează mișeleste dosarul care va duce la căderea epocii radiourilor pirat și viața în mijlocul mării, pe bărcuța DJ-ilor. Unde e party 24/7.

Cei 8 crai ai rock'n'roll-ului (plus omul cu știrile și vremea, plus bucătăreasa lesbiana) trăiesc o viață decadentă și depravată, având ca singură religie și credință muzica. Jimi Hendrix, The Kinks, The Who, Ottis Redding, The Moody Blues, Cat Stevens, The Beach Boys - cu ei se trezesc, cu ei adorm, pentru ei trăiesc.

Povestea e plină de situații comice, fără sa mai punem la socoteală comicul de limbaj și mai ales cel de caracter - personajele aparțin unor tipologii clasice, creionate cu umor - americanul cu o atitudine lejeră si prietenoasă (Philip Seymour Hoffman), americanul fustangiu și bombastic (Rhys Ifans), timidul romantic, grăsunul irezistibil și înfipt, cuceritorul în pantaloni de piele, pe lângă care se topesc toate fetele, hippiotul cu capul în nori și nu în ultimul rând the big boss, elegant și flegmatic precum un conte, jucat de imperturbabilul Bill Nighy.

În distribuție se mai adaugă și Kenneth Branagh, în rolul negativ al ministrului ucigaș de vise, Jack Davenport în rolul acolitului său și o apariție episodică, dar ca de obicei fermecatoare, a Emmei Thompson.

Scenariul e și el de nota 10, cu întoarceri de situație, noduri noi de intrigă, cu poante verbale și nu numai, pentru că până și imaginea e construită cu simțul umorului. Viața pe Radio Rock e o petrecere continuă, iar DJ-ii sunt niște zei adulați de ascultatoare, care năvălesc la perioade fixe pe bărcuță și o zgâlțâie din ancoră până în vârful catargului.

Viața de pirat e însă grea, iar DJ-ii vor trece prin câteva încercări zguduitoare, din dragoste de muzica... și de femei. Dar parcă mai mult de muzică. Finalul o să îți aducă o lacrimă în colțul ochilor, mai întâi de emoție, apoi de râs, pentru că are câteva scene magistrale, care alternează de la cald la rece stările afective ale privitorului.
(sursa - www.metropotam.ro)

Midnight Mark

Enigmatic, handsome. This sex icon is a men of few words but many women. Just haw does he do it? :))

Un film care la noi, în Românica, nu a prea beneficiat de promovare. Nu am auzit de el, până nu l-a găsit Alin. Păcat, este un must be seen! Mai ales de părinții noștri, care ascultau pe ascuns Radio Europa Liberă, făceau te miri ce mișcări pentru a cumpăra câte un disc de vinil adus de afară.. O să le placă și celor care au avut norocul să lucreze cât de puțin într-un radio. Sau mai mult. O să le reaminterască de entuziasmul de început, de nopțile, chefurile, oamenii faini. Dar în primul rând de melodiile alea ce le strecurau în playlist-ul impus de cei de sus, noaptea spre dimineața, atunci când sperau în sinea lor că nimeni nu va auzi.. O să placă și celor care măcar o dată s-au îndrăgostit de vocea de la radio.

Don't dream is over! Rock'n'roll, baby!

După sufletul omului..

Nu îmi dădeam eu seama de ce este atât de frumos azi afară. Și-apoi mi-am adus aminte! Păi cum să nu fie o zi superbă, atunci când avem doi sărbătoriți?!? Și încă ce mai sărbătoriți! O doamnă tânără, foarte frumoasă și specială. Și pe deasupra mama celor mai frumoși băieți din lume, David și Filip, pe care îi iubesc de mă topesc după ei! Csilla Ninu.

Al doilea sărbătorit este.. Aurelian Ungureanu. Au, pentru cunoscători. Iubitul iubitei mele Lioara (există aici un triunghi amoros foarte special, despre care nu voi scrie acum :))). Chiar dacă îl mai simt câteodată ca pe un "rival" și ne tot împungem de vreo șase ani încoace, e băiat bun. Acasă cântă la chitară și în spital chilărește bolnavii. Pardon, îi îngrijește! Suflet de artist..

În cinstea zilei lor de naștere, subsemnata și soțul din dotare îi vor sărbători pe cei doi de mai sus.. acasă la Mangi, cu tot ce trebuie pentru un asemenea eveniment :)) A, și mai sărbătoresc minunea că încă sunt în viață. Astăzi fui la un pas de a mă trezi cu o superbă mașină de teren peste mine, chiar pe trecerea de pietoni. Oricum, eu n-o să mor în patul meu, asta e clar. Sunt un magnet pentru mașini și accidente rutiere..

Gonna survive, you live and learn

Either way, win or lose,
When you're born into trouble,
You live the blues


Massive Attack - Live with Me

Vocea de la radio

În drum spre casă am tăcut adânc. Dorul de iubirea mea m-a ținut trează. Douăzeci și ceva de ore doar eu cu mine. În drum spre casă am realizat cât de norocoasă sunt. Și că greșesc cumplit atunci când mă pun la pământ, reprosându-mi că nu sunt destul de.., subestimându-mă pe nedrept. Sunt un om fericit, de fapt. Am o viață minunată, liniștită, stabilă.

În drum spre casă m-am "reumanizat" ascultând vocea de la radio. Radio Slovenia International. O noapte de terapie intensivă cu blues și o voce voit sau nu răgușită, liniștită, calmă, puțin obosită, oftaturi, o limbă faină, ce-mi place mult, o engleză curată, fără accent slavon. Numai și numai pentru urechile mele. Nu reușesc să găsesc omul lor de noapte, dar mi-a plăcut să-mi imaginez imaginea celui care parcă a vorbit numai pentru mine în noaptea aia. Vocile de noapte de la radio sunt fascinante. Auzi vocea de piept. Nu vezi fața, ochii, buzele. Nu cunoști omul. Doar simți vibrațiile vocii, auzi respirația, sesizezi nuanțele. Îți poți doar imagina cine este omul din spatele microfonului. Și cum este - dacă e tânăr, între două vârste, dacă e un singuratic sau un familist convins, dacă e un tip melancolic sau un petrecăreț, dacă e un om bun și blând, sau joacă rolul ăsta doar pentru job. Dacă poartă mereu caștile pe urechi atunci când merge spre casă. Dacă e tipul de bărbat care are mereu un ghiozdan în spate sau o geantă de umăr. În imaginația mea servieta nu se încadrează în peisaj. Îmi place să cred că melodiile din playlist înseamnă amintiri și sentimente pentru el și aș vrea să ghicesc ce-l determină să le aleagă tocmai pentru noaptea respectivă. Vocile de radio au parcă o taină a lor. Poate este de vină doar tehnica vorbirii la microfon, pe care o au în sânge. Nu cred că mă înșel când spun că te poți îndrăgosti de o voce..

Am devenit oficial fana Radio Si. Pentru capricornul nocturn din mine a fost exact pansamentul de care aveam nevoie. Mi-a înmuiat gândurile și trupul încordat. Așa cum un balsam înmoaie și parfumează un pulover vechi, uzat și rigid. Îl face pufos și parfumat.

Am ajuns acasă. Sunt fericită!