Amalgam

Mă simt violată. Adică eu scriu aici despre mine - gânduri. Triste sau mai fericite, nu contează. Mă dezvălui câteodată mai puțin, câteodată prea mult. Pentru că jurnalul ăsta fiind public este ca o invitație. Poftiți în casa mea, vă rog. Ăștia sunt pereții de care îmi vine să mă izbesc câteodată, aceasta este masa la care scriu, biroul pe care mănânc, fața de pernă care-mi înghite lacrimile noaptea. Poftiți, asta-s eu. Toată. Și voi intrați, vă serviți cu ce vă pică mai bine și plecați în treaba voastră, mai departe. Nici măcar un salut, nici măcar să trageți ușa aia după voi. Și mai lăsați și cioburi în urma voastră. Pe care tot eu le adun, normal. Nu e corect!

M-am cam săturat de gălăgia din spatele blocului. Avem două găști. Una de copii - "copiii din spatele blocului". Obraznici și șmecherași. Și a doua gașcă - mult mai numeroasă, gălăgioasă și periculoasă. Gașca de câini! Nu-i mai suport pe nici unii. Am îmbătrânit.

Mă enervează din cale-afară moda asta nouă cu ecologizarea. Nouă la noi, în târgul nostru cu proști. Îmi dă o stare de agitație. Frumoasă idee. Dar ce mama naibii să fac? Să adun mizeriile altora, ălora cei mai mulți fără bun simț și fără cei 7 ani de-acasă, fără minimum de conștiință, de rușine, de gândire? Eram la Radio21. Erau multe femei pe acolo, unele mai în vârstă, altele mai mici decât mine. Și o jegoasă și-a scos tamponu' intern și l-a pus deasupra ușii. Am început să urlăm prin redacție care este mizerabila aia care nu are pic de.. se-nțelege? Normal că nu a recunoscut. Și s-a ținut în continuare mare doamnă și acum strânge, sanchi, gunoaie și e ecologistă. Mama ei de țara de oameni prefăcuți! De ipocriți! Dar dacă e trendy.. Într-adevăr sănătos ar fi ca un copil să învețe din casa lui, de la părinții lui, ce e bine și ce nu. De la școală, apoi. Și nu în două ore de dirigenție, de la proful de matematică. Adulții să fie amendați. Dar să fie amenzi grele, nu sancțiuni, cum dau ăia de la DSV când găsesc pește împuțit scos la vânzare. AMENZI! Dacă nu vrei să bagi la cap, te obligăm.. Voluntariatul înseamnă altceva. Iar ce s-a întâmplat la Făgăraș - adică să scoți elevii la adunat jegoșeniile altora - nu mi se pare corect. Mă refer în special la copiii duși de Transmont pe Dealul Galațiului. E vorba de sănătatea lor, iar ei sunt prea mici pentru a fi atenți non-stop să nu atingă obiecte ce ar putea fi infestate (ace, seringi, prezervative etc). Cu tot cu mănușile lu' pește! Pe copii învățați-i să planteze copaci și flori. Apoi - nu există firme de salubritate? Nu sunt angajații ăia din primării, ăia cu legea 76? Ăia ce păzesc? Pentru ce sunt plătiți? S-a scris de atâtea ori.. în fine. Mi-e și greață să-mi dau drumu' aici pe subiectul curățenie. Probabil că peste vreo doi ani vom fi nevoiți să facem campanii împotriva ălora care se pișă în bazinul cu apă de la ștrand, a celor care uită să adune rahatul de pe trotuar, după cățeii proprietate personală și tot așa. Asta e - trăim într-o țară bolnavă. Apoi, că vrem sau nu vrem.. oricum planeta asta măruntă va dispărea, la un moment dat. Este un ciclu normal..

Îmi vine să sar în gâtul ălora care spun - părerea mea personală, luni și ani de zile, haideți cu toatele, mi-ar place, cuvântul ăla decât folosit atât de aiurea, tineretul din ziua de azi, din cauză și datorită, folosite exact pe invers, a fost omorâtă sau violată cu bestialitate, au luat la puricat, protagonistul principal, servici, doisprezece zile, ora doisprezece, cacofoniile, dezacordurile între subiect şi predicat. Indiferent că mă uit la tv, că citesc un ziar sau chiar câte-o postare, dau peste ele. Grav este că greșelile astea le observ cel mai des la oamenii de presă. Ăia care lucrează exact CU CUvintele. Dacă vorbesc greșit, oare cum vor scrie?

De ce naiba băiețeii devin bărbați atât de târziu? Când își vor reveni în minți și vor începe să aprecieze o femeie frumoasă, nu aia "sexy" - după standardele mizerabile de astăzi? Își amintește cineva de Natalie Wood? Nu era o femeie? Nu spun o femeie frumoasă. Spun o femeie!

Am auzit următoarea frază: "Chiar dacă am 45 de ani și te cunosc pe tine, Raluca, Cristina, Alina etc., de când erai o copilă de 3 ani, îți cunosc părinții, familia, ești căsătorită și sunt căsătorit, asta nu înseamnă că dacă ești bună, dacă arăți bine și ai acel ceva, nu îmi doresc să te tăvălesc măcar o dată! Nu are nicio legătură una cu alta. Da, suntem prieteni buni, dar asta nu înseamnă că nu ți-aș pune-o, dacă aș avea ocazia. Suntem bărbați și e normal să fim așa. Voi nu vreți să înțelegeți și să acceptați realitatea. Voi trăiți într-o lume de basm". Oare și tații de fete tot așa gândesc?. "Da' ce, tații de fete nu sunt tot bărbați și ei?". Și-atunci mă întreb - nu sunt bărbații niște animale, de fapt?

În seara asta, pe HBO, de la ora 20.00 - descoperiți Victoria. Orașul Victoria. Un documentar scris şi regizat de Adi Voicu şi Ana Vlad. Presimt deja - un oraș trist, cu oameni necăjiți, care tânjesc după Ceașcă, după combinatul minune, bla bla. Vreau să mă înșel!

Hai, pa!