Fire to blood
Blood to bone
Bone to marrow
Marrow to ashes
Ashes to snow.
Frumusețe, pace, iubire, viață, - Ashes and snow . Un film de 60 de minute, o expoziție fotografică, un roman - de fapt un întreg proiect al fotografulului canadian Gregory Colbert, care trebuie simțit. Este, de fapt, o călătorie spirituală spre noi, o reîntoarcere acasă. Pentru mine este unul dintre cele mai frumoase lucruri realizate vreodată de mâna, mintea și sufletul unui pământean. Este un post aparte cel de astăzi, pentru că îl consider unul dintre cele mai intime "mărturii" despre Raluca. Este o parte din modul în care își găsește ea liniștea, atunci când se îndepărtează de spirit și de stea.. Așa că, dacă doriți să inspirați puțin din pacea mea, astăzi....
“Dacă vii cu mine în clipa aceasta minutele-ți vor deveni ore, orele-ți vor deveni zile, iar zilele-ți vor deveni o viață.."
"Prințesei elefanților : am dispărut în urmă cu exact un an. În acea zi, am primit o scrisoare. Mă chema să mă întorc în locul în care a început viața mea cu elefanții."
"Te rog să mă ierți că liniștea dintre noi a fost neîntreruptă timp de un an. Această scrisoare rupe această liniște. Ea marchează prima dintre cele 365 de scrisori ale mele, către tine. Câte una pentru fiecare zi de tăcere."
"Niciodată nu voi mai fi eu însumi, decât în aceste scrisori. Ele-mi sunt hărți ale căii păsării. Și sunt tot ce știu eu că este adevăr. Îți vei aminti totul.. Totul va fi ca înainte.”
"La începutul timpurilor, cerurile erau pline de elefanți zburători. În fiecare noapte se coborau în același loc de pe cer și visau cu un ochi deschis. Atunci când privești țintă stelele de pe cer, privești în ochii lor deschiși de elefanți, care dorm cu un ochi deschis, ca să vegheze cel mai bine asupra noastră."
“De când mi-a ars casa din temelii, văd luna mult mai limpede. M-am uitat la toate Eden-urile care s-au prăbușit în mine. Am văzut Eden-urile pe care le țineam în mâini, dar le-am lăsat să plece. Am văzut promisiuni pe care nu le-am ținut, dureri care nu au fost adevărate, răni pe care nu le-am vindecat, lacrimi pe care nu le-am vărsat, am văzut morți pe care nu i-am jelit, rugăminți cărora nu le-am răspuns, uși ce nu le-am deschis, uși ce nu le-am închis, iubiri lăsate în urmă.. și visuri ce nu le-am trăit."
"Am văzut tot ce mi s-a oferit, ce n-am putut accepta, am văzut scrisorile pe care le-am dorit, dar niciodată nu le-am primit, am văzut cine aș fi putut fi, dar niciodată nu voi deveni."
"Aceste scrisori sunt scrisorile mele către voi.. Inima mea e ca o casă veche, ale cărei ferestre nu au fost deschise de mulți ani. Dar acum aud ferestrele deschizându-se.."
"Îmi amintesc relația dintre tată și fiu.. și savoarea.. mi-o amintesc.. și zgomotul piersicii.. Îmi amintesc orice.. Dar nu-mi amintesc ca vreodată să fi uitat. Amintește-ti visele..!"
"Pe masură ce urmăresc savana elefanților, cu cât mai mult ascult, cu cât sunt mai deschis, cu atât ei îmi amintesc cine sunt. Fie ca îngerul elefanților să-mi audă dorința, să colaboreze cu toți muzicanții orchestrei naturii.. Vreau să văd prin ochii elefanților. Vreau să joc dansul care nu are pași. Vreau ca eu să devin dansul.."
"Nu-ți pot spune dacă ești destul de aproape sau de departe, de liniștea după care tânjesc, uitându-mă la figura ta. Probabil că dacă fața ta ar putea să se întoarcă spre mine, acum, mi-ar fi mai ușor să refac figura pe care credeam că am pierdut-o. Mie însumi."
"Din pană, foc.. din foc, sânge.. din sânge, os.. din os, măduvă.. din măduvă, cenușă.. din cenușă, zăpadă..."
"Nu contează ce scrie pe hârtie.. contează ceea ce e scris în suflet. Așa că arde scrisorile și împrăștie-le cenușa în zăpadă. La marginea râului, când vine primăvara și zăpada se topește. Iar când râul revarsă, întoarce-te la malul râului și citește din nou scrisorile mele, cu ochii închiși. Lasă cuvintele și imaginile să-ti spele trupul precum valurile. Recitește scrisorile, cu mâna pâlnie la ureche. Ascultă cântecele Edenului.. Pagină.. cu pagină.. cu pagină.
Zboară pe traiectoria păsării.. Zboară..”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu