Mădălina, am ceva pentru tine!!!

Eee? Nu-i așa că acum e mult mai frumoasă ziua? :)) Nu știu ce-i cu mine azi, nu te speria!

Nenorocire!

Mmm yummy :))

Cum îi puteți păcăli pe picii mofturoși la mâncare? Chestia cu avionu' e demult prăfuită. Nu mai ține. Acum puteți încerca așa ceva - chestii mâncabile simpatice!

Images

Salut, eu sunt Raluca

Mă gândesc la el de multe ori. Îl mai visez, dar rar. Prima dată era furios. M-a speriat destul de rău. Nu l-am cunoscut bine. De fapt, nu l-am cunoscut deloc. Am petrecut împreună două sau trei zile. Concerte și un raliu de mașini, la Sibiu. În 2007. Am schimbat câteva vorbe și idei, am râs la aceleași glume, cu siguranță am văzut aceleași imagini. Dar, probabil, fiecare a gândit și a trăit altfel zilele respective. Câteva luni mai târziu s-a îmbolnăvit, iar după o jumătate de an a plecat. L-am revăzut în sicriu și apoi acoperit. A avut o familie, mulți prieteni, o iubită. Luci, fratele lui Alin, era prietenul lui cel mai bun. Erau nedespărțiți încă din copilărie. Avea 23 de ani și îl chema Alexandru. Anul acesta, alt Alexandru, la fel de tânăr..

Nu înțeleg de ce se întâmplă lucrurile astea și mi-e imposibil să simt cât poate fi de dureros. Cred că sunt dureri care nu se pot explica în cuvinte.

Eram în ora de geografie, în clasa a XI-a. A ciocănit la ușă și i-am recunoscut vocea atunci când a chemat-o pe profesoară să iasă pe coridor. Nu am vrut să-mi ascult gândul, dar am simțit imediat. "Raluca, îmbracă-te și adună-ți lucrurile. Tatăl tău te-așteaptă afară".
Mama era acasă, am găsit-o plângând. A țipat la mine. "Ți-am spus să mergi la el, să-l vezi. Dar așa ești tu, o nerușinată!". Era necăjită, iar durerea de a-și pierde părintele a determinat-o să fie furioasă. Probabil simțea nevoia de a răni, la rândul ei, pe cineva.
Într-adevăr, am refuzat să-l văd în ultima perioadă. Boala îl schimbase într-un mod nenatural. Odată mama l-a întrebat dacă o recunoaște și el a spus "Raluca?". Of, ce greu e!

Apartamentul era plin de oameni, dar nu am văzut pe nimeni. L-am privit o dată, ultima dată. Mi-am dorit imediat să uit imaginea și am uitat-o. Oricum, nu mai era el. Mi s-a îngustat privirea și nu am mai putut respira. Bunica a venit la mine, m-a îmbrățișat și mi-a spus să mă liniștesc, pentru că măcar acum nu mai suferă. Mi-a fost mai ușor să-i dau dreptate și mi-am înghețat pornirile. Ca un scut pe care-l activezi atunci când simți că vine pericolul spre tine. Aveam ochi să văd, urechi să aud, inimă să simt. Dar în locul meu, era altcineva. Total imun la ce se întâmpla în jur. Atunci am crezut că sunt puternică, dar eram tânără, nu puteam înțelege. Am avut mult timp ciudă pe mine pentru că simțeam.. nimic. (Nu pot uita cum ploua afară și nici felul în care cădeau frunzele). Nu am putut să port doliu, am refuzat. Mama m-a certat și pentru asta..

Am fost ferită de pierderi repetate. Probabil pentru că nu le-aș putea suporta. Nu am plâns în momentele acelea. Poate c-ar fi fost mai bine, pentru că așa începe procesul de vindecare. Și probabil că eu nu trebuie să mă vindec încă.

Pe bunicul meu nu l-am cunoscut, de fapt. Nu l-am cunoscut ca individ. Da, era bunicul meu, am construit zile, luni, ani, împreună. Avem amintiri, imagini, vorbe, povești, senzații, sentimente. L-am iubit mult și îi simt lipsa tot mai des. Dar atât.

Acum este momentul în care îmi doresc să îl întreb, ca de la adult la dult. "Tu cine ești? Fără date de buletin, identitate. Ce simți, ce te face fericit, ce te sperie? Ce iubești și ce regreți? Ești mulțumit de ce ai făcut, de cine ai devenit, cum ai trăit? Lasând la o parte imaginea de tată, soț, prieten, vecin.. Cine ești tu, omule? Vreau să te cunosc, vorbește liber. Eu te ascult, cu inima deschisă, oricât."

Pe Alexandru.. cu atât mai puțin. Dar gândindu-mă des la ei, îmi dau seamă că pe unii oameni din jurul meu îi știu, dar nu îi cunosc. Hai să nu ne mai povestim despre serviciu, despre colegi și șefi, atunci când ne întâlnim. Ce rost are să ne vărsăm nervii pe viață, atunci când ajungem față în față? Chiar e nevoie să reproducem ce citim în ziare sau vedem la știrile imbecile de la tv? Timpul e relativ, e păcat să-l irosim așa. Vorbește-mi despre tine. Vreau să îl cunosc pe cel din spatele hainelor îmbâcsite și a pielii tatuate sau ridate. Un parfum scump și pereche nouă de pantofi roșii nu pot vorbi în locul tău, oricât încearcă ei să te convingă de asta. Lucrurile nu spun întotdeauna adevărul. Cine ești tu, omule? Cu suflet, dorințe, gânduri. Ești fericit acum? Ai fost vreodată? Trăiești, ești viu, simți ceva? Tu cu tine, nu în raport cu ceilalți.

Salut, eu sunt Raluca, acum am 26 de ani și încă nu știu cine sunt. Câteodată fac lucruri copilărești, uneori iau decizii greșite. Îmi place liniștea. Baletul. Îmi plac copiii. Și iubesc să-l știu pe Alin în jurul meu. Cea mai mare frică a mea este să mă trezesc într-o zi fără el. Regret câteva lucruri și mă îndoiesc de și mai multe. Mă înfurii des, din senin, fără un motiv clar. Atunci când oamenii mă dezamăgesc, nu mai iert și nu mai privesc înapoi. Nu știu să iert (încă). Iubesc amintirle frumoase, iar cu celelalte încă încerc să mă împac. Dar toate au contat. Sunt supărată pe mine pentru că am uitat și uit în continuare senzații și momente pe care m-am străduit să le păstrez în memorie. Nu-mi doresc să fiu femeie de carieră. Cred că sunt un om bun și-mi doresc să mă dezvolt frumos.

Poate fi un început..

Cruce de stele peste Munții Făgărașului (Previziunile Sfântului de la Făgăraș)

„O să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri“.
„Ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”.
„Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”
„Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului... Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare“.
„Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!”

Părintele Arsenie Boca este simbolul credinţei pentru Ţara Făgăraşului şi nu numai pentru că i-a ajutat şi sfătuit pe oameni atunci cînd au fost în nevoi şi suferinţe. L-au căutat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, iar cînd a fost exilat de comunişti la biserica Drăgănescu şi la Mănăstirea Prislop s-au dus şi acolo. Ca să-i asculte vocea în timpul liturghiei, la spovedanie şi să-i ceară sfatul pentru problemele care-i frămîntau. Îl caută şi după moarte la mormîntui mereu înflorit de la cimitirul Mănăstirii Prislop. Făgărăşenii îşi aduc cu drag aminte de sfaturile primite dar şi de previziunile spuse despre România şi Ţara Făgăraşului.

A vorbit despre moartea lui Ceauşescu de Crăciun

„Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântînă, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

Mulţi vor pleca din ţară

„Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara“ (Viorica Farcaş, Voila).

Un mare cutremur în România

„Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

România va fi ocupată

„Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

Cruce de stele peste Munţii Făgăraşului

„Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim. Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

România va atrage atenţia lumii întregi

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Vor veni necazuri mai mari

„Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică, Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea Părintelui Arsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista. Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista“.

„Oamenii sînt cam răi“

„Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)
„Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

Vor lua totul...

„Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

Credinţa salvează ţara

„Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

Se ruga pentru români

„Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român.“ (Pr. Bunea Victor, Sibiu
„IPS Mitropolitul dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca şi mergea la el când Părintele picta, l-a întrebat: „Părinte, de ce aţi pictat aşa pe Maica Domnului sau pe Mântuitorul?“ şi Părintele a răspuns: „Mie aşa mi s-a arătat Maica Domnului, aşa l-am văzut pe Mântuitorul şi eu îi pictez aşa cum i-am văzut eu.“„Plângea când se ruga. Îi era necaz că oamenii nu vor să se îndrepte şi se duc astfel de la Faţa lui Dumnezeu. Eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi. Pentru că viata asta e scurtă, iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la ziua Judecăţii“ (parintele Pantelimon, mănăstirea Ghighiu)

Trăim prigonirile lui Anticrist

„Spunea Părintele Arsenie să ne spovedim şi împărtăşim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer şi nu se va mai săvârşi pe pamânt. Apoi a fost arestat şi dus la Canal. Când s-a întors de la Canal, l-am vizitat la mănăstirea Prislop. Era foarte slăbit, tuns, bărbierit. Mi-a atras atenţia că sunt securisti care-l urmăresc. Când l-am vizitat la Draganescu era tot urmarit de securisti si adesea era batut. Părintele mergea într-un sat distrus şi se ruga la un altar a cărui biserică a fost dărâmată de Ceauşescu. A fost urmărit de patru securişti, care l-au prins şi l-au bătut rău de tot. După aceasta ne-a zis: „Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu“. (Septimia Manis, 80 ani, Codlea)
“Părintele Arsenie nu era de acord cu prea multe construcţii de ziduri, ci lupta sa era ca, prin munca lui, omul să se facă Biserică a Duhului Sfânt. Căci zicea: „Pe ziduri vor creşte bălării dacă nu sunt biserici vii“. (Maica Pahomia)

Viaţa Părintelui Arsenie Boca

- Părintele Arsenie Boca ( numele laic de Zian Boca) s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus din judeţul Hunedoara. A urmat Liceul naţional ortodox „Avram Iancu“ din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929.
- În 1929 se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti.
- În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi prelegerile de Mistică creştină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
- Călătoreşte la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele româneşti şi greceşti ale Filocaliei.
- Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
- În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este numit stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfăţişarea locurilor.
- În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea stareţului Arsenie Boca şi a lui Serafim Popescu din Filocalie.
- Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, dus la Bucureşti şi eliberat pe 30 iulie 1945. A fost arestat din nou în 14 mai 1948 pentru că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului
- Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine protosinghel şi stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare şi anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).
- În 15/16 ianuarie 1950 este a treia oară arestat şi dus la Canal unde rămîne în detenţie pînă la 23 martie 1951.
- De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timişoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956.
- In 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism şi pentru a i se interzice să slujească la altar.
- A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost tot timpul ţinut în marginalitate. Cu cele două licenţe ale sale, una la Belle Arte şi alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 la Drăgănescu pictează biserica. La Sinaia, din 1969 şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984
- A închis ochii la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani şi a fost înmormântat, după dorinţa proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.

De ce e Raiul gol?

Ne spunea Vio că vrea să meargă neapărat la Mânăstirea de la Dejani, dacă tot suntem prin preajmă. Că vrea să se convingă cu ochii lui de existența unei anumite picturi. Consulți pictura și afli dacă spiritul îți va ajunge în Rai sau dacă va fi chinuit pentru eternitate în cel mai grotesc mod cu putință.

Eu am o oarecare strângere de inimă atunci când vizitez locurile spirituale de genul acesta. Mi se trage de când aveam 13 ani și am stat câteva zile la Mănăstirea Frăsinei. Cine cunoaște.. înțelege ideea.

Bun! Ce ne-nvață Mănăstirea de la Dejani? Chiar la intrarea în biserica cea mare (pentru că sunt două - una este folosită în anotimpurile calde, iar cea mică - iarna) găsim pictura. Un cap de monstru marin cu urechi înghite păcătoșii. Din câte mi-aduc eu aminte învățătura creștină spune că Dumnezeu înseamnă dragoste necondiționată față de aproape, smerenie, pocăință etc. Aici aflăm niște lucruri noi. Nu contează ce ai în suflet, dacă te pocăiești pentru păcatele tale, dacă încerci să fii un om mai bun, cu fiecare zi. Ai mințit o dată, gata, ești pierdut. Ai dormit vreodată în timpul Liturghiei? Ai cunoscut profesori care s-au îndoit și căutau alte interpretări despre viață, moarte, Divinitate? Îți plac banii și te bucuri când iei salariul după o lună de muncă? Știai că dacă te fardezi te va mânca Iadul?

După ce am consultat lista, mi-a fost foarte clar că nu sunt demnă de iertarea lui Dumnezeu. Decât dacă mă voi călugări. Și poate nici atunci. Nu sunt ironică și nici nu vreau să fiu o tirană care își permite să se îndoiască de ideile lumești, depășite și comuniste ale preoților și pictorilor de lăcașe de cult. Poate că încă nu sunt pregătită spiritual pentru a înțelege anumite "legi".




Lista celor care ajung în Iad:
- ateul
- judecătorul nedrept
- necinstătorii de sărbători
- hoții
- care se fardează
- care iau mită
- împărații tirani
- călugării păcătoși
- închinătorii la idoli
- mincinoșii
- bețivii
- preoții lacomi
- fermecătoarea
- dascălii necredincioși
- care înjură
- ucigașul
- trădătorii
- înșelătorii
- sodomiștii
- lacomii
- care s-a spurcat cu dobitoacele
- diavolii
- curvarii
- iubitorii de arginți
- care fac avorturi
- clevetitoarea
- păgânii
- comuniștii
- care smintește
- Arie Nebunul
- care doarme în timpul Liturghiei
- Satana Iuda

Nu este totuși puțin cam mult? În afară de oamenii sfinți, (cum a fost de exemplu Părintele Arsenie Boca), despre care știm că au trăit într-adevăr curat, cine mai este demn de a intra în Rai? Fețele înalte ale Bisericii, poate? În niciun caz! Atunci cine, mă întreb.

Bine, postul ăsta nu este pentru "păgânii" ca mine. Pentru care ideea de Rai și Iad înseamnă cu totul altceva.

Mesaj pentru Vio: dacă te va îndemna să semnezi, spune-i că mai sunt și eu care aș accepta. Măcar să știu pentru ce!

După vizita la mânăstire, a trebuit să ne limpezim cumva mințile odihnite. Oricum.. tot acolo ajungem!

Baby Cioaie și dicționarul lui David

Baby Cioaie, Filipinezu, Filipache este Filip. Un foarte serios domnișor, în vârstă de aproape 1 an și jumătate. Iubitor de mașini, laptop, reclame tv, telecomenzi, aparate foto, telefoane. Practic - de orice are butoane și te cam ferești să lași pe mâna uneii ființe atât de crude. Isteț și profitor. A simțit că ai drag de el și-atunci te-a mâncat. Dacă vrea să obțină ceva, nu trebuie să se strofoace prea tare. Doar ca să-i vezi bucuria pe fețișoara aia dulce și să-l vezi tremurând de plăcere, îi dai tot ce vrea și cum vrea. Că el face regulile.

Mănâncă orice, oricând. Are un simț foarte ascuțit de a detecta urgent orice este mâncabil și este exact ca un gurmand. Nu contează că încă nu este familiar cu toate gusturile și aromele existente. Gustă și înfulecă la repezeală orice fruct, mâncare rece sau gătită. Vrea și insită să guste orice lichid vede că este consumat de oamenii mari din jurul lui. Asta chiar nu i se permite și atunci să te ții! Cioaie cel serios și molcom (ardelean desăvârșit de mic) începe să-și arate partea mai puțin drăgălașă. Și nu poate fi oprit prea ușor!



De fiecare dată când ne întâlnim, mă topește. Întinde mâinile ca să-l ridic în brațe și ne-apucăm să căutăm becuri, veioze, reflectoare, orice sursă de lumină. "Lampa" este cuvântul care-i face gurița aia frumoasă să zâmbească. Ar putea sta un sfert de zi în fața unui întrerupător. Să stingă, să aprindă și tot așa.

La cabană a fost lumea lui. A dat peste doi câini, pe care i-a hărțuit.. din dragoste. A avut loc unde să alerge, să meargă de-a bușilea. Aerul de munte l-a cam zăpăcit bine și a dormit în fiecare noapte ca un rege. L-am dus cu mami la culcare, l-am schimbat în pijamalele lui galbene, i l-am dat pe Ricardo-Fernando-Alejandro, prietenul lui de care nu se poate despărți. L-am pupăcit în tălpi, ne-am gâdilat, am râs, ne-am frecat la ochișori și am adormit epuizați.



David! La cei 2 ani pe care îi deține, este un băiat atât de energic, încât doar dacă stai deoparte și îi monitorizezi activitatea dintr-o zi.. te usuci de dezhidratare. Dacă nu ar fi mâncarea care să-l încurce, ar fi cel mai fericit băiat din lume. Pentru că față de Filip, David este total opus.

Foarte energic, nu foarte sociabil și deloc interesat de hrană, sub orice formă ar fi. Doar pastele și Danonino le acceptă. Câteodată este obraznic și foarte des lovește lumea. Mai primește din când în când câte o mustrare verbală și fizică, ușoară. Are teamă de tata și este îngrozit de duș.

Ne-am învârtit ținându-ne de mâini, am țipat unul la celălat, ne-am mai plesnit peste mâini reciproc. Mi-a povestit lucruri pe care aș fi vrut să le înțeleg.. Ridică mult din umeri atunci când vorbește în limba lui, explică niște lucruri cu mâinile. Are un glas frumos și merge, ridicându-se pe vârfuri.


Pentru că am petrecut mai multe zile împreună, am înțeles, în sfârșit, limbajul lui.

Filip = Cioaie, așa cum îi spune toată lumea
tata = tata , Chi-ți, de la Ghiță
mama = mama, slavă Domnului. E mai ușor decât Czilla
mâncare = papa, dar nu-l auzi spunând așa ceva, decât foarte rar
banană = ma-na-na
apă, suc, orice lichid, mi-e sete = a-pa
mașină = ti-ti-ai
ușă = u-cia
geam = ci-am
bani = ma-nii
organul de care este foarte mândru = hap-ci
Mike = I-che
Alin = A-ii-n
Wazzup = ua-saa
Raluca, orice ține de Raluca, salutul nostru - Gî-Gî!

De multe ori spune propoziții întregi, clare și potrivite situației. Și-atunci te întrebi cum poate să facă chestia asta atât de ușor și natural. Nu prea își face de lucru cu Baby Cioaie. Nu îl bagă în seamă, decât foarte rar. Se apropie cu fața de el și își zâmbesc. Apoi, fiecare cu treaba lui. Când observă că Filip a făcut ceva rău (de exemplu să împrăștie un kilogram de sare prin toată cabana), vine îngrijorat și spune. Bebe bed, adică bebe rău.. Se observă că are o timpurie aplecare spre engleză :))

Îi place să stea printre oamenii mari, iar zilele astea s-a apropiat și de Alin, cu care a avut timp să stea la povești, în limba lor extraterestră.. Într-o noapte m-a purtat prin toate camerele din cabană, unde m-a pus să deschid fiecare geam în parte. Și l-a strigat pe A-ii-n și pe Chi-ți. Venise timpul de culcare și probabil ar fi vrut să mai vadă și alte fețe decât ale noastre (a mea și a lui mami).



Îi știm pe fiecare de când aveau o zi. Îi vedem cum cresc de la lună la lună. Sunt tot mai interesanți și mai complicați. Probabil că vor trece repede anii și ne vom trezi că au absolvit școala generală și deja vor vrea să plece de acasă, la liceele din Sibiu. Asta pentru că probabil vor vorbi ușor maghiara și germana, învățați de mama și unchiu' Mike. Verișorul lor mai mare, Ștefan, va începe în toamna asta țcoala. Când au trecut anii? Răspuns: în tot timpul ăsta. Chiar nu vreau să uit așa ușor cum sunt picii acum, la 1 respectiv 2 ani.