Nu îmi place deloc ceea ce fac acum.
De fiecare dată când un cunoscut se întoarce acasă, la Făgăraș, de acolo de unde respiră aer în prezent, muncește și trăiește.. aud aceleași vorbe grele. Același discurs, an de an. Nu contează că respectivul trăiește la Roma, Toronto sau București. Vară de vară, aud același lucru. "Abia am așteptat să vin acasă, dar am ajuns de două zile și deja m-am plictisit. Voi ce faceți aici, toată ziua?".
Din start, omul nou care ni se arată în față (pentru că odată era la fel ca noi, același material), scuipă venin peste pământul negru pe care a crescut. Care a fost temelia lui, ca om. Peste care s-a format. Pentru că profesia i-a deschis ușa spre o altă lume și identitate, acum reneagă orice legătură cu orașul ăsta. Nu se mai recunoaște în ceea ce vede aici, nu se mai regăsește în atmosfera orașului de munte, foarte mic, de provincie. Unde oamenii trăiesc după un ritm domol. Poate pentru că suntem ardeleni și ne place să simțim trecerea zilelor, nu să le consumăm într-un ritm nebun, halucinant.
Ceea ce facem noi aici, în mijlocul țării, nu cântărește mult în ochii rasei superioare din capitală. Am înțeles foarte clar asta, motiv pentru care nici nu mă mai obosesc să reacționez într-un fel. La fel ca mine.. și alții. Prin tăcerea noastră specifică, lăsăm nespuse câteva lucruri.. Pe care nu aș vrea să le înșirui aici, liniuță după liniuță.
Lehamitea asta față de un loc liniștit, curat, în care oamenii vorbesc cu un ton cald, calm, liniștitor, au mult bun simț și o măsură sănătoasă a lucrurilor - să știți că nu face să păreți în ochii noștri că ați evoluat într-o direcție mai bună decât a noastră. Vă rog respectuos, fără nicio urmă de falsitate, răutate sau invidie - rămâneți acolo unde viața se consumă după alte reguli. Alt ritm, alt limbaj, alte valori. Pe noi lăsați-ne în țara noastră!
6 comentarii:
Am avut sansa sa cunosc un mare om de cultura, un jurnalist adevarat care a profesat in SUA, nascut si crescut in Tara Fagarasului. A lasat tot ce avea in America pentru a se intoarce aici, pe tarina pe care a crescut. A fost un coleg minunat, care putea sa fie cel mai acid si corect critic al Romaniei dar pe de alta parte si cel mai mare indragostit de aceasta tara. S-a intors relativ tarziu din America dar intotdeauna imi spunea ,,Aline, eu nu m-am intors ca sa mor aici , eu m-am intors ca sa traiesc“. Si a trait cu o pofta si o placere iesita din comun. Mi-a demonstrat ca acest loc e cel putin la fel de bun ca oricare altul, asta daca vrei sa traiesti si nu sa fi doar un robot setat pe munca-mall-casa si ceva club in week-end. Mi-a demonstrat ca valoarea unei vieti sta in oameni si in inteligenta lor de a vedea limpede si pasionat ceea ce este in jurul lor. Viorel Paltin a murit aici dar a si trait cu adevarat aici. Fagarasul este acasa pentru multi dintre cei plecati si depinde doar de ei daca mai simt si respecta acest lucru sau nu.
Alin
Sunt de acord. Eu provin dintr-un orăşel cu 28.000 de locuitori, Cugir. Atâţi oameni ok au fost în oraşul ăla mic...incredibil. O şcoală serioasă şi generaţii serioase. Cei care au plecat, n-au mai avut o şansă aici sau şi-au dorit o viaţă mai bună. Sunt uşor demagogi când spun că mor de drag. Doar nu de bine au plecat. Sunt însă de înţeles, s-au obişnuit acolo, ca noi dacă ne-an duce acum într-un sat de munte. Ar fi superb, o săptâmână, dar după aceea, lipsa activităţii şi rutina ne-ar pune capac. Creierul e obişnuit să bobineze, iar omul e plin de tabieturi prin naştere. Multe nici nu realizează că le are. Felicitări pentru scriere!
mesaj de la George
creca exagerezi umpic ...
ai reactionat emotional ... da' nu-s deloc de acord cu partea cu bunul simt ... depinde mai mult de mediul in care te invarti in fiecare din variantele expuse de tine ... decat de localitate ...
zic. iar faptul ca s-au exprimat subiectiv la adresa plictiselii din Fagaras e la fel de contestabil cu scarba manifestata de orice locuitor de oras mic cand vine in Bucuresci ... ref la trafic, la agitatie, la galagie. etc ...in ambele situatii, vorbim de lipsa de realism ... n-ai decat sa-ti asumi ca ai mers intr-un loc DIFERIT de ala cu care esti obisnuit ... nu sa judeci locul X cu setarile din locul Y ...
e ca si cand, musulman fiind, ai judeca un crestin care mananca porc ... cauza esentiala a supararii tale e ceva mai la mijloc: oamenii sun t tot mai patrunsi de propriul punt de vedere si tot mai intoleranti cu ce e altfel decat in mentalitatea lor ... dar, ai sa fii surprinsa, asta se constata mai mult la provincialii care abordeaza bucurestiul decat la miticii ce abordeaza provincia ... si e oarescum logic ...
Very good.
Bonjour!
Sunt in Fagaras pentru trei luni, inainte sa ma intorc la universitate (care este si ea intr-un oras mic, dar programul incarcat dpdv academic nu-ti lasa timp sa observi asta).
Si trebuie sa recunosc sincer ca oscilez intre iritare maxima si plictiseala.
Iritare pentru catedrala gigantica din care se puteau trimite n copii la scoala, pentru lehamitea vanzatorilor, pentru faptul ca nu poti cumpara o carte in orasul asta, ca sa nu mai vorbesc de imprumutat carti de la biblioteca, pentru faptul ca nu exista nici macar o galerie (si si daca ar exista, avem artisti care sa poata fi expusi? daca da, unde se ascund?!), arareori vreo lansare de carte interesanta (majoritatea sunt "monografii" ale Tarii Fagarasului, despre vesnicia satului care, vorba aia, trebuie ca s-a facut mare intre timp) s.a.m.d.
Plictiseala pentru ca nu e nimic interesant de facut, ca exista prea putini oameni de varsta mea care sa-mi placa, ca sunt simplisti si nepreocupati. Si apoi iritare din nou pentru ca, atunci cand ai vreo idee de dezmortire, vin 15 oameni sa-ti spuna cum n-are sens, n-o sa functioneze oricum pentru ca "oamenii nu sunt interesati". Pai hai sa-i facem interesati! Dupa care urmeaza discursul ala cu oamenii de aici nu merita, comunitatea nu merita, eu sunt un zeu si nu mai dedau la muncile joase pentru sub-oamenii astia. Si nimeni nu vrea sa faca nimic. Iar anumite lucruri pur si simplu nu le poti face singur.
Mda. Ziceai loc linistit si curat cu oameni cu bun simt? Poate in amintirile de cand aveam 4 ani.
Exact despre cei ca tine vorbeam! Tot ce ai scris tu aici nu-mi este străin, pentru că aud același discurs an de an, indiferent că iese din gura unuia care a plecat de două luni la Brașov, sau de 5 ani în America. Eu, mai ales prin prisma meseriei mele de bază, cunosc destul de bine ce înseamnă la momentul actual Făgărașul. Nu trebuie să vină nimeni, dar NIMENI, care să încerce să-mi deschidă ochii, să văd cum este orașul ăsta și oamenii. Chiar nu, crede-mă! Știu exact în ce lume trăiesc, motiv pentru care îmi și doresc să plec. Nu din oraș, din țară. DAR! Tu nu ai înțeles ideea mea, la fel și George. Fraților, ați reușit să plecați la studii sau pentru un job, într-un oraș mare, sau chiar și altă țară.. bravo vouă. Dar atunci când vă întoarceți acasă, indiferent că stați două zile, o săptămână sau trei luni, încercați să nu mai strigați în gura mare faptul că locul ăsta e jalnic. Pentru că nu este. Și dacă am purta o discuție față în față, ți-aș demonstra cum mai mult de jumătate din argumentele tale nu stau în picioare, dacă ești un om echilibrat și ai oameni buni în jurul tău. Este foarte, foarte ușor să pui eticheta asta peste Făgăraș.
Poate că nu s-a înțeles la ce m-am referit atunci când am scris să ne lăsați în țara noastră. M-am referit la Țara Făgărașului, pentru cei care cunosc istoria locurilor unde s-au născut. Pentru ceilalți.. e o țară liberă, cică, deci drum bun. Pe noi lăsați-ne în prostia și nemernicirea noastră. Să ne trăim viețile astea jalnice, așa cum ne-am obișnuit.
Trimiteți un comentariu