Râdem.. dar cu ce preț?

Simt de multe ori nevoia să răd sănătos. Să-mi dea lacrimile de atâta gimnastică de mușchi. Vreau să râd puternic. Chiar dacă zilnic zâmbesc. Zâmbesc amar sau ironic. Dar zâmbesc. Zâmbesc atunci când ne luăm în râs soarta, viețile, timpurile, politica și politicienii. Le prindem de guler și le ridicăm cu forță de uriaș bătrân ca apoi, după ce le ținem în aer câteva minute ca să înțeleagă cine-i șeful, le dăm de pământ cu putere. Le trântim de-ajuns de tare ca să le doară, să simtă și ele ceva, să rupem măcar o bucățică din stâncă. Mă mai amuz, dar cu prețul propriei mele existențe.

Constantin Tănase, marele Tănase i-a făcut pe românii timpurilor lui să râdă, să ia aminte la texte, să învețe, să gândească pentru ei. Le-a deschis ochii. Dar cu ce preț?! Cu prețul vieții lui. Sper că știți istoria..

Mesajele lui Tănase, satira, teatrul lui nu s-au prăfuit de vreme. Citindu-l, ești convins că este contemporan cu tine. Că ne vede și că ne înțelege, că trăiește printre noi. Poate că este și mai trist, văzând că am rămas în aceeași mocirlă adâncă și împuțită.

Dar încă râdem de situația noastră, nu? Ceea ce e bine!

Toma Caragiu, un alt român (aromân) cu sânge viu, care ne-a rămas alături, l-a interpretat pe Tănase, în '74, în filmul inspirat de viața acestuia ( și a Mariei Tănase, pe jumătate făgărășeacă) "Actorul și sălbaticii". Fiica adoptivă a lui Caragiu, Maria Caragiu, a spus într-un interviu că omul Toma Caragiu "așa cum a fost în "Actorul și sălbaticii", așa era în realitate. Rolul vieții lui: un poet și un veșnic îndrăgostit". Numele Caratase din film este, poate doar în mintea mea, combinația numelor celor doi actori, plus numele Ion Luca Caragiale, la care se și face referire.

"E bine, dragii mei. E bine să râdeți și după ce eu nu voi mai fi să vă fac să râdeți. E bine. E bine. Și poate că râsul nu e de-ajuns ca să stea în calea batjocurii, în calea sălbăticiei. Poate mai trebuie și altceva. Nu poate. SIGUR! Opriți să vândă țara asta lui Hitler. Opriți s-o omoare. Opriți să otrăvească sufletele tinerilor. Opriți să facă din țara asta a noastră frumoasă și bună.. un lagăr de concentrare. O pușcărie. Opriți să facă din poporul român o victimă sau un călău. Opriți ciuma verde. Tăiați calea lui Hitler. Dacă vreți să vă bucurați, dacă vreți să râdeți. Dacă vreți să rămâneți oameni."



O satiră interbelică a lui Tănase, "Calculul pensiei":

"Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.

Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu dacă mă exprim bine!"

............................

Pentru cine ?!
Musai cică să votez,
Candidați o sută cinci,
Care-n frac, care-n opinci.
Și mă jur, chiar de-aș fi treaz,
Tot n-aș ști care-i mai breaz,
N-aș ști, zău, vă garantez
Pentru cine să votez! … (1920)

............................

Consilierii
De când e lumea și pământul,
În București, bătu-i-ar sfântul,
N-au fost atâtea primării
Și consilieri atâtea mii.
Pe străzi mormane de gunoaie,
Asteaptă să ma vie-o ploaie.
La noi, măturător e vântul,
De când e lumea și pământul.

Mare țigănie, mă
Este în politică
Ei se-njură să se rupă,
Ei se ceartă, ei se pupă.
De ai treabă, cum se știe,
Prin deal la Patriarhie
Nu poți lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de rușine
Asta-i Camera adică
Sau ceata lui Lăzurică ?! … (1925)

"Poporul ăsta vreți voi să-l opriți să râdă? Să-l dezvățați să râdă? De minciună, de ridicol, de prostie, de hoție, de vorbele vostre umflate. Păi de 2000 de ani poporul ăsta râde cu sau fără voia cuiva. Și când a trebuit a luat și toporul-n mână. Și voi vreți să nu mai râdă, să nu mai iubească, să se plimbe pe străzi cu mutre lungi (...) Să nu mai râdă poporul român, mă?! Să-l ardeți în piatră pe Caragiale?! Ce să facă poporul român? Să cânte psalmi toată ziua? Să se-nchine la stăpânul vostru? (...) Asta vreți voi! O Românie cenușie și tristă, fără joc, fără râs, fără bucurii. Hai, arhangheli, trageți! Glonțul împotriva râsului!"

Vă recunoașteți? E bine să râdem. "De prostie, de minciună, de ridicolul sălbăticiei". Ca să rămânem oameni..