Ura de clasă

Una dintre tehnicile de manipulare preferate ale comuniştilor a fost aşa numita ură de clasă. Originea sănătoasă a primat în faţa educaţiei şi a pregătirii profesionale şi s-a născut un om nou fără scrupule, teleghidat şi îndoctrinat. Era greu de crezut că în democraţie păturile sociale vor mai putea fi aţîţate una împotriva celeilalte. În ciuda faptului că au apărut tot felul de îmbogăţiţi peste noapte, că securiştii au intrat în politică, că rromii au ajuns să fie regi şi împăraţi, oamenii de rînd au fost prea preocupaţi de greutăţile zilnice ca să mai urască sincer şi revoluţionar pe cineva. Pînă şi Vadim Tudor, extremistul de serviciu, a luptat inconsecvent cu duşmanii ţării. Guvernul actual a reuşit însă să întoarcă românii împotriva românilor, profesori împotriva militarilor, contribuabililor împotriva funcţionariilor publici şi aşa mai departe. În primă fază, cea de acumulare de capital politic, se dădeau prime şi sporuri cu duiumul, celor care puteau fi de folos ca breaslă, iar acum se taie în carne vie. Şi se taie pe rînd, cu sarea pe rană, în aşa fel încît profesorii să iasă în stradă, la un pinguin în timp ce foştii militari sînt fericiţi că ei încă au scăpat. Urmează apoi tăieri la finanţişti, după ce a fost expus public faptul că au salarii nesimţite. Nu le plînge nimeni de milă. Acum a venit rîndul militariilor în rezervă să se trezească cu pensiile ciopîrţite. Nu are nimeni timp să se ralieze cu ei, din moment ce tinerii sînt ocupaţi cu boicotarea benzinăriilor, iar restul populaţiei se luptă cu explozia de preţuri. Într-un fel românii, în funcţie de breaslă, se bucură cînd aud că se taie din venitul unei categorii sociale, cu speranţa că dacă au tăiat la ăia şi ăilalţi, poate noi scăpăm. Adevărul crud este că niciun muncitor cinstit nu va scăpa de reduceri ale veniturilor şi creşterea cheltuielilor. Tactica guvernului de divide et impera dă însă roade şi mămăliga este ţinută sub control, fără a atinge temperaturi alarmante. Pînă şi gestul disperat al lui Adrian Sobaru în Camera Deputaţilor a fost bine speculat de guvernanţi. A fost rapid catalogat drept individ cu probleme psihice, politicienii au apărut pe la televizor în calitate de salvatori şi lumea s-a pregătit liniştită de Crăciun. Clasa politică a înţeles şi speculează abil lipsa de reacţie, sau reacţiile previzibile ale poporului pe care chipurile îl reprezintă. Nimeni nu i-a luat de gît, decît poate partenerii politici, dar şi aceia pentru audienţă. Încet dar sigur, sîntem împinşi spre sărăcie, şi aceasta bine reglementată şi inventariată, prizonieri ai mentalităţii ce ne impune să fim tot timpul cu ochii pe capra vecinului în loc sa ne unim cu el pentru un bine comun.