Declarație de dragoste pe propria răspundere

Am emoții, pentru că nu știu de unde să încep.. Spun așa..

Memoria mea subțire nu a reținut conștient vremea în care tu erai cel mai important om din lumea mea. Poveștile și amintirile tale despre noi două au devenit automat și ale mele. Pot doar să intuiesc senzații. M-ai dorit atît de mult, încît niciun sfat de specialitate nu a mai contat. Atunci, probabil, ți-ai dorit cu toată puterea și ai sperat că amîndouă vom fi bine și vom putea începe o poveste împreună. Și-am început..

Se spune că unul dintre modurile în care mama își arată dragostea pentru copii este să gătească mîncăruri bune. Mamă, dacă nu ți-ai dat seama de asta pînă acum, uite că recunosc - nu mi-a plăcut niciodată cum gătești! Poate din cauza asta nici eu, la rîndul meu, nu sunt pasionată de latura asta, nu găsesc nicio plăcere în a prepara rețete deosebite și a orna frumos bucatele pe farfurie. Dar nu-i nicio pierdere. Și știi de ce? Pentru că tu mi-ai deschis mintea și inima spre lucruri mai.. discrete. Tu nu mi-ai vorbit, cu cuvinte, despre sufletul tău, niciodată. Dar mi-ai cântat cu vocea ta blândă toată copilăria. Cînd am mai crescut mi-ai spus poezii, poate prea adânci pentru anii și puterea mea de înțelegere de atunci. Te vedeam lăcrimînd cînd ascultai cîntece vechi, o chitară și un pian.. M-a durut să te văd tristă, de multe ori. Nu ar fi fost un prea mare efort din partea mea să las orgoliul prostesc la o parte și măcar să-ți spun cîteva cuvinte de încurajare. Dar nu am făcut-o.. Am lăsat aerul dintre noi două.. gol. Probabil ți-ai fi dorit să fiu lîngă tine, să te ascult, să te înțeleg și să-ți ofer măcar o mică dovadă de dragoste. În fond, tu m-ai iubit de dinainte să fiu eu..

Tu ești cea mai plăpîndă ființă pe care am cunoscut-o vreodată.

Pentru tine probabil că nu am fost și nici nu am devenit între timp copilul acela la care ai sperat, dar mamă, tu ești mama de care aveam nevoie. Mi-ai dat mai mult decît oricine altcineva. Mi-ai arătat cum să visez în culori calde, atunci cînd totul în jurul meu este înghețat. La fel ca și tine, mă bucur acum, la nesfîrșit, de același cîntec și mă pierd în el.. Și pe mine mă fac fericită lucrurile mărunte, cuvintele prinse din zbor și îmbrățișările. Amîndouă păstrăm amintiri și senzații în cel mai bine ascuns sertar. Da, încă mai avem momente în care suntem două copile mari și răsfățate. Și, cu toate că în noi se rup poduri și se prăbușesc lumi, ne-am obișnuit să zîmbim și mai larg și să strîngem și mai tare în brațe oamenii de lîngă noi, chiar dacă nu au nevoie și se întreabă ce-am făcut pentru asta?. Ne vindecăm singure, în felul nostru..

Mamă, știu - tot ce-ți dorești de ziua ta este un tort cu căpșuni :) Nu o să vezi așa ceva prea curînd (făcut de mîna mea), dar ce zici de niște prăji cu căpșuni? Doar cobor pînă la Happy Pie și pregătesc un pachet mare.. Fii atentă, că vin la tine! Asta da sărbătoare ;)

Pies: ești un om frumos. Așa vei rămîne mereu.. A da, La mulți ani!