sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Gata!
Am scris-o, mi-am scos afară toate emoțiile negative ce treceau prin mine, am șters-o și acum m-am liniștit. Mai iert o dată, dar nu de dragul lui, de dragul meu. Deci nu sunt o bună creștină, sunt doar egoistă. Dar e bine și-așa, mult mai bine decît dacă aș fi nervoasă și încruntată 24 din 24. Zen! Începe patinajul :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Eu zic ca, decat falsa bunatate, mai bine o reala rautate.
Lumea asta mare e plină de oameni care fac lucruri urîte. Mici, mari sau strigătoare la cer, de neiertat. De ce se comportă așa? Poate că unii mint ca să nu piardă ceea ce iubesc. Poate că unii sunt agresivi pentru că se tem de ceva. Alții ridică pereți, pentru că sunt plini de regrete. Probabil că toată lumea are un motiv pentru care face fapte rele. Și pentru care se transformă în oameni urîcioși. Și, odată ce aflăm motivul, putem încerca să-i oprim sau să-i ajutăm. Dar pentru asta este nevoie și de un mic pas din partea lor.
Nu înțeleg exact ce ai vrut să spui prin comentariul de mai sus. Dar eu cred că dacă un om rău se preface că este bun, e bine și așa. Pentru că nu uită să mai facă un compliment, să spună o vorbă bună cuiva care are nevoie, să zîmbească (chiar dacă e un zîmbet fals) într-un moment delicat. În felul ăsta nu uită cum se fac toate lucrurile astea omenești și pozitive. Pentru că dacă este rău pe față, fără a mai avea pic de bun simț, pic de rușine, pic de remușcare atunci cînd pune capul pe pernă noaptea.. atunci e un om pierdut. Și e păcat, pentru că pentru fiecare vine un moment în care ne punem întrebarea - Ce am cîștigat fiind așa, făcînd lucrurile așa? Oare dacă aș fi fost altfel.. ajungeam aici? Și poate că va fi prea tîrziu pentru întrebări fără răspuns și regrete.
Daca ai inteles ca fiecare rautate a unui om are un motiv, oricare ar fi acela, poate ca pe el il doare mai tare rautatea proprie decat pe cei asupra carora si-o exercita (victimile). Nimeni nu e perfect, chiar daca noi incercam sa parem perfecti, comportandu-ne dupa un model stereotip, dar fals.
Daca ascunzi rautatea in tine, se aduna in timp si tot va rabufni pana la urma, insa va fi mult mai agresiva (eu am exemplul personal, asa am patit eu).
Daca exprimi rautatea, asa cum ai facut tu (chiar daca rautatea ta a fost doar un raspuns la alta rautate - tot rautate se chiama ca este), o eliberezi si te purifici, scapi de rautate, macar partial.
Daca omul de langa noi este uracios, cu siguranta ca are un motiv, intemeiat sau nu (de cele mai multe ori neintemeiat, dar lui asa i se pare si e convins ca motivul e adevarat). Primul raspuns al nostru este "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", dar putem sa raspundem cu intelegere si mila (caci si el sufera!), insa cel mai bine e sa raspundem cu compasiune, caci aceasta il va vindeca. Asta inseamna "sa intorci si celalalt obraz", sau cum spun eu, sa folosesti metoda "sabia care trece prin tine fara sa te taie".
Of, știam demult cum este să tot aduni în tine și să răbufnești dintr-o dată. Nu e prea plăcut pentru nimeni. Și nici sănătos, sunt convinsă.
Referindu-mă doar la mine.. recunosc că și eu sunt rea și agresivă, enervantă, cicălitoare etc. Nici eu nu sunt ușor de suportat. De multe ori îmi dau seama că nici eu nu mă mai suport pe mine.
Însă în cazul despre am scris și am șters.. m-am comportat cu mare grijă. Nici măcar o dată nu s-a întîmplat să zic ceva înapoi sau să fac ceva grav, ceva total aiurea care l-ar fi scos din pepeni. M-am purtat cu mănuși foarte groase, ceea ce am observat că obișnuiesc de fapt să fac, exact atunci cînd situația devine critică. Atunci cînd mi se întîmplă "nedreptatea" cea mai mare și aș putea foarte ușor să demonstrez la obiect că lucrurile stau cum zic eu, dar exact cum zic eu, atunci.. plec, lăsînd lucrurile sau oamenii exact așa cum sunt. Nu-i argumentez nimic, îl las să aibă ultimul cuvînt, cu riscul de a părea în ochii lui un om ușor de manipulat sau mințit sau batjocorit. Zic în gînd- "nu se merită" și închid ușa după mine. Simplu.
Deci.. mergînd după modelul de mai sus, sunt convinsă că nici cu acest om nu voi ajunge niciodată să-i spun toate lucrurile pe care le merită. Nu pot. E prea evident că am dreptate. E logic ce spun, oare?
Toti suntem intr-o oarecare masura rai si agresivi (cum am mai spus, uneori ca raspuns la rautatea altora) si nu trebuie sa ne autocondamnam pentru asta, asa cum nu trebuie sa-i condamnam pe ceilalti. Daca D-zeu nu ne trasneste, de ce sa ne trasnim noi insine sau sa-i trasnim pe ceilalti? Se pare ca D-zeu e mai ingaduitor cu noi decat suntem noi insine.
Rautatea si agresivitaea face, deocamdata, parte din natura relatiilor umane, e si un fel de obisnuinta si educatie (eu cred si sper ca asta se va schimba in curand, ca vom trai intr-o altfel de lume, cu alte baze). Si ai dreptate, nu e deloc sanatos sa tii in tine (eu am avut probleme destul de grave cu stomacul 20 ani, pana am inteles si m-am curatat de rautate exprimand-o!).
In momentul in care spui "nu merita", atunci esti centrata deasupra meschinariilor de genul acesta, inseamna ca intelegi ce se intampla cu adevarat si... esti dornica, in sinea ta, de relatii prietenesti cu toata lumea (detesti ce poate face rautatea si agresivitatea din tine).
Referitor la cedarea permanenta, pentru a evita cearta - pot sa spun ca unii oameni au nbevoie de masuri de forta si nu ceva logic. Daca nu-ti exprimi punctul de vedere s-ar putea sa dureze asa toata viata (poate ca nici nu stie ca te deranjeaza). Nu cunosc persoana respectiva, asa ca doar tu poti sa stii ce atitudine sa iei: diplomatie sau forta. Dar ambele variante presupune intelegerea problemelor persoanei respective.
De acord - toți ne manifestăm cumva, pentru a ne elibera (conștient sau nu) emoțiile negative.
"detesti ce poate face rautatea si agresivitatea din tine" - da, m-ai ghicit. cum faci chestia asta?
Referitor la persoana aceea.. eu am decis să las lucrurile să curgă de la sine și probabil, la un moment dat, altcineva decît mine, îi va face dușul cu apă rece, de care are nevoie.
Acum esti in faza de "alegere". Ai respins rautatea. Asta inseamna ca respingi mental viata de certaret. Alegerea aceasta a facut-o Ralux.
Insa se poate mai mult de atat. Daca combini atitudinea interioara cu puterea interioara (e acea Raluca pe care o stii de undeva), lucrurile se rezolva de la sine, fara sa te mai certi, fara sa te implici, doar sa-ti doresti si sa te gandesti la asta.
Bun sfat, Mircea. O să încerc să mă comport ca atare și nici nu cred că îmi va greu. Azi, chiar, am făcut primul pas, cu sinceritate. Și funcționează. Vorbele bune și o atitudine împăciuitoare fac minuni :)
Ce bine ma simt... ma simt si eu destept (ca imagine), macar o data!:))
Si asa cum ai spus si tu, e doar un pas. Minunile pot fi mult mai mari de atat! Succesul este cu atat mai mare, cu cat atitudinea impaciuitoare (compasiunea bazata pe intelegere) e mai din adancul tau, indiferent ce vorbe rostesti!
Trimiteți un comentariu