Prima carte.. prima iubire :)

Ceva frumos s-a intamplat azi noapte. Uitasem complet care a fost prima mea carte (nu carte de colorat sau de povesti, basme sau aventuri din copilarie). Pur si simplu.. o carte de oameni mari. Asa cum vedeam ca sunt cartile din sufragerie, imbracate in piele si ascunse in spatele unor geamuri inalte, la care doar parintii mei aveau acces. Tot aseara mi-am adus aminte cu emotie de faptul ca prima mea carte a coincis cu prima mea iubire.. de copil. Se spune ca dragostea e o biblioteca si ca totul incepe atunci cand inveti sa citesti.. o carte sau un suflet :). La mine s-a intamplat in clasa a IV-a. A fost asa.. In acea perioada pe scara mea locuiau doar familii de cadre militare. Toti copiii eram aproximativ de aceeasi varsta si eram foarte cuminti si respectuosi cu lumea mare. Stiam ca regulile sunt reguli si disciplina este motto-ul nostru in viata. Eram intr-un fel mai altfel decat ceilalti copii din spatele blocului, care se puteau tavali in nisip de dimineata si pana seara, unii beau apa din balta si mancau gandaci. Numai noi trebuia sa ne abtinem de la ,,copilariile,, astea pentru ca.. nu-i asa.. ,,doar copiii rasfatati au un astfel de comportament,,. La un moment dat, copiii din blocul 30 scara B, adica noi, ne-am facut un ,,plan secret,, ca sa ne razbunam pe parintii care nu ne lasau sa facem nimic. Cum plecau parintii la munca, ne intalneam pe scara pentru sedinta de dimineata. Am facut multe nazbatii in acea vara. La un moment dat era sa dam foc bucatariei mamei.. So close :)) In mijlocul aventurii noastre de copii.. am simtit la un moment dat ceva nou. Venea din partea lui Daniel, vecinul de la 3, mai mare cu 2 ani decat mine. Nu intelegeam nici eu ce se intampla, dar stiam ca imi placea sa fiu in preajma lui. Stiam cu totii ca Dani impreuna cu Adi, fratele lui mai mic, urmau sa plece din oras inainte de inceperea scolii, pentru ca tatal lor urma sa fie mutat la alta unitate militara, de prin Moldova.. Inainte Ca Dani sa se urce in masina, s-a intors in fata scarii, unde eram toti pustii, s-a apropiat de mine si mi-a spus ca nu o sa ma uite si ca se va intoarce la Fagaras.. Oricum eu nu intelegeam ce se ascundea in spatele acestor vorbe.. dar m-am bucurat cand a spus ca se va intoarce. Nu l-am revazut niciodata pe Daniel. Sau poate drumurile noastre s-au intersectat, dar nu l-am recunoscut :) A trecut vara, a trecut toamna si venise iarna. Ii simteam lipsa, parca jocurile cu prietenii din vecini nu mai erau asa de amuzante. A trecut Craciunul si se apropia ziua mea de nastere. Intr-o dimineata vine postarita cu un colet pentru mine. Pentru mine? Imi transpirau mainile deja incercand sa imi amintesc daca am facut ceva rau in ultima vreme. Tata a fost cel care a desfacut pachetul, normal. A verificat continutul si abia apoi a pus capat tensiunii mele. Era o carte si o felicitare. Pentru mine a fost o bucurie imensa sa primesc un cadou in acest fel. Era de la Daniel. Nu imi pot aminti ce mi-a scris, dar parca simt si acum emotia cu care am citit acea carte. Nu era deloc una pentru varsta mea, nu era nicidecum un roman de dragoste si nici nu avea ce mesaj bine ascuns sa imi transmita. Chiar si asa.. am citit-o pe nerasuflate. Cum de mi-am adus aminte de acest episod? Urmarind un documentar despre viata particulara a Agathei Christie, regina crimei :)) Atunci m-a lovit. ,,Crima din Orient Expres,, - prima mea carte! Am fost pur si simplu captivata de cartea asta, insa doar pana la urmatoarea :) Ce am aflat azi-noapte, din acel documentar, este ca ,,Moarte pe Nil,, si ,,Crima din Orient Expres,, au fost scrise si inspirate din timpul celei mai fericite perioade din viata scriitoarei, cand datorita noului ei iubit si viitor al doilea sot, a inceput sa calatoreasca in Orientul Mijlociu. Aceasta informatie mi-a trezit trecutul si mi-am reamintit un episod frumos din copilarie. Nu am de gand sa il mai uit inca o data, asa ca ramane aici, la jurnal. Iar pentru Daniel, oriunde ai fi tu, sa stii ca am si acum cartea acasa la parinti! Si multumesc pentru cadou!