Bunătățuri de acasă (Slow Food Țara Făgărașului)

Nu e casă de făgărășean care să nu aștearnă pe masă cele mai savuroase preparate din bucătăriile de la sate, unde se găsesc rețete pe care gospodinele bătrîne le transmit fetelor, nepoatelor și nurorilor. De obicei bunătățurile nu le găsim în meniurile restaurantelor și hotelurilor cu multe stele, ci doar la pensiunile rustice, amenajate în ton cu zona.

Vineri, 4 februarie am făcut un tur gastronomic al delicioasei Țări a Făgărașului. La Casa Terra.

Doamna Dana Coantă, proprietara restaurantului.. este prietena făgărășenilor. Cînd un localnic primește oaspeți dragi din afara Țării Făgărașului și vrea să-i hrănească bun și bine, într-un loc cochet și intim, atunci Casa Terra merge ca unsă. Doamna Dana se îngrijește culinar de toți artiștii care trec pragul Cover Club-ului. I-a găzduit și pe bucureștenii de la Portretul luptătorului :) Nu cred că este făgărășean pe care să nu-l fi hrănit sănătos măcar o dată. Iar faptul că este o gazdă plăcută, binevoitoare, atentă cu toată lumea, pozitivă și pasionată de ceea ce face, toate astea îi dau o imagine de.. mamă perfectă, de la care poți primi cele mai bune bucate, dar și un sprijin serios atunci cînd e nevoie de așa ceva.


Ziceam de evenimentul de vineri, 4 februarie. La Casa Terra s-a petrecut lansarea oficială a conviviumului Slow Food Ţara Făgăraşului. În cazul în care vă place să socializați virtual pe Facebook, atunci dați o căutare Țara Făgărașului-Țara Oltului, Casa Terra și Slow Food Țara Făgărașului. De-acolo veți înțelege mai bine cum a început Slow Food International, ce înseamnă Slow Food și ce își propune. Pe scurt - promovarea redescoperirii rețetelor tradiționale românești și promovarea conceptului de hrană sănătoasă, fără chimicale și organisme modificate genetic. Să ne preparăm mîncarea în mod tradițional, ca parte a moștenirii noastre culturale. (Pun pariu că treaba asta-i place lui Vlăduț Mircea ceva grozav!) Făgărășeanul Radu Anton Roman a "muncit" pentru această cauză ani la rînd. Cred că ne amintim cu toții..

De cum am intrat în frumosul restaurant, cum mi-au fugit ochii pe o bunică îmbrăcată în port popular. Dar ce port?!? Unul cum eu una (da, sunt o necunoscătoare a porturilor tradiționale) nu am mai văst. De obicei toate-s colorate și împodoghite, ca niște sorcove. Dar tanti asta avea un costum tare fain. Mi-a și povestit oțîră cam cum e cu el. A zîs așe - "Mă numesc Cocan Cornelia a lu' Grindei din Mîndra, am 80 de ani și sunt foarte mîndră de nepotul meu de la București. Apăi costumul ăsta-i tare vechi, domnișoară. Are peste o sută de ani. Io l-am păstrat de la bunica. Asta-i ie brodată de mînă, ăsta-i laibăr, șurț, androc, panglică albastră, asta de pe cap se numește căiță cu pomoselnic."





Tanti Orița Chima, tot din mîndra Mîndră mi-a spus și dînsa cum e cu costumele lor populare, atît de deosebite. Apăi domnișoară, nici nu ai cum să știi dumneata de costumele aistea. La Mîndra mai sunt numa' 5 costume așa. S-au pierdut toate, pentru că bătrînele noastre cereau să hie înmormîntate în costum popular și de-asta acum numai cîțiva din sat mai avem vechile costume. Tanti Cornelia a lu' Grindei a completat - Domnișoară, să știi că înainte femeile mergeau îmbrăcate în costumul popular și la cîmp și nici nu le era cald în ele. Ceva foarte interesant mi-a mai povestit tanti Orița. La Mîndra, în casa dînsei, și-a amenajat un mic muzeu, în care a adunat, în ultimii 30 de ani, obiecte vechi de la sat, care acum nu se mai găsesc în gospodăriile moderne făgărășene. Și a mai spus că este posibil ca micul atelier al dînsei să fie singurul de acest fel, din zona noastră.

Încă două bunici din Țara Făgărașului au întîmpinat invitații, mîndre de costumele lor tradiționale - Letiția Tunsoiu, de 67 de ani, din Șinca Nouă și Tişa Valeria lu' Cojocaru, din Drăguș.



Mi-a plăcut într-un mare fel expoziția de fotografie a făgărășenilor Mihai Sin şi Marius Blană. Fotografii cu oameni, locuri și mîncăruri tradiționale făgărășene - momente surprinse și păstrate în loc. Mi-ar fi plăcut să aud povestea fiecărei fotografii - acum am aflat că poveștile se găsesc aici. Și m-am bucurat să-l revăd, după foarte mulți ani, pe fostul meu vecin, Mihai Sin. Cel care m-a învățat să merg pe bicicletă, în copilărie :) Foarte bine aleasă a fost și muzica.















Despre bucatele tradiționale.. nu pot să zic dacă au fost bune, foarte bune sau delicioase. Pe motiv că tot ce am servit eu a fost un pahar de suc natural din mere (foarte bun, de altfel). Dar al meu Alin, de cum a intrat, a pus ochii pe prunele uscate. Și-a început să-mi povestească cum mînca el prune uscate, făcute de bunica de la Copăcel. Dar că alea nu erau așa arătoase ca astea de la Terra, pentru că bunica lui nu se mai ostenea să aleagă cele mai grase și frumoase prune. Și el și Camy au golit bolul din spatele nostru. "Mmm, ce buuune sunt!"

Gașca de la ziar a gustat cîte una, cîte alta, a mai încercat cîte alta, cîte una și fiecare mi-a zis cam cu ce bunătățuri mi-aș fi putut bucura papilele gustative. Dulcețurile mi le-a zis Camy - plăcintă cu budincă de griș, plăcintă cu mere, cu brînză, mere coapte, gemuri, siropuri din brad, trandafiri și fructe. Apoi, pe lîngă pita de casă, multe neamuri de slană și ceapă roșie, tradiționale din Țara Făgărașului, invitații au mai putut degusta din "porcoase" (multe feluri de cîrnați, caltaboși, răcituri și alte asemenea specialități) și din mai multe feluri de brînză. E, probabil că au mai fost și alte bunătățuri, dar cine a putut vedea tot? S-a băut țuică, rachiu, vin roșu, ceai de mentă, lapte acru - toate, toate așa cum se fac în zona Făgărașului. Alin a zis că i-a plăcut cel mai mult felul în care bucatele au fost aranjate pe platouri, farfurii, mese etc. Designul proaspăt și chic. Și faptul că fiecare produs sau preparat a fost frumos "etichetat", pentru a știi ce mănînci, din ce zonă și cine a oferit rețeta respectivă.









Ce mi-a mai plăcut mie foarte mult a fost să răsfoiesc caietul cu pagini îngălbenite de vreme, cu rețete tradiționale, scrise de mîinile bătrîne ale bunicilor din zonă. Am citit așa - "scovărzi în șezătoare; găluște cu varză; rețetă de schar (plăcintă cu scorțișoară) scrisă de Gherda din Cincșor, 178; plăcintă cu picioici de la Letiția Tunsoiu din Șinca Nouă; tocană de pui din gospodărie cu prune uscate și carne de vițăl cu sos de mere, rețete amintite de Sofonea Valeria din Drăguș".

Două invitate au oferit organizatorilor ceva bun de tot, după cum și arată - specialități pregătite de Andreea Drăghici din Șona împreună cu prietena ei Eva, o poloneză mutată la Șoarș.


A da, tare frumoasă și potrivită a fost prezența la eveniment a celor de la Muzeul și Biblioteca Țării Făgărașului.

Sunt convinsă că dacă oricare om (că-i de-al nostru - făgărășean sau bucureștean, orădean, piteștean și așa mai departe) ar fi gustat cîte puțin din tradiția noastră gastronomică, s-ar fi lins pe dește de gustoasă ce-i. Expoziția culinară de la Casa Terra rămîne deschisă pe tot parcursul săptămînii ce urmează, iar puțin mai încolo va ajunge și la capitală (pe 5 si 6 martie găsiți toate aceste bunătăți la The Ark, la Tîrgul Țăranului Român). Cu tot cu poveștile noastre frumoase, de acasă - colecții de suveniruri speciale, autentice stilizate, o expoziție fotografică cu portrete ale bunicilor, mamelor și surorilor plus un grup de fete, pe care se va vor stiliza out fituri de ultimă generație, stil Vogue Paris, cu elemente din costumul tradițional românesc din Țara Făgărașului.

Toate bunătățile bunicii zac în caiete prăfuite de rețete abandonate. Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Se mănîncă pizza și hamburger, chebab ori sushi. Radu Anton Roman - Bucate, vinuri și obiceiuri românești