Ieri - o zi chiar banala. Raluca - linistita, putin preocupata de febra ce nu-i mai dispare de trei zile, intalnire scurta cu Alina Z., concentrata pe Breaking Bad, seria 3, un somn bun de dupa-amiaza, o convorbire cu "mama" Madalina. Cald, liniste (telefonul nu mai suna..), niciun gand negativ, optimism, nerabdare..
Si spre seara ma paleste din toate partile. M-a ridicat in aer si m-a trantit la pamant ca pe o papusa de sticla, fara viata, fara nicio putere. Cum am putut eu, senina, calma, relaxata sa trec prin ziua de ieri, cand Alinu meu a trecut prin ce-a trecut? Eu - aia mereu speriata de bombe si de ce s-ar putea intampla atunci cand oamenii dragi nu sunt langa mine, eu - aia care presimte inainte si atrage atentia, care trebuie sa stie in fiecare moment unde este, cu cine, daca e bine, cu ce ajunge acasa - ieri am fost o bleaga. Oamenii sapau sa-l scoata din zapada, in timp ce eu incercam sa-mi tin ochii deschisi, ca sa nu adorm ca tampita la serialul pe care l-am asteptat atatea luni. Cand el s-a lovit la cap, eu probabil ma gandeam la ce vom prepara sa mancam la cina. Cand el se forta sa vada ceva, eu verificam camera web.. Cand isi curata sangele de pe maini, eu alunecam, in somn, spre alte lumi..
Nu pot controla absolut nimic, oricat de mult imi doresc. Sunt semne clare ce-mi arata asta. Sunt semnale de alarma. Ma copii, nu va mai jucati cu vorbele, fiti mai atenti unul cu celalalt, nu irositi timpul. Si stiu lucrurile astea, le stiu, s-au infipt bine de tot in mine. Dar uit, cateodata..
A fost o noapte lunga. Ne-am adus aminte episoade vechi, evenimente frumoase si amuzante, situatii ridicole, situatii tensionate, grele, ne-am adus aminte de oamenii buni din viata noastra, le-am cautat calitatile, ne-am adus aminte de ce sunt acum langa noi. M-a certat parinteste si m-a sfatuit sa iert.. Mi-a spus iar si iar ca trebuie sa am incredere in oameni.. Si in el - pentru ca in orice situatie extrema ar fi.. nu va ceda, pentru noi. Mi-a spalat toate fricile din mine, ranile vizibile, m-a invelit si mi-a vegheat somnul.
Ii spuneam Madalinei ca ieri a fost cea mai norocoasa zi a mea. Astazi.. nu as mai fi fost eu!
2 comentarii:
Cred ca evenimentul te-a cam speriat si cred ca ar fi speriat pe oricine. Nu stiu despre ce e vorba, dar "totul e bine cand se termina cu bine". Poate ca ai simtit si ca se va termina cu bine, de aceea nu ai avut semnele obisnuite.
Da, m-a speriat rau. Tocmai cand credeam ca "gata, anul e pe sfarsite, ce se mai poate intampla?" M-am relaxat si uite.. Dar s-a terminat bine, cum spui. E tot ce am nevoie - sa stiu ca totul e bine.
Trimiteți un comentariu