miercuri, 15 decembrie 2010

Bărbatul meu perfect!

S-a supărat rău pe mine. Am ridicat vocea la EL, pentru o prostie de greșeală. Chiar un motiv de căcat, nici nu are rost să spun ce. S-a trântit pe canapea și s-a încruntat. Nici nu se mai uită la mine. Am bălmăjit câteva cuvinte, dar parcă nici nu mă mai aude. Mă ignoră complet. Vrea să văd că nu-i pasă de mine. Dar stă în continuare încruntat. Nu i-a picat bine nici lui, asta-i clar. Iau telecomanda și schimb postul tv. Mă uit la EL, așteptând să reacționeze, să răbufnească. Tot încruntat stă. Cât de încăpățânat poți fi și tu, așa ceva n-am mai văzut!

Îmi vine să cedez. Nu mai pot suporta tensiunea asta dintre noi. L-aș lua în brațe și l-aș săruta, i-aș cere iertare și i-aș promite că nu voi mai ridica vocea la EL niciodată. Mă doare să-i văd ochii ăia mari, albaștri.. atât de triști. Pe obrazul roșu de furie îi pleacă o lacrimă. Și-o șterge repede să n-o observ.. Buzele alea frumoase sunt atât de încordate.. Sincer îmi pare rău. Regret că l-am supărat așa tare. Ce dobitoacă pot fi câteodată!

Am exagerat, nu trebuia să ajungem aici. Mă așez lângă EL, pe canapea. Se ferește de mine, face pe duru' și inabordabilu'. Dau să-i iau mâna în a mea, dar și-o trage repede. Cum naiba să-l mai înmoi acum? Iau telecomanda și schimb înapoi pe canalul la care se uita înainte. Parcă s-a mai relaxat puțin.. Fața începe să i se lumineze. La un moment dat râde cu poftă.

Yesss, l-am păcălit de data asta!

În cameră întră și Csilla, cu hainele în mână. Ralu, astea sunt hainele lui, cizmele, fularul, căciula. Eu merg dincolo cu David.. Hai că dăm o fugă și la magazin, să iau țigări. Deja e ora 4 și imediat se întunecă afară. EL se uită la mine, lasă ochii în pământ, mai ridică odată privirea la mine, îmi zâmbește, îi întorc zâmbetul și sare în brațele mele. Și-a pus capul pe umărul meu. Mă lasă să-l pup, să-l dezmierd, să-l laud că este cel mai drag din lume.

Uff, gata, ne-am împăcat. Ne iubim iar, acum. Suntem cei mai buni prieteni. În sfârșit! Este cel mai frumos și dulce băiat din toată lumea mea. Mă topește orice gest, orice cuvințel scos din gurița aia frumoasă a lui.

Este bărbatul perfect. O minune de ființă.

Îl cheamă Filip și în luna martie va împlini doi ani.

7 comentarii:

Mircea Vladut spunea...

Daca de e acum domina cu atata usurinta o femeie, ce va putea face cand va fi matur? :))

Ralux spunea...

Bine că nu sunt eu mama lui, că nu știu ce m-aș face cu atâtea domnițe plânse după el!

Mircea Vladut spunea...

Nu spune "hop" pana nu ai sarit!

Ralux spunea...

Off, dar de-aș zice odată :))

Mircea Vladut spunea...

Cand suntem copii, ne dorim sa crestem mari. Cand am crescut, ne dorim sa fim la casa noastra (nu e cazul meu, chiar daca asa s-a intamplat). Apoi ne dorim copii (nu e cazul meu, chiar daca asa s-a intamplat), iar dupa ce apar copiii, ne dorim ca acestia sa ajunga mari. Apoi ca acestia sa fie si ei la casa lor, apoi sa avem nepoti, apoi... apoi ne dorim sa fim din nou copii.
In tot lantul acesta de dorinte mi se pare ca este o greseala. Pentru ce sa ne dorim ceva ce se va petrece in viitor?
Inca mai ai timp sa te bucuri ca nu ai inca de schimbat scutece :))

Ralux spunea...

Sau cumpărat pamperși..

M-am învățat să aștept, să am răbdare, să iau lucrurile așa cum vin, când vin. Dar îmi plac copiii foarte mult și nu mă pot abține să nu mă gândesc, să îmi imaginez.. știi tu. A da, mie-mi plac copiii mici, până în patru ani, așa.. Dup-aia mi se pare că devine prea complicat :)

Și până una-altă sunt eu destul copil, ce s-ar face Alin cu încă unu'? :))

Mircea Vladut spunea...

Logic inteleg placerea unor femei pentru copii cu varsta pana in patru ani. Am si un exemplu in familie (sotia), dar tot degeaba!
Pur si simplu nu pot sa inteleg cu sufletul de ce le plac unor oameni normali copiii atat de mici!
Eu ma consider norocos, caci imi plac copiii mari, cam de la 15 ani in sus (si deja aproape ca e rezolvata problema, "cel mic" are 14 ani), asa ca eu consider ca am ajuns la liman.
Cu toate astea, as dori un nepot. Numai asa, ca sa fiu un bunic relativ tanar. Dar nu m-ar interesa nepotul respectiv decat dupa ce ar trece de 15 ani.
Mie mi se pare mai complicat sa ai de a face cu un copil cu varsta de pana in patru ani. O multime de mofturi greu de inteles. Pentru mine.

Dar poti sa te pui cu gustul omului????