O ţarã de sclavi

,,Deşteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,/ În care te-adîncirã barbarii de tirani" sînt primele versuri din imnul României, cele mai cunoscute şi, probabil, singurele pe care majoritatea populaţiei s-a ostenit sã le reţinã. Dacã mãcar acestea ar fi respectate nu ne-am mai plînge acum de situaţia ţãrii, de bãncile care vin peste noi, de grevele de carton şi de mediul politic infect local sau naţional. Cei care au compus, cîntat şi promovat acest imn au şi luat în serios toate versurile şi au declanşat o serie de mişcãri fãrã de care, probabil, acum, aici la Fãgãraş, ne salutam în maghiarã. În 1990 am luat imnul de-a gata şi l-am pus în colecţia cu simboluri prãfuite, scoase de la naftalinã dar în momentele festiviste. Poate de aceea puţini au mai ajuns sã ştie versul cheie ,,Acum ori niciodatã croieşte-ţi altã soartã,/La care sã se-nchine şi cruzii tãi duşmani". Românii trãiesc acum sub imperiu lui ,,lasã sã mai vedem ce va fi" ,,hai sã mai aşteptãm puţin" şi ,,poate va fi mai bine" refuzînd sã punã piciorul în prag şi sã îşi asume nişte acţiuni radicale. De aceea nici grevele, care ar fi trebuit sã sperie guvernanţii şi sã le bage minţile în cap nu au fost decît nişte biete cumetrii la care s-a dansat ,,Pinguinul". Poate cã în 1989 nu a fost revoluţie, dar tinerii de atunci mãcar au pus piciorul în prag, au luptat pentru un ideal, pentru rãsturnarea unei societãţi şi nu au tranformat totul într-o manifestaţie neutrã la care s-a dansat ,,Lambada". Sub avalanşa zilnicã de ameninţãri la drepturile, libertãţile şi bunãstarea personalã, românii încã stau nepãsãtori, fãrã a lua atitudine fermã, conectaţi încã direct, printr-un filon invizibil, la strãmoşii lor din evul mediu, care erau senini în faţa faptului cã dacã nu sînt turcii sînt tãtarii sau proprii domnitori şi cã inevitabil tot vor fi regulaţi de cineva. ,, Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã,/ Decît sã fim sclavi iarãşi în vechiul nost' pãmînt!" e ultimul vers al imnului. Cum de luptã nu are chef mai nimeni şi de moarte pentru un ideal poate fi vorba doar în filmele americane, precum a fost în rezistenţa anticomunistã, românii nu au altceva de fãcut decît sã se resemneze şi sã constate cã am ajuns ,,sã fim sclavi iarãşi în vechiul nost' pãmînt".