Mâine dimineață pornim spre Italia. Nu sunt prea liniștită în legătură cu plecarea asta. Ce zic eu "nu prea"? Nu sunt deloc liniștită. Nu vreau să zic că am un presentiment. Poate mi-e teamă doar din cauza celui mai recent scandal. E multă ură acolo. A mocnit mult timp și acum, din când în când, se mai întâmplă câte o nenorocire care să amintească Europei că e o bubă acolo. Iar la Roma.. aoleu, e o erupție de bube. Le-am văzut și eu, pe când eram copil și nu prea înțelegeam cum stau de fapt lucrurile. De cum voi ateriza pe pământ italian voi fi foarte atentă. Nu voi ieși din casă decât însoțită, nu voi vorbi româna etc. Prefer să mă joc cu focul în alte feluri. Poate sunt eu prea prăpăstioasă și exagerez. Ar fi bine să ajung la concluzia asta, atunci când voi fi iar acasă, la Făgă. Și întreagă - cel mai important.
Încerc să mă gândesc la părțile pozitive. În afară de faptul că îmi ajut bunica să ajungă acolo cu bine, o să mă întâlnesc cu un verișor pe care nu l-am mai văzut de când aveam eu vreo 10 ani, cred. O să mai revăd câteva persoane, o să îmi fac provizii de paste și sosuri autentice, uleiuri bla bla pentru iarnă. Și o să revăd locuri pe care acum le voi privi cu alți ochi, cu siguranță.. A da, acolo vor fi ceva mai multe grade decât aici, deci încă o bilă albă. Altceva bun.. nu prea mai reușesc să storc.
:) eram copil.. prima dată la Roma
5 comentarii:
Da, daaaaaaaaa... si-ai spus ca din momentul in care ai intrat inapoi in tara ti s-a mutat nasul... Imi amintesc bine momentul :)
Mada
:)) așa e!
Nici acolo nu iti sta nasul in loc...ANCA
Si sa nu uiti ce mi-ai promis ;)
Da, Anca, ai dreptate!
Mangi, cum naiba să uit? Mai promit încă o dată!
Trimiteți un comentariu