Iarna mea de migdale

Și numai când abia scăpasem de iarnă. Aia trecută a fost prea lungă. Și acum începe iar.

Prima răceală de sezon a trecut. M-a ținut o săptămână. Urmează altele. O să trec dintr-o răceală în alta. Trebuie să scot hainele groase deja. Direct pe alea groase, nu alea potrivite pentru între două anotimpuri. Cum ar fi toamna, de exemplu. Care toamnă? În seara asta am scos plapuma. E iarnă.. fără zăpadă, deocamdată.

O să încep iar cu poftele. De lichide cremoase, cu aromă de scorțișoară, de ceaiuri aromate, de citrice. Iarna asta îmi miroase a migdale. O să mă înconjur de o mulțime de produse din migdale. În cameră va mirosi doar a migdale, voi avea migdale în păr, pe piele, în așternuturi.

În suflet nu e frig. E o stare de bine, de amorțeală plăcută. Mă bucur de ultimele luni acasă.

Când orașul ăsta mic îngheață, ne place să ne strângem laolată. Dacă vara asta fiecare a fost cu programul lui, în sezonul care începe ne vom întâlni mai des. La Cover, la vin fiert și la discuții aprinse. Ne vor lua de cap toate lichidele fierbinți și îndulcite, ne vom înfofoli bine, vom merge la cabana din munți, vom face o coloană din 10 sănii trase de mașina unuia dintre noi, vom veni la vale cu viteză, unii se vor mai pierde pe drum, alții vor cădea în șanț, vom râde că am dat în mintea copiilor și tot așa.

Iarna asta îmi doresc un brad în casă. Vreau să țin minte imaginea asta și să o iau cu mine, să mă îmbăt cu ea ca să-mi ajungă pentru atunci când îmi va fi dor.

Nu mi-e groază de iarna asta. Parcă abia aștept să ningă, să se întâmple toate evenimentele firești. Deja vreau să pregătesc mâncăruri grele, să port căciuli și mănuși pufoase, să îmi iau bocancii ăia grei în picioare, să alerg de Alin când vrea să mă îngroape în zăpadă, să alunecăm amândoi pe derdeluș, la 4 dimineața, pe străzile pustii. Abia aștept ziua lui Mangi. Sigur va face un chef mare, în noua casă. Vreau să rup cu nerăbdare hârtia de pe cadourile de la moși diverși. Deja știu unde vreau să fiu de ziua mea, ce cadouri vreau să primesc. Este primul an în care chiar vreau cadouri. De la toată lumea. O să plâng ca un copil dacă va uita cineva să mă sune! O să mă supăr rău de tot! Am o dorință. Îmi voi canaliza toată energia pozitivă spre îndeplinirea ei, iar în noaptea de Anul Nou o s-o rostesc cu voce tare.

O să simt iarna care începe. Cu sufletul deschis și fericită că am scăpat de cel mai întortocheat an din viața mea de până acum. Nu-mi va fi dor de 2010 și nu-l vor regreta! Aștept să se așterne zăpada peste el, să-l înghită, să-l șteargă de pe fața pământului.

Voi deschide ochii și voi trage pe nări aerul începutului proaspăt. De portocală și migdale.