Patru zile au trecut ca patru saptamani. As vrea sa fiu acasa, langa Alin. Pentru ca astazi este ziua noastra speciala. Implinim patru ani. Timp in care niciodata nu am stat atat de departe unul de celalalt si pentru atat de mult timp. Presimtirile mele s-au adeverit. Este ultima oara cand mai pun piciorul in Roma asta defecta. Incep sa ma conving ca locul asta imi poarta ghinion. La fel ca Brasovul. Vreau sa ajung acasa urgent. Sa ma teleportez cumva..
Ma cenzurez si acum si cand voi ajunge acasa. Vreau sa uit zilele astea rapid. Nici nu vreau sa scriu ce senzatii am si prin ce stari trec. O sa dau "delete" la tot! Inca patru sau cinci zile si voi fi bine. Pentru ca acum nu sunt deloc. Sunt trista, obosita si neputincioasa.
2 comentarii:
Eu de abia astept sa vii acasa... mai e doar putin :*
Iar eu numar orele! Dar trece foarte, foarte, foarte, al naibii de foarte greu timpul asta! Dar si cand ajung acasa..
Trimiteți un comentariu