"Agora" poate fi un nou film care să împartă lumea (sau cel putin cinefilii) în două tabere. Este o producție foarte bine realizată și gândită, iar faptul că personajele au fost figuri istorice într-adevăr (mai puțin sclavul Hypathiei, Davus), filmul atrage foarte ușor credibilitate. Primii creștini ortodocși - niște sălbatici, criminali. Cam ăsta e mesajul..
Unii spun că filmul este istorie curată, că arată ce se întâmplă când creștinii ortodocși devin fanatici. Alții spun că Agora doar "ne tulbură sufletul" și de fapt este o blasfemie, "încă o palmă dată lui Hristos"! Filmul este considerat "un atac, nu un act artistic de reconstituire a istoriei".
Eu nu știu și nici nu am cum să știu ce "tabără" aș putea alege. Pentru că sunt convinsă de un singur lucru. Războaiele sau chiar micile conflicte, duse în numele religiei sau mai degrabă FILOSOFIEI - sunt inutile și diabolice. Și mai cred că toată avalanșa de noi descoperiri și interpretări istorice, religioase etc. ne determină să ne îndoim și de umbra noastră. Pentru că religia este o invenție, o "poveste", cum îmi place mie să spun. O invenție care a devenit în acești 2.000 de ani cea mai puternică industrie! Religia nu are legătura cu credința în divinitate. Iar divinitatea asta.. fiecare trebuie să și-o însușească, în felul lui. Zeci de ani citești, studiezi, îți pui întrebări, întrebi și pe ceilalți, dar in the end.. fiecare își găsește libertatea după sufletul lui.
Deci cred că voi rămâne în Purgatoriu pe vecie. Asta pentru că o parte din mine a devenit catolică :)
Ortodocșii atacă filmul blamând faptul că regizorul Alejandro Amenabar este homosexual, iar Rachel Weisz (Hypathia în film, Ipatia după documente) este de religie evreică, după ambii părinți. Așa și? Nu înțeleg. De fapt înțeleg, dar refuz să cred că ăștia sunt oamenii de acum, creștinii ortodocși. Că suntem exact ca înainte..
Eu una nu mă încred în nimic - fie că este vorba de istorie sau religie. "Death and Taxes" - în asta da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu